Poveste parfumata cu iubire

Raspund provocarii parfumate lansata de Mirela, cu o tema propusa de Gabriela Elena, POVESTEA PARFUMATĂ A INIMII.De data asta, povestea de acum e una mai veche pe care am postat-o la inceputurile mele de blogger.Avem toti de invatat cate ceva din aceste povesti, cu atat mai mult cu cat e vorba de Iubire fara de care nimic nu se poate, nimic nu exista.Iubirea de tot ce ne inconjoara, Iubirea de cei dragi:copii, parinti, soti, iubiti, prieteni, iubirea de toate fiintele, de pamantul care ne tine pe toti, de stele, luna si soare…Iubirea, povestea parfumata a inimii.

In vremurile de demult era si poate mai este o insula unde traiau toate sentimentele:Fericirea, Tristetea, Cunoasterea si toate celelalte, inclusiv Iubirea.
Intro zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in fundul oceanului si ca trebuie sa paraseasca insula.Si-au pregatit barcile grabindu-se sa plece.Doar Iubirea a ramas pe insula pentru ca dorea sa ramana in paradisul acela pana in ultimul moment.Cand insula a fost acoperita aproape in intregime de apele oceanului, Iubirea s-a hotarat sa paraseasca si ea insula si cauta pe cineva care sa o ajute.

Tocmai atunci trecea Bogatia cu o barca mare.Iubirea a intrebat:”Bogatie, poti sa ma iei si pe mine in barca ta?”bogatia a raspuns;’imi pare rau, dar barca mea este plina cu aur si argint si nu mai e loc pentru nimeni.”Iubirea a rugat-o si pe Vanitate care tocmai trecea intro barca frumoasa:”Vanitate, te rog ajuta-ma!”

“Nu te pot ajuta”, a raspuns Vanitatea.”Tu esti uda toata si-mi strici frumusete de barca.”
Pe acolo a trecut si Tristetea.Iubirea a rugat-o:”Tristete, te rog lasa-ma sa vin cu tine.Tristetea i-a raspuns:”Iubire, imi pare rau, dar acum trebuie sa fiu singura.”Iubirea a zarit-o si pe Fericire.”Fericire, ia-ma cu tine, te rog!”Dar Fericirea era asa de vesela ca nu a auzit-o pe Iubire strigand.Iubirea a inceput sa planga.
Cum plangea asa, o voce i-a strigat:”Vino, Iubire.Te iau eu cu mine.”Era un om in varsta.Iubirea era asa de bucuroasa ca a uitat sa-l intrebe pe omul acela batran cum il cheama.Cand au ajuns pe uscat, batranul a plecat in drumul lui.Iubirea a realizat atunci ca ii este foarte datoare omului.S-a intalnit cu Cunoasterea si a rugat-o sa-i raspunda.”Cine crezi ca m-a ajutat?”
“A fost Timpul”, i-a raspuns Cunoasterea.”Dar de ce m-a ajutat Timpul cand nimeni altcineva n-a vrut?Cunoasterea a zambit si i-a raspuns cu sinceritate:”Pentru ca numai Timpul este capabil sa inteleaga ce importanta este Iubirea.”

Alte povesti parfumate:

Gabriela Elena.Povestea inimii

Cati Lupaşcu.Inima mea, alb infinit

CARMEN.Parfumul inimii

Posted on mai 21, 2011, in povesti and tagged , . Bookmark the permalink. 15 comentarii.

  1. Carmen, iti multumesc.Am trecut pe la tine si am citit povestea frumoasa si atat de emotionanta.
    Iti multumesc si pentru urari, dar nu a fost ziua mea de nume! 🙂

  2. Gabriela Elena, iti multumesc mult.Si pentru tema aleasa de tine!

  3. Iti multumesc mult, Cristian!
    pe maine!

  4. Plina de povete si adevaruri profunde aceasta poveste a ta. Am scris si eu câteva rânduri pe aceasta tema parfumata 🙂 http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/05/parfumul-inimii.html
    Si nu în ultim rând, doresc sa te felicit cu ocazia zilei onomastice! La multi ani, sa fii toata viata înconjurata de flori si preiteni!

  5. Cred ca iubirea este cea mai frumoasa poveste a unei inimi, parfumul raspandit de ea neavand termen de comparatie. 🙂
    Foarte frumos, Gab!
    Ai atins coarda sensibila a INIMII! 😀

  6. Gânduri bune la ceas de seară, emoţionantă povestea aceasta scrisă de tine, felicitări.
    La bună recitire, Gabi!

  7. Gabi, voi reţine în suflet şi în cartea de aur personală aceste cuvinte:
    „Avem toti de invatat cate ceva din aceste povesti, cu atat mai mult cu cat e vorba de Iubire fara de care nimic nu se poate, nimic nu exista”
    DA. Iubirea face ca totul să fie posibil, frumos, demn şi să merite trăit…E parfumul inimii, cum bine ai scris. Foarte frumos şi emoţionant! Felicitări! 🙂

  8. doar cine Ştie poate spune
    noi…
    mai avem
    IUBIREA…

  1. Pingback: Poezia de Sambata (52) « LA +ILM

  2. Pingback: Inima mea, alb infinit « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  3. Pingback: Vino… « lunapatrata

  4. Pingback: Povestea inimii « Gabriela Elena

  5. Pingback: Povestea parfumată a inimii « Mirela Pete. Blog

  6. Pingback: Masacrul | Caius

  7. Pingback: Spune ce simti… « lunapatrata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: