Gertrude Käsebier (18 mai 1852—13 octombrie 1934), fotograf american
Gertrude Käsebier, cu numele original Gertrude Stanton (18 mai 1852, Des Moines, Iowa, U.S.—13 octombrie 1934, New York, New York), artist fotograf de portrete american, una dintre fondatorii grupului influential Photo-Secession, cunoscuta pentru imaginile evocatoare cu femei si scene de familie.Ca si alti fotografi din acea perioada care lucrau in stilul pictural, Käsebier a fost interesata in promovarea fotografiei ca arta. Ca urmare, in anii 1902, ea impreuna cu Alfred Stieglitz, Clarence H. White si Edward Steichen au format grupul Photo-Secession.
Käsebier este cunoscuta pentru fotografiile care reprezinta maternitatea si pentru numeroasele portrete, multe ale unor faimosi artisti si scriitori, inclusiv studii ale sculptorului Auguste Rodin.Ca si alti colegi Pictorialisti, deseori a manipulat fotografiile pentru a corespunde intentiilor ei artistice.
Din blogosfera.
Teo Negură.Miercurea fără cuvinte 5 – drumul spre crezanie
Mirela Pete.Miercurea fără cuvinte. Interfon
PILULA LU` LISANDRU – Vin falsificat, WikiLeaks şi administraţia americană
Clipe de Cluj.Halele din centrul Capitalei…
Posted on mai 18, 2011, in arta, calendarul zilei, cultura, imagini and tagged 18 mai, 18 mai 1852, arta fotografica, fotograf american, fotografii, Gertrude Käsebier. Bookmark the permalink. 8 comentarii.
Am vazut si am cunoscut-o la tine pe artista fotografa pe care ne-ai prezentat-o.La mine depinde de calendarul zilei, iar azi a fost randul acestei artiste.
Succes cu ‘gugalitul’! 🙂
Acea fotografie imi aduce in minte picturile cu Maria sau Magdalena citind.Si nu numai.
O zi minunata, Cristian!
Intradevar e arta, iar acei fotografi sunt maestri ai acestei arte .
SPLENDID!
nu-mi ‘vine’alt cuvînt
mi l-am ‘notat’ că am, iar, un ‘puseu’ de pasiune pentru fotografie
Rodin şi femeia aceia alăptînd mi-au tăiat răsuflarea
îl gugălesc pe minunat 🙂
Reuşite. Fata aceea care ţine în mână o carte în mână mi-a plăcut cel mai mult. Gânduri bune şi o după amiază cât mai frumoasă, Gabi!
E surprinzător cum puteau manipula fotografiile pe vremea aia… chiar că o artă…
Pingback: Fără bon de ordine « Gabriela Elena
Pingback: Ultimul Mitropolit – 34 « Ioan Usca