Giambattista Tiepolo (5 martie 1696 – 27 martie 1770), pictor italian baroc

Giovanni Battista Tiepolo – Allegory of the Planets and Continents

Giovanni Battista Tiepolo – Annunciation

Giovanni Battista Tiepolo – The Banquet of Cleopatra

Giovanni Battista Tiepolo – The Three Angels Appearing to Abraham

Giovanni Battista Tiepolo – Madonna with the Child

Giovanni Battista Tiepolo – The Madonna facing forward

Giovanni Battista Tiepolo – Mary Magdalene veiled in white

Giovanni Battista Tiepolo – Saint Cecilia

Giovanni Battista Tiepolo – The Virgin with Six Saints

Giovanni Battista Tiepolo – Rebecca At The Well

Giovanni Battista Tiepolo – Joseph receiving Pharaoh’s Ring

Giovanni Battista Tiepolo – Rinaldo and Armida

Giovanni Battista Tiepolo – Christ Carrying the Cross

Giovanni Battista Tiepolo – Alexander the Great and Campaspe in the Studio of Apelles

Giovanni Battista Tiepolo – Neptune Offering Gifts to Venice

Giovanni Battista Tiepolo – Triumph of Flora

Giovanni Battista Tiepolo – Woman with a Mandolin

Giovanni Battista Tiepolo – Apollo and Daphne

Giovanni Battista Tiepolo, cunoscut şi sub numele Giambattista Tiepolo, (n. 5 martie 1696, Veneţia – d. 27 martie 1770, Madrid) a fost un pictor baroc, tatăl pictorilor Giovanni Domenico Tiepolo şi Lorenzo Tiepolo.Giambattista Tiepolo s-a născut în Veneţia, fiind al şaselea copil al căpitanului de marină Domenico Tiepolo şi al soţiei sale Orsetta. În timp ce numele de familie aparţinea unei clase nobile, tatăl lui Giambattsta n-a pretins o descendenţă nobilă. Viitorul artist a fost botezat în biserica din oraş (S. Pietro di Castello) sub numele de Giovanni Battista, în onoarea naşului lui, un nobil veneţian pe nume Giovanni Battista Dorià. Tatal lui Giovanni Battista a murit la un an după naşterea lui, lăsând-o pe Orsetta într-o situaţie proastă din punct de vedere financiar. Giambattista a fost iniţial elevul lui Greogorio Lazzarini dar în munca lui este influenţat foarte tare de contemporanii mai în vârstă cum ar fi Sebastiano Ricci şi Giovanni Battista Piazzetta. La 19 ani, Tiepolo şi-a terminat prima mare diplomă, Sacrificiul lui Isaac (acum în Academie). A părăsit studioul Lazzarini în 1717 şi a fost acceptat în asociaţia pictorilor “Fraglia”. În 1719, Tiepolo s-a căsătorit cu Maria Cecilia Guardi, sora unor doi pictori veneţieni contemporani Francesco şi Giovanni Antonio Guardi. Împreună cu soţia sa, Tiepolo a avut 9 copii. Patru fiice şi trei fii au supravieţuit copilăriei. Doi dintre fii, Domenico şi Lorenzo, au pictat cu el în calitate de asistenţi şi au realizat o faimă independentă. Al treilea său fiu a devenit preot.Un nobil din oraşul Friulan, din UDINE, Dionisie Delfino, l-a însărcinat pe tânărul Tiepolo cu decorarea în frescă a capelei şi palatului (1726 – 1728). A fost o realizare revoluţionară, folosind tonalităţi deschise inedite şi tehnici aerisite. Integrează maniera de tip Sebastiano Ricci în paolesca. Tiepolo s-a distanţat o singură dată de la chiaroscuro tipic stilului Baroc dar a păstrat grandoarea teatrală a Rubens. Este considerat de către mulţi ca şi un pictor prototip al mişcării decorative italiene Rococo al secolului 18-lea. Prima capodoperă a lui Tiepolo în Veneţia a fost un ciclu de pânze enorme pictate pentru a decora o cameră mare de recepţie a lui Ca’ Dolfin, Veneţia (ca. 1726–1729), picturi ce înfăţişau bătălii antice şi victorii. După 1750, Tiepolo şi-a stabilit cu fermitate o reputaţie de la un capăt la altul al Europei şi însoţit de fiul sau Giandomenico a călătorit la Würzburg fiind solicitat de catre Inaltul Episcop Karl Philipp von Greiffenklau în 1750 unde s-a stabilit timp de 3 ani executând picturi pe tavanul palatului New Residenz. Pictura lui de pe importanta casă a scării este cea mai mare frescă pe tavan din lume (677 mp) şi a fost terminată împreună cu fiii săi Giandomenico şi Lorenzo. Alegoriile lui despre planete şi continente îl înfăţişează pe Apollo, îmbarcându-se pe cursa lui zilnică; zeiţele din jurul lui simbolizează planetele; figurile alegorice de pe coronament reprezintă cele 4 continente, incluzând şi America. În 1753 s-a întors în Veneţia, unde a fost ales Preşedinte al Academiei Padua.În Spania, a întâmpinat gelozia şi asprimea opoziţiei lui Anton Raphael Mengs. Tiepolo a murit în Madrid la 27 Martie, 1770. După moartea sa, s-a ridicat puternic Neoclasicismul iar prăbuşirea post-revoluţionistă a condus spre declinul încet al stilului Tiepolo.

Giambattista Tiepolo (5 martie 1696 – 27 martie 1770), pictor italian baroc

Din blogosfera.

Cristian Lisandru.POVEŞTILE FRUMOASE ALE IUBIRII