Lorenzo Lotto (c. 1480 – 1556), pictor, desenator și gravor renascentist italian

Lorenzo Lotto – Annunciation

Lorenzo Lotto – The Mystic Marriage of St Catherine

Lorenzo Lotto – Virgin and Child with Saints Jerome and Nicholas of Tolentino – Google Art Project

Lorenzo Lotto – Madonna and Child with Saints Catherine and Thomas (sacra conversazione) – Google Art Project

Lorenzo Lotto – Madonna and Child with Two Donors – Google Art Project

Lorenzo Lotto – Madonna with the Child and Sts Rock and Sebastian

Lorenzo Lotto – The Mystic Marriage of St. Catherine

Lorenzo Lotto – Madonna and Child with Saints

Lorenzo Lotto – Madonna and Child with Saints

Lorenzo Lotto – Madonna of the Rosary

Lorenzo Lotto – Madonna with the Child and Saints

Lorenzo Lotto – The Alms of St. Anthony

Lorenzo Lotto – The Trinity

Lorenzo Lotto – Resurrection

Lorenzo Lotto – Penitent St Jerome

Lorenzo Lotto – Allegory of Chastity

Lorenzo Lotto – Allegory of Virtue and Vice – Google Art Project

Lorenzo Lotto – A man with curtain

Lorenzo Lotto – Bust of a Bearded Man, 1541

Lorenzo Lotto – Goldsmith seen from three sides

Lorenzo Lotto – Husband and Wife

Lorenzo Lotto – Lorenzo Lotto – Portrait of Fra Lorenzo da Bergamo

Lorenzo Lotto – Marsilio Cassotti and Faustina, his wife

Lorenzo Lotto – Portrait of Andrea Odoni, 1527

Lorenzo Lotto – Portrait of a Gentleman in his Study

Lorenzo Lotto – Portrait of a Young Man (1526)

Lorenzo Lotto – Portrait of a Young Man With a Book

Lorenzo Lotto – Venus and Cupid – c. 1550

Lorenzo Lotto – Laura da Pola, his wife

Lorenzo Lotto – A Venetian woman in the guise of Lucretia

Lorenzo Lotto – Self-portrait

Lorenzo Lotto – Volta family

Lorenzo Lotto (c. 1480 – 1556) a fost un pictor, desenator și grafician renascentist italian, reprezentant al Școlii venețiene. A realizat în special portrete și picturi cu tematică religioasă.

Prin stilul său excentric, marcat de o ușoară nervozitate și prin reprezentările sale distorsionate, prefigurează manierismul din secolul al XVI-lea.
Viața sa este o continuă peregrinare: Născut la Veneția în jurul anului 1480, lucrează la Treviso în perioada 1503–1506, apoi în regiunea Marche între 1506 și 1508, ca următorii doi ani (1508 – 1510) să îi petreacă la Roma. O perioadă o petrece la Bergamo (1513 – 1525), iar ca pentru un interval mai lung (1525–1549) revine în Veneția. În anul 1549 vine la Ancona, an începând cu care petrece restul vieții la mănăstirea din Loreto.
Despre perioada tinereții sale nu există date exacte. Se pare că s-a născut la Veneția în jurul anului 1480. Studiază la unul din pictorii venețieni Giovanni Bellini sau Alvise Vivarini. Influența lui Bellini este vizibilă în lucrarea „Fecioara și Pruncul cu Sf. Gerome” din 1506. Totuși în portretele sale și mai ales în lucrarea „Alegoria viciului și a virtuții” din 1505 se poate remarca stilul naturalist al lui Giorgione. Pe măsura maturizării, stilul lui Lotto a evoluat de la clasicismul lui Giorgione la dramatismul vibrant al lui Correggio.
Prima informație mai exactă despre artist se referă la anul 1503 când artistul lucra la Treviso, un oraș prosper aflat pe teritoriul Republicii Venețiene. Aici își dobândește celebritatea prin portretele și tablourile sale religioase. Sub patronajul episcopului Bernardo de’ Rossi, umanist și protector al picturii, Lotto realizează lucrări ca „Alegoria virtuții și viciului” (1505, Museo di Capodimonte, Napoli) și  „Sf Gerome în deșert” (1500 sau 1506, Luvru, Paris). În aceasta din urmă, este remarcabil contrastul dintre nuanțele stâncilor și roșul vestimentației sfântului, iar finețea detaliului demonstrează abilitățile sale de miniaturist.

Faima artistului atrage atenția lui Donato Bramante, arhitectul papal. Astfel că în 1509, Lotto este invitat la Vatican să participe la la ornamentarea reședinței papei Iulius al II-lea. Frescele pictate aici nu au fost apreciate de papă, deoarece imitau stilul lui Rafael, pe atunci în plină ascensiune, drept urmare câțiva ani mai târziu au fost distruse și acoperite cu alte picturi.

În 1525 se mută la Veneția, unde rămâne cinci ani. Deși nu participă la decorarea palatului dogelui, participă activ la viața artistică venețiană, tablourile sale fiind apreciate de persoanele înstărite din regiune.

Moartea, în 1531, a pictorului Vincenzo Catena pune problema administrării moștenirii rămase, fiind înființată o comisie în acest scop. La propunerea breslei pictorilor, alături de Tițian, și Lotto devine membru al acestei comisii.

În anii ’40, realizările sale sunt puse în umbră de cele ale contemporanilor mai tineri, cum ar fi Giorgio Vasari și Francesco Salviati, al căror manierism era apreciat. Căutând o viață mai liniștită, Lotto pleacă din Veneția. Locuiește o perioadă scurtă la un văr de-al său, ca apoi, în 1542, să se stabilească pentru trei ani la Treviso. Din nefericire, succesul îl ocolește și artistul se confruntă cu mari probleme financiare. În 1545, se reîntoarce la Veneția, unde, în anul următor își redactează testamentul, însă pentru a doua oară, căci primul său testament îl scrisese deja în 1533, probabil inspirat de moartea lui Vincenzo Catena. Conform acestui nou testament, toate bunurile sale materiale le încredințează fundației caritabile Ospedaletto dei Derelitti, care funcționează pe lângă biserica dominicană Santi Giovanni e Paolo din Veneția.

Artistul se stinge din viață la sfârșitul anului 1556, sau începutul anului următor, an în care este anunțată oficial dispariția sa. Dacă ultima perioadă a vieții o petrece în singurătate, fără a se mai bucura de atenția publicului, peste abia trei secole, opera sa se va bucura de aprecierea cuvenită.

Lorenzo Lotto (c. 1480 – 1556), pictor, desenator și gravor renascentist italian

Din blogosfera.

Călin Hera.Fotografii de pe la prieteni

Cristian Lisandru.Cetatea din anticamera trecutului – 7 –

Ioan Usca.18