Valentin Serov (19 ianuarie 1865 – 5 decembrie 1911), pictor rus
Valentin Alexandrovich Serov (19 ianuarie 1865 – 5 decembrie 1911) a fost un pictor rus, unul dintre primii portretisti ai epocii sale.
Serov s-a nascut in St. Petersburg, fiul compozitorului Alexander Serov si al Valentinei Bergman, compozitoare cu origini germano-evreiesti si engleze. In copilarie a studiat in Paris si Moscova cu Ilya Repin si la Academia de Arte din St. Petersburg (1880–1885) cu Pavel Chistyakov. A fost prieten cu Mikhail Vrubel si cu Konstantin Korovin, precum si cu Abramtsevo Colony, cu care a avut o relatie foarte stransa.
Cele mai importante lucrari din perioada de inceput ale lui Serov au fost portretele: „The Girl with Peaches„(1887) si „The Girl Covered by the Sun” (1888), ambele in Galeriile Tretyakov. In aceste picturi, Serov s-a concentrat pe spontaneitatea perceptiei modelului si naturii. Prin folosirea luminii si a culorii, armonia complexa a reflectiilor, simtul de saturare atmosferica si perceptia de pitoresc stralucitor a lumii, par a fi caracteristicile impresionismului rus timpuriu.
Incepand cu 1890, portretistica a deveenit compozitia de baza in arta lui Serov. Modelele favorite ale lui Serov au fost actorii, artistii si scriitorii (Konstantin Korovin, 1891, Isaac Levitan, 1893, Nikolai Leskov, 1894, Nikolai Rimsky-Korsakov, 1898 – in galeriile Tretyakov).
Castigand popularitate, in 1894 Serov s-a alaturat grupului Peredvizhniki (The Itinerants) si a primit comenzi importante, printre care portretele marelui duce Pavel Alexandrovich, (1897, Tretyakov Gallery), S.M. Botkin, 1899 si F.F. Yusupova, 1903, precum si al Printesei Olga Orlova ne’e Olga Constantinovna Belosselskaya-Belozerskaya(aflate in Muzeul Rus din St. Petersburg).
In acelasi timp a pictat si portrete de femi si copii. In portretele de copii, Serov a dorit sa capteze pozitii si gesturi pentru a arata si sublinia spontaneitatea, puritatea sincera si claritatea comportamentului copilulului (Children, 1899, Russian Museum; Mika Morozov, 1901, Tretyakov gallery). Serov a folosit frecvent diferite tehnici grafice – acuarele, pasteluri, litografii etc. Intre 1890 si 1900 Serov a pictat compozitii peisagistice cu teme rurale, in care directia artistica a luat o turnura romantica.
In aceasta perioada, incepand cu anul 1900, Serov a fost membru al „The World of art”, o asociatie si revista influenta rusa de artacare s-a dezvoltat, in parte, din cauza nemultumirii din miscarea Itinerant.
Convingerile democratice ale lui Serov au fost evidente in timpul Revolutiei din 1905 – 1907. Ca membru deplin al Academiei de Arta din St.Petersburg din anul 1903, in 1905 a demisionat ca gest de protest fata de executia muncitorilor grevisti si a familiilor lor din 9 ianuarie, „Duminica Sangeroasa”.
Ultimii ani de viata a lui Serov au fost marcati de lucrari cu teme mitologice in interpretare personala.
Valentin Serov a murit la Moscova pe 5 decembrie 1911 si a fost inmormantat la cimitirul Novodevichy.
Cele mai bune lucrari ale lui Serov fac parte dintre cele mai importante lucrari ale artei realistice ruse. Intre 1897 si 1909 a predat la Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova, iar printre studentii lui s-au numarat artistii Pavel Kuznetsov, N.N. Sapunov, Martiros Saryan, Kuzma Petrov-Vodkin, N.P. Ulyanov si Konstantin Yuon.
O planeta descoperita de astronomul sovietic Lyudmila Zhuravlyova in 1978, a fost numita „3547 Serov”.
![]() |
Valentin Serov (19 ianuarie 1865 – 5 decembrie 1911), pictor rus |
Tot in 19 ianuarie s-au nascut:
Henry Herbert La Thangue (19 ianuarie 1859 – 21 decembrie 1929), pictor englez.
Guido Cagnacci (19 ianuarie 1601 – 1663), pictor baroc italian.
William Powell Frith (19 ianuarie 1819 – 9 noiembrie 1909), pictor englez.
Paul Cézanne (*19 ianuarie 1839 – 23 octombrie 1906), pictor francez.
Din blogosfera.
Posted on ianuarie 19, 2011, in arta, calendarul zilei, cultura, imagini and tagged 19 ianuarie, 19 ianuarie 1865, Paul Cézanne, pictor rus, Valentin Serov. Bookmark the permalink. 24 comentarii.
murarudumitru, multumesc.
frumoase picturi si multumesc de vizita
Pe mine m-a fermecat portretul scriitorului maxim Gorki.
Pictura aceasta e si preferata mea.Mi-ar placea o casuta de vis si sa am la fereastra un liliac. 🙂
Portretul compozitorului imi pare extraordinar, chiar sugereaza ideea ca SCRIE muzica…
Geamurile deschise larg, lasand liliacul sa invadeze cu parfum si culoare casa si sufletul, este subiect de poezie…
„Open Window. Lilacs” de Valentin Serov mi-a placut in mod deosebit, Gabi! 😀
CELLA, acest rus cu portretele sale de artisti, scriitori, a venit exact atunci cand ai remarcat portretul lui Beethoven, un portret pe care nu-l stiai pictat de un artist necunoscut pentru noi. 🙂
Sper ca nu e nevoie sa-ti reamintesc ca la tine m-am gandit cand l-am descoperit pe rus. 🙂
P.S.Putin si la Vania m-am gandit.
ce RUS minunat
şi ce portrete!!!
le-am luat, pe al lui şi pe al lui Gorky
… şi fereastra 😦
ce dor mi de Rusia
Pingback: Konstantin Yuon(24 octombrie 1875 – 11 aprilie 1958), pictor si scenograf rus | my heart to your heart
Pingback: Leonid Pasternak(3 aprilie 1862 – 31 mai 1945), pictor post-impresionist rus | my heart to your heart
Pingback: Martiros Saryan(28 februarie 1880 – 5 mai 1972), pictor armean | my heart to your heart
Pingback: Nikolay Krymov(3 mai 1884 – 6 mai 1958), pictor rus « my heart to your heart
Pingback: Robert Falk (18 noiembrie 1886 – 1 octombrie 1958), pictor rus « my heart to your heart
Pingback: Kuzma Petrov-Vodkin(5 noiembrie 1878 – 15 februarie 1939), pictor rus « my heart to your heart
Pingback: Ilya Ivanovich Mashkov (29 iulie 1881 – 20 martie 1944), pictor rus « my heart to your heart
Pingback: Pyotr Konchalovsky(21 februarie 1876 – 2 februarie 1956) « my heart to your heart
Pingback: Lumea în schimbare « Mirela Pete. Blog
Pingback: Luminile nopții « Mirela Pete. Blog
Pingback: Amintirea unei stele « Gabriela Elena
Pingback: Tenebre – 16 | Caius
Pingback: Masacrul « Ioan Usca
Pingback: Naufragiatul « Cristian Dima
Pingback: Coridorul – partea a doua « Cristian Lisandru – Proză. Poezie. Uneori, politichie…
Pingback: O figură cu stil. Sau despre blogul lui Alex Mazilu « Blogul lui Teo Negură