Iarna, poezie de Nicolae Labis

Iarna

de Nicolae Labis

Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarca
Si vibreaza sub zapezi
Satele-adormite parca.
Doamna Iarna-n goana trece
În calesti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne si hazlii.
Prin odai miroase-a pâine,
A fum cald si amarui
Zgreaptana la usa-un câine
Sa-si primeasca partea lui…
Tata iese sa mai puna
Apa si nutret la vaca;
Vine nins c-un fel de bruma
Si-n mustati cu promoroaca.
Iar bunicul desfasoara
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioara
Despre vremuri de-odinioara,
Vremi ce-n veci n-au sa mai fie.

Mos Nicolae sa va umple ghetele cu multe dulciuri, fructe si alte bunatati.

Cristian.Poemele lupului – Lupoaicei

Mirela Pete.Parfum de iarna

Ioan Usca.Oglinda fermecată şi roberta

Elisa.Cine,eu?

Gabriela Elena.Cu scântei…

Diana Emma.Întrebare 12

CELLA.VINEEEEeee ???

Carmen Negoita.DACĂ E DUMINICĂ, E… FOLK (35)

Dumitru Agachi.Jocurile de lumină

Elena Agachi.Dureri

Ryana.şi afară plouă,plouă……

Cristian Dima.Nu-mi pasă

Teo Negura.Poveste de vis (16)

Caius.Colecţionara de coşmaruri – 15

Călin Hera.Ca o carte deschisă sunt pentru tine

Sibilla.Moşul nuieluşelor destinate gloabelor…

Cosmin Stefanescu.Vers captiv – Sange balcanic (143) poem

Ziarul toateBlogurile.ro