William Hogarth ( *10 noiembrie 1697 – 25 octombrie 1764), pictor și gravor englez

William Hogarth – David Garrick and His Wife

William Hogarth - Marriage A-la-Mode 1 The Marriage Settlement

William Hogarth – Marriage A-la-Mode 1 The Marriage Settlement

William Hogarth - Marriage à-la-mode, 2. The Tête à Tête

William Hogarth – Marriage à-la-mode, 2. The Tête à Tête

William Hogarth - Marriage A-la-Mode 3 The Inspection

William Hogarth – Marriage A-la-Mode 3 The Inspection

William Hogarth - Marriage A-la-Mode 4 The Toilette

William Hogarth – Marriage A-la-Mode 4 The Toilette

William Hogarth - Marriage A-la-Mode 5 The Bagnio

William Hogarth – Marriage A-la-Mode 5 The Bagnio

William Hogarth – Marriage à-la-mode, 2. The Tête à Tête

William Hogarth ( *10 noiembrie 1697, Londra/West Smithfield – †25 octombrie 1764, Londra) a fost un pictor și grafician englez, autor de gravuri și stampe satirice și ilustrator de cărți, precursor al caricaturii moderne.

William Hogarth s-a născut la 10 noiembrie 1697 în cartierul West Smithfield din Londra. Tatăl lui, Richard Hogarth, învățător cu venituri modeste, sfârșește prin a fi aruncat în închisoare, pentru că nu își poate plăti datoriile. În apropierea închisorii, pe terenuri special destinate acestui scop, locuiesc familiile deținuților. După ce tatăl său își ispășește pedeapsa, familia se mută, iar William intră în atelierul unui gravor-aurar, pe nume Ellis Gamble. Aici învață arta decorativă și și capătă îndemânare în tehnica gravurii. În 1720 își deschide propriul său atelier. Încă de atunci se opune curentului neoclasicist reprezentat de arhitectul William Kent și execută gravuri originale cu satiră la adresa vieții artiștilor, politicienilor și bancherilor. În același timp realizează ilustrații de carte, pentru operele lui William King, Charles Gildon și Aubrey de la Motraye, dar nu renunță la ambiția de a picta. Pentru aceasta se înscrie la academia înființată de Louis Chéron și John Vanderbank. Intră în contact cu mediul pictorilor londonezi, dar nu este mulțumit de sistemul clasic de educație și, în anul 1725 se transferă în atelierul lui James Thornhill.

O prietenie adâncă se va lega între maestru, familia acestuia și ucenic. Tânărul pictor se va certa însă în scurtă vreme cu maestrul său. În primăvara anului 1729 o răpește pe fiica lui Thornhill, Jane, în vârstă de 19 ani, cu care se căsătorește în secret. Tânăra pereche se stabilește în South Lamberth. Abia după un an socrul îl va ierta și-l va accepta ca ginere.

În primele tablouri ale lui Hogarth, create între anii 1725-1728, domină satira socială și o tematică legată de teatru. În 1729 este solicitat să decoreze noile Spring Gardens, cunoscute mai târziu sub numele de Grădinile „Vauxhall”. După terminarea lucrărilor (în anul 1732), artistul primește – în semn de recunoaștere – dreptul viager de a intra în Spring Gardens fără să plătească, însoțit de un număr de până la șase invitați. Saloanele londoneze se deschid în fața artistului. Realizează portrete de familie și inițiază un nou gen de pictură, cunoscut sub numele de „conversation piece”, care asociază elemente specifice portretului cu scene de viață și peisaje.

În anul 1743, Hogarth pleacă la Paris. Aici descoperă că pictura franceză este cu mult mai avansată decât cea engleză, manifestându-și admirația pentru creațiile lui François Boucher (1703-1770). Hogarth se consacră redactării unui tratat despre pictură, „The Analysis of Beauty” („Analiza Frumosului”), care apare la Londra în anul 1753 și este tradusă curând în germană și italiană. În anul 1757, Academia Imperială de la Augsburg (Imperiul Austriac) îl primește membru de onoare. Tot în aceeași perioadă este recunoscut oficial și în Anglia, Hogarth primește funcția de prim-pictor al curții regale, „supraintendent al tuturor operelor aflate în proprietatea Majestății Sale”.

În 1763 suferă un atac de apoplexie, după care nu se mai reface complet. Pe 25 octombrie 1764, deși foarte bolnav, mai găsește puterea să răspundă la o scrisoare pe care o primise din America de la Benjamin Franklin. Moare două ore mai târziu. Inscripția de pe piatra mormântului din Chiswick a fost scrisă de prietenul său, renumitul actor David Garrick.

Creația lui Hogarth este o explozie care marchează momentul nașterii artei naționale engleze. Cu el începe secolul de aur al picturii britanice, care va dura până la jumătatea secolului al XIX-lea. Arta lui reflectă problemele epocii sale și își păstrează până în ziua de azi actualitatea și puternica expresivitate.

William Hogarth ( *10 noiembrie 1697 – 25 octombrie 1764), pictor și gravor englez

Din blogosfera.

Mirela Pete.Noiembrie de vară târzie!

Ioan Usca.Caius cel lunecos

Cristian.Coco Channel, silicoane şi disidenţă de ochii lumii

Punctul de vedere.Lumina palida a durerii

Gabriela Elena.Inapoi pe Pamant

Călin Hera.De ţi-e frică, scapi (clasament PA)

Gabriela Savitsky.Cheia

Posted on noiembrie 10, 2010, in arta, calendarul zilei, cultura, imagini and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 15 comentarii.

  1. Geanina, mi-ar placea sa retin povestile artistilor prezentati, din pacate, nici numele lor nu mi-l amintesc.Bine ca am unde sa vin pentru aducere aminte. 🙂
    O zi faina si tie!

  2. Asa e, avem nevoie de timp i pentru frumos.

  3. Nu inteleg cum de au reusit artistii de atunci sa surprinda in picturile lor atatea amanunte.
    Iti multumesc, Cristian!

  4. O viață tumultuoasă a avut pictorul prezentat de tine, cu lux de amănunt. Mi se pare interesantă puterea lui de muncă și de a se adapta cu ușurință la tot ceea ce îl ajuta să evolueze în tot ceea ce făcea cu pasiune.

    Zi faină!

  5. In fata unor astfel de tablouri trebuie sa stai si sa analizezi mult, ca sa te bucuri deplin!
    Trebuie sa-ti acorzi un timp pentru contemplare…

  6. Astfel de tablouri m-au impresionant întotdeauna, după cum am mai spus, prin abundenţa amănuntelor şi prin felul în care au fost prezentate artistic toate detaliile… O zi cât mai bună să ai, Gabi!

  1. Pingback: Friedrich von Schiller(10 noiembrie 1759 – 9 mai 1805), poet și dramaturg german « my heart to your heart

  2. Pingback: Coco Channel, silicoane şi disidenţă de ochii lumii « Cristian Lisandru

  3. Pingback: Fugarul « Cristian Dima

  4. Pingback: Serbarea | Caius

  5. Pingback: Toamna, voi, poezie, arte și cromatică vie « Mirela Pete. Blog

  6. Pingback: Anticipată troienire «

  7. Pingback: Bântuiţii « Gabriela Elena

  8. Pingback: Năbădăiosu` şi muzica « Cristian Dima

  9. Pingback: Zâmbesc. Ce îndrăzneală! « Blogul lui Teo Negură

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: