Tiziano Vecellio (*între 1488 și 1490 – 27 august 1576), pictor italian

Tiziano Vecellio – Bacchus and Ariadne

Tiziano Vecellio – Diana and Actaeon

Tiziano Vecellio – Flora

Tiziano Vecellio – Head of a Man

Tiziano Vecellio – Portrait of a Girl

Tiziano Vecellio – Danaë

Tiziano Vecellio – Danaë with a Nurse

Tiziano Vecellio – Rape of Europa

Tiziano Vecellio – Venus and Cupid

Tiziano Vecellio – Venus with Organist and Cupid

Tiziano Vecellio – Venus Anadyomene

Tiziano Vecellio – Venus Blindfolding Cupid

Tiziano Vecellio – Virgin and Child

Tiziano Vecellio – Madonna and Child with St Catherine and a Rabbit

Tiziano Vecellio – Madonna and Child with Sts Catherine and Dominic and a Donor

Tiziano Vecellio – Mater Dolorosa

Tiziano Vecellio – Ecce Homo

Tiziano Vecellio – Ecce Homo

Tiziano Vecellio – Christ and the Good Thief

Tiziano Vecellio – Crucifixion

Tiziano Vecellio – Allegory of Time Governed by Prudence

Tiziano Vecellio – Woman with a Mirror

Tiziano Vecellio – Man with the Blue Sleeve

Tiziano Vecellio – Adam and Eve.

Tiziano Vecellio(*între 1488 și 1490, Pieve di Cadore/Munții Dolomiți – †27 august 1576, Veneția) a fost un vestit pictor italian din secolul al XVI-lea, aparținând școlii venețiene.

Nu se cunoaște data exactă a nașterii artistului; se presupune că s-ar fi născut între 1488 și 1490 la Pieve di Cadore, în Munții Dolomiți. Tatăl său avea diverse funcții publice, printre care aceea de căpitan al miliției locale și inspector minier. Când avea în jur de 10 ani, Tiziano este trimis împreună cu fratele său Francesco la atelierul lui Sebastiano Zuccato din Veneția, pentru a deprinde arta mozaicului. Nu va rămâne totuși multă vreme aici și nici, mai târziu, în atelierul lui Gentile Bellini, căci „nu putea suporta stilul sec și elaborat al acestuia” (Lodovico Dolce). Doar la atelierul lui Giovanni Bellini (fratele lui Gentile), Tiziano va rămâne câțiva ani. Acolo îl întâlnește pe pictorul Giorgio da Castelfranco, cunoscut sub numele de Giorgione, cu care va colabora, învățând atât de mult de la acesta, încât criticii ezită, neștiind căruia dintre ei să-i atribuie paternitatea unor pânze din acea perioadă. În anul 1508, Giorgione îi cere lui Tiziano să-l ajute la pictarea frescelor de la Fondaco dei Tedeschi. Începe să primească el însuși comenzi și în 1511 pictează trei fresce pentru Scuola di Sant’Antonio din Padova și tabloul „Cristos pe drumul Calvarului”. În anul 1513, cardinalul Pietro Bembo, om de cultură umanist, îl cheamă la Roma. Tiziano  – la moartea lui Giovanni Bellini în 1516 – fu numit succesorul lui în funcția de pictor oficial al Republicii Veneția. Avea pe atunci numai 25 de ani.

În anii 1523-1525 se duce în câteva rânduri la Ferrara, unde cunoaște pe Federico II Gonzaga, marchiz de Mantova, și pe Isabella d’Este, muza și mecena artiștilor.

În anul 1525, Tiziano se căsătorește cu Cecilia Soldano, fiica unui bărbier, de la care are doi fii, pe Pomponio și Orazio. Când în 1930 se naște fiica Lavinia, soția sa se îmbolnăvește și moare.

În anul 1530, papa recunoaște supremația lui Carol Quintul și-i așează pe cap coroana de fier a împăraților romani. Grație intervențiilor lui Aretino, lui Tiziano i se încredințează în 1548 sarcina de a face portretul suveranului.
Se spune că împăratul admira atât de mult arta lui Tiziano, încât – în timp ce îi poza – s-a aplecat să ridice pensula care îi căzuse artistului din mână, zicând: „Tiziano este demn să fie slujit de un Cezar; suntem în posesia mai multor principate, dar avem un singur Tiziano”.Când în 1556 împăratul abdică pentru a se retrage în mănăstirea din Yuste, printre puținele lucruri pe care le va lua cu sine se află și tablourile lui Tiziano.

În 1566, este ales membru la „Accademia del Disegno di Firenze”, împreună cu Andrea Palladio și Jacopo Tintoretto.

Tiziano moare pe 27 august 1576, în timpul epidemiei de ciumă. Ca urmare a deciziei Senatului, în pofida prevederilor de igienă, scapă de groapa comună și este înmormântat lângă biserica „Santa Maria dei Frari” din Veneția.

Unul dintre primii care și-a definitivat ucenicia în atelierul lui Tiziano a fost Paris Bordone, care însă își amintea cu regret: „acestui om nu-i plăcea să-și transmită cunoștințele altora, nici atunci când cenicii îl rugau în genunchi…”. Singurul mare pictor care a reușit să profite de pe urma timpului petrecut în atelierul său a fost El Greco. Creația lui Tiziano a exercitat touși o influență extraordinară asupra întregii picturi europene. Pentru pictorii secolului al XVII-lea, Velazquez, Rubens, Caravaggio, van Dyck și Rembrandt, Tiziano va deveni un adevărat mit. Maniera lui de folosire a culorilor influențează artiști de fctură diferită, precum Poussin, Watteau și Goya. În secolul al XIX-lea, printre admiratorii lui Tiziano se numără Manet, Delacroix și Cézanne.

Tiziano Vecellio(1488/1490 – 27 august 1576), pictor italian

Din blogosfera.

Dumitru Agachi.Câteva expoziţii

Mirela Pete.Iarna pe blog

Cristian.Martirii propriilor drame interioare

Cristian Dima.Gelos pe dor

Ioan Usca.Moştenitorul

Gabriela Elena.Gladiatorii secolului XXI

Caius.Colecţionara de coşmaruri – 10

Teo Negura.Trafic cu Hituri (runda 44)

CELLA.yoy !!! 🙂