Vesti triste
Zilele acestea am avut parte de bucurii, mai ales ca sambata a venit fiul nostru cel mare acasa intrun mic concediu.Nu a durat prea mult bucuria, unde s-a mai auzit ca amaratii ca noi sa se poata bucura mai mult de o zi?Mai intai ne-am trezit fara gaze, apoi a venit vestea groaznica.Colegul de apartament al fiului nostru s-a sinucis prin spanzurare.
Odihneasca-se in pace!Condoleante familiei!
Nu l-am cunoscut pe baiat, dar stiam ca era din Herculane, tatal sau e preot si ca prietena il parasise.Fiul nostru a fost foarte afectat dupa ce a primit vestea de la sora colegului si de vreo ora si jumatate a plecat spre Herculane la priveghi si inmormantare. Doamne ajuta-l sa ajunga cu bine!
Posted on iulie 6, 2010, in povesti adevarate and tagged sinucidere. Bookmark the permalink. 9 comentarii.
Draga Elisa, iti multumesc pentru gandurile tale bune si incurajari.
nu inteleg nici eu de ce baiatul acela bun si-a pus capat zilelor.Cred ca s-au adunat multe si n-a mai suportat sa traiasca asa.Nu stiu exact care au fost problemele lui, dar n-a mai suportat. 😦
Tavi, o mare tragedie si multa suferinta. 😦
Dumnezeu sa-l odihneasca!Azi a fost inmormantat.
Eu nu inteleg acest gest,inteleg doar lupta pana la capat cu orice neprevazut 😦
Dumnezeu sa-l ierte si odihneasca! Si sa-i intareasca pe parinti !
Spune-i fiului tau ca nu are legatura cu el,sinucigasii gasesc intotdeauna moment prielnic,daca nu era acum era altadata,nu-i vina lui.Ma rog sa nu-l afecteze pe fiul tau aceasta intamplare nefericita. Imi pare rau…. 😦
Dumnezeu sa-l odihneasca!!!
O mare tragedie.Suferinta mare in multe suflete:fata, parintii, sora, familia, colegii, prietenii.
Il vad pe fiul meu afectat si ma doare. 😦
Nu cunosc prea multe, stiu ca nu se intelegea prea bine cu parintii.Mai stiu ca era un baiat bun si putin trist. 😦
Imi pare rau, fiul meu e foarte afectat, mai ales ca toti ii spun ca daca n-ar fi fost plecat, poate nu s-ar fi intamplat tragedia.
OF!!
Condoleante familiei! 😦
Sufletele lor vor ramane vesnic nemangaiate.
Nu pot sa inteleg cum un tata preot nu a putut sa-si faca fiul sa pretuiasca viata pe care o primim fiecare in dar, sau cum de nu a putut sa-i ofere mangaiere intr-o astfel de incercare …..
Pingback: Nu mi-e dor de casa « Gabriela Elena