Vesti triste

Zilele acestea am avut parte de bucurii, mai ales ca sambata a venit fiul nostru cel mare acasa intrun mic concediu.Nu a durat prea mult bucuria, unde s-a mai auzit ca amaratii ca noi sa se poata bucura mai mult de o zi?Mai intai ne-am trezit fara gaze, apoi a venit vestea groaznica.Colegul de apartament al fiului nostru s-a sinucis prin spanzurare.

Odihneasca-se in pace!Condoleante familiei!

Nu l-am cunoscut pe baiat, dar stiam ca era din Herculane, tatal sau e preot si ca prietena il parasise.Fiul nostru a fost foarte afectat dupa ce a primit vestea de la sora colegului si de vreo ora si jumatate a plecat spre Herculane la priveghi si inmormantare. Doamne ajuta-l sa ajunga cu bine!

Posted on iulie 6, 2010, in povesti adevarate and tagged . Bookmark the permalink. 9 comentarii.

  1. Draga Elisa, iti multumesc pentru gandurile tale bune si incurajari.
    nu inteleg nici eu de ce baiatul acela bun si-a pus capat zilelor.Cred ca s-au adunat multe si n-a mai suportat sa traiasca asa.Nu stiu exact care au fost problemele lui, dar n-a mai suportat. 😦

  2. Tavi, o mare tragedie si multa suferinta. 😦
    Dumnezeu sa-l odihneasca!Azi a fost inmormantat.

  3. Eu nu inteleg acest gest,inteleg doar lupta pana la capat cu orice neprevazut 😦
    Dumnezeu sa-l ierte si odihneasca! Si sa-i intareasca pe parinti !

    Spune-i fiului tau ca nu are legatura cu el,sinucigasii gasesc intotdeauna moment prielnic,daca nu era acum era altadata,nu-i vina lui.Ma rog sa nu-l afecteze pe fiul tau aceasta intamplare nefericita. Imi pare rau…. 😦

  4. Dumnezeu sa-l odihneasca!!!

  5. O mare tragedie.Suferinta mare in multe suflete:fata, parintii, sora, familia, colegii, prietenii.
    Il vad pe fiul meu afectat si ma doare. 😦

  6. Nu cunosc prea multe, stiu ca nu se intelegea prea bine cu parintii.Mai stiu ca era un baiat bun si putin trist. 😦
    Imi pare rau, fiul meu e foarte afectat, mai ales ca toti ii spun ca daca n-ar fi fost plecat, poate nu s-ar fi intamplat tragedia.

  7. Condoleante familiei! 😦
    Sufletele lor vor ramane vesnic nemangaiate.
    Nu pot sa inteleg cum un tata preot nu a putut sa-si faca fiul sa pretuiasca viata pe care o primim fiecare in dar, sau cum de nu a putut sa-i ofere mangaiere intr-o astfel de incercare …..

  1. Pingback: Nu mi-e dor de casa « Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: