„Nu ştiu dacă aţi trăit vreodată o asemenea stare”.

Edvard Munch.Blossom of Pain

Nu ştiu dacă aţi trăit vreodată o asemenea stare. Nu eşti nici mort, nici viu. Te simţi ca un foc care abia mai pâlpâie, gata să se stingă. Stai cu ochii deschişi, te uiţi într-un punct fix, dar nu vezi nimic. Şi nici nu te gândeşti la nimic decât la propria ta oboseală de a trăi şi de a muri. Răstignit undeva între viaţă şi moarte, nu eşti bun pentru niciuna dintre ele. Parcă pluteşti în derivă şi aştepţi să fii aruncat pe un mal, ori al vieţii, ori al morţii, ţi-e egal.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron

Tot ce există fost-a marcat din prima zi.
Absenţi pe chipul lumii sunt binele şi răul.
Dintr-u-nceputuri Cerul a-nscris tot ce va fi.
Să scrie totul altfel, în veci nu-ndupleci Zeul.
–––––––––––––––
Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum ce sens plecarea?

Omar Khayyam

Dand… primesti,
Pierzand… gasesti,
Iertand… esti iertat,
Murind… reinvii la viata eterna!

Posted on mai 29, 2010, in poezii, povesti adevarate and tagged , . Bookmark the permalink. 5 comentarii.

  1. Ryana, cred ca toti trecem prin asa ceva, mai ales la maturitate.
    In acest caz, nu e vorba de disperare ci de un fel de „impietrire”, indiferenta ca sa zic asa.
    Iti multumesc ca ai trecut pe aici.Iti multumesc ca nu esti indiferenta.
    Cu drag, Gabi.

  2. Stiu ca multi au creat atunci cand sufletul lor plangea….
    Acume vorba de altceva.Nu e nimic, nici macar bucurie. 😦
    O duminica frumoasa si tie, Gabriela.

  3. cred ca fiecare dintre noi,traieste asa ceva de-a lungul vietii..e drept unii mai mult altii mai putin,nemaivorbind de perioade istorice grele cand mase de oameni isi pierd „directia”drumului in viata..dar sa incercam sa nu ne lasam coplesiti de disperare..inteleg ca este un citat din Octavian Paler..si sper sa nu duci tu acest sentiment in suflet..ai grije de tine draga mea,cu drag,
    Ryana!

  4. De multe ori durerea atinge apogeul nu cand este fizica, dar flori ce se nasc din ea, pot sa apara…
    O duminica frumoasa Gabi! 🙂

  1. Pingback: Semimusculita: Ne batem sau ne bazzaim? « Ҩ Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: