Daily Archives: ianuarie 29, 2010

Tablou de iarna (poezii)

Iarna
de Ion Luca Caragiale

Negresit ca, sus in ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astazi ne-a cuprins.

Negresit! Focul din soare
Nu-l plateste Dumnezeu,
Insa noi platim, sarmanii,
Lemne si carbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pamantul inghetat
Ca sa vezi cat e de jalnic
Sa tot tremuri nencetat,

Tu, care-ti iubesti faptura,
N-ai mai zice un cuvant
Si-ai opri crivatul aspru
Sa mai sufle pe pamant!

Decor
de George Bacovia

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar …
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar …

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular …
Cu pene albe, pene negre …

În parc fantomele apar …

Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar …

În parc ninsoarea cade rar …

Tablou de iarna
de George Bacovia

Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal ;
Plină-i zăpada de sânge animal –
Si ninge mereu pe un trist patinor…

E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimbă prin sânge… si sug ;
Dar ceasu-i târziu… în zări corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptată…
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licărind.
Iubito, sunt eu la usa înghetată…

Amurg de iarna
de George Bacovia

Amurg de iarnă, sumbru, de metal,
Câmpia albă – un imens rotund –
Vâslind, un corb încet vine din fund,
Tăind orizontul, diametral.

Copacii rari şi ninşi par de cristal.
Chemări de dispariţie mă sorb,
Pe când, tăcut, se-ntoarce-acelaşi corb,
Tăind orizontul, diametral.