Daily Archives: ianuarie 22, 2010

Francis Picabia (22 ianuarie 1879 – 30 noiembrie 1953), pictor, desenator şi poet spaniol

Francis Picabia - Adam et Ève

Francis Picabia – Adam et Ève

Francis Picabia - Self-Portrait

Francis Picabia – Self-Portrait

Francis Picabia - Portrait of Woman

Francis Picabia – Portrait of Woman

Francis Picabia - Young Girl with Flowers.Jeune fille aux fleurs

Francis Picabia – Young Girl with Flowers.Jeune fille aux fleurs

Francis Picabia - Les calanques

Francis Picabia – Les calanques

Francis Picabia - Two Women with poppies.Deux femmes aux pavots

Francis Picabia – Two Women with poppies.Deux femmes aux pavots

Francis Picabia - Nude

Francis Picabia – Nude

Francis Picabia - Hera

Francis Picabia – Hera

Francis Picabia - Face of a Woman.Visage de femme

Francis Picabia – Face of a Woman.Visage de femme

Francis-Marie Martinez Picabia (22 ianuarie 1879, Paris – 30 noiembrie 1953) a fost un pictor, desenator şi poet, spaniol la origine.

Prin 1908 pictează tablouri impresioniste în maniera lui Sisley. Îl pasionează abstractul, căci vede în el „o pictură situată în sfera invenţiei pure care dă naştere unui univers de forme pe măsura propriilor dorinţe şi plăsmuiri”.

In 1909 a intrat în contact cu cubismul.
La 25 ianuarie publică primul număr al propriului său ziar de cultură pe care îl numeşte „391”.

În februarie 1919 ia contact cu grupul dadaist din Zürich şi contribuie la manifestul numărul 3 „Dada”.

În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era şi tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului „391” şi ia parte la demonstraţiile dadaiste.

În 1921 împreună cu Breton şi cu alţii se despart de dadaismul ortodox(majoritatea dadaiştilor). Va participa la manifestările şi va publica în ziarele suprarealiştilor. În 1949 a fost organizată o mare expoziţie retrospectivă la „Galeria Drouin”, din Paris.

Până la moartea sa, în anul 1953, nu va înceta să se opună – în spirit tipic dadaist – tuturor înregimentărilor într-o anume mişcare, nu numai pentru a-şi păstra propria independenţă, dar şi datorită faptului că preţuia viaţa tot atât de mult ca arta.