Daily Archives: ianuarie 6, 2010

Aleksandra Ekster (6 ianuarie 1882 – 17 martie 1949), pictorita ucraineana

Aleksandra Ekster

Aleksandra Ekster – Dance of the Seven Veils

Aleksandra Aleksandrovna Ekster (rusa: Александра Александровна Экстер, ucraineana: Олександра Олександрівна Екстер; 6 ianuarie 1882 – 17 martie 1949), pictorita  si designer ruso-ucraineana (Cubo-Futurista, Suprematista, Constructivista).

Gustave Doré(6 ianuarie 1832 – 23 ianuarie 1883), artist si ilustrator francez

Gustave Doré

Update:Mirela mi-a lasat o poezie dedicata acestui artist deosebit.”Iata poezia dedicata artistului, de catre poetul disparut Stroe Constantin Slătineanu:

Gustave Doré - Paradiso

Gustave Doré – Paradiso

Gustave Doré

Prin smolita noapte trec împerechiate
Năluciri de umbre, prinse-n ceaţa serii,
Dorurile-n drumul spre eternitate…
Priveghează-n boltă stelele, puzderii.

Sclipesc fantomatic din cleştar palate,
Ca stropiţi de lună au înflorit merii…
Aripi de lumină, ochi de nestemate
Duhurile celor logodiţi durerii.

În ademenirea cerului străin,
Chipuri zămislite tainic, nefiresc,
Războind canonul Visului Divin

Depănând un farmec rece şi ocult,
Pentru veşnicie singure-şi trăiesc
Viaţa-nchipuită, moartă de demult.”

Paul Gustave Doré (6 ianuarie 1832 –  23 ianuarie  1883) artist, gravor, litograf, ilustrator de carte si sculptor francez. Doré  a inceput sa lucreze  gravuri  in piatra si otel.

Galerie cu ilustratii de Gustave Doré

Sursa poze

Nu sunt ce par a fi.Ion Minulescu


Nu sunt ce par a fi

de Ion Minulescu

Nu sunt ce par a fi –
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…

Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generaţii de olteni –
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moşneni
Şi orăşeni –
Strămoşii mei, care-au murit cântând:
„Oltule… râu blestemat…
Ce vii aşa turburat”…
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat şi ei pe el…
Şi cum – mi-e martor Dumnezeu –
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!…

Pe mine, însă –
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgăşani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu minţile
Şi datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Şi ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la… culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde –
Oricât ar fi de turbure –
Se limpezeşte
Şi se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!…

La fel şi eu, ca orice bun creştin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot aşa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia –
Pahar străin!…
Şi-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost –
Un nou crucificat –
În vecii vecilor… Amin!…

Romanţă fără muzică

de Ion Minulescu


Că ne iubim – şi-o ştie lumea toată –
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti…
Şi nu va şti-o, poate, niciodată…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt’dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrată
În violet,
În alb,
În roz
Şi-n bleu.

Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul,
Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc…

Şi ne-am iubit!…
Ţi-aduci aminte?…
Bluza –
Ah!… Bluza ta pe sânu-ţi decoltat
Părea un peplum de mătase, sfâşiat
Pe sânul unei Venere ce moare!…

Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie,
Că statuile albe ne-au privit
Cu ochi geloşi,
Iar zeul a-mpietrit
În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!…
Şi ne-am iubit,
Şi-azi toată lumea ştie
Că ne iubim…
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti!…

Ion Minulescu (6 ianuarie 1881, Bucureşti – 11 aprilie 1944, Bucureşti) a fost un poet şi prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc.