Acel ceva dintre aripa si aer,Nichita Stanescu

Acel ceva dintre aripa si aer

proză
din „Sudoare de piatra”-1982

Nichita Stănescu

Prietenul meu de o viata, poetul Grigore Hagiu, cu infinita lui timiditate, mi-a spus doua, trei vorbe despre cutremurul care ne-a indoliat tara. Nu pot sa-i reproduc intocmai cuvintele, dar sensul confesiunii lui pot sa-l spun intocmai. Mi-a zis: „Iesisem descult pe pamant si m-am apucat de un copac. Copacul se tinea de mine si eu cu el. Amandurora ni se facuse frica”.
Sa fi vrut vreodata sa exprim vorbirea ce-am avut-o din frageda copilarie pana la tremurata adolescenta, – vorbirea mea cu batranul gutui din fata ferestrei, cu verdea de iarba din curte, n-as fi fost in stare sa zic mai corect decat a zis Grigore de copac.
Trista comunicare, dar totusi ce comunicare, dumnezeule!
Vine o vreme cand te trezesti vorbind si spunandu-te pe tine unui bolovan, unei pietre. Te trezesti dand de mancare unei vrabii, dar nu din milosardie, ci pur si simplu.
V-ar supara, prieteni, daca n-as spune ca sunt contemporan cu iarba verde, cu gandacii de bucatarie, cu intepatoarea albina, cu nenorocita de furnica, clasa salahora a gazelor, ca sunt contemporan cu acea neagra capra de munte, cu delfinul mintos, cu paltinul si cu teiul, care din pricina lui Eminescu nu imi mai tihneste sa-l miros ca lumea?
Si ca veni vorba, ia uitati-va si voi la el!
Hai, sa nu-i mai lasam pe unii dintre ai nostri sa spuna totul despre ceva!
Sa fim generosi. sa lasam nenascutilor dreptul de a vedea cu ochi prospeti si cu fiinta singuratica inca o data ceea ce vazuram si noi cu ochi proaspat.
– Ce faci bre?
– De unde vrei sa stiu?!

Această ţară de vis

de Nichita Stănescu

Când se va sfârşi asfaltul drumului
trupul meu şi trupul tău se vor face asfalt
ca să nu rămână necălătorită
această ţară de vis.

Când vor cădea frunzele pomului,
când se va veşteji iarba câmpului,
pletele mele şi pletele tale
se vor aşterne pe câmpuri
ca să nu rămână înfrigurată
această ţară de vis.

Când vor seca izvoarele
şi când ploile vor pleca în sus
eu şi cu tine ne vom ţine de mână
şi vom plânge, vom plânge
ca să nu rămână văduvită de tristeţe
această ţară de vis.

Când vor muri câinii,
când vor pieri caii,
când iepurii vor fi mâncaţi
de gura morţii,
când ciorile negre
şi pescăruşii albi
vor fi mistuiţi în guşa aerului,
eu şi cu tine vom fi
câine şi cal
iepure şi cioară,
dar mai ales vom fi
pescăruşul cel alb
ca să nu rămână
fără diadema de carne vie
această ţară de vis.

In 13 decembrie 1983 a plecat intro lume mai frumoasa, Nichita Stănescu, poet, eseist român, laureat al Premiului Herder ( 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti).

Posted on Decembrie 13, 2009, in calendarul zilei, cultura, personalitati, poezii, remember, Romania and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. 15 comentarii.

  1. „Cum e azi albastrul tau,prietene?”(Nikita)

    Multumesc,Carmen.

  2. Si el ne multumeste!

  3. MULTUMIM,BATRANE NICHITA!!

  4. Multumesc foarte mult.

  5. Buna dimineata,Flavius!
    Iti multumesc.Cuvantul e o fiinta.
    O zi minunata!

  6. Draga Mirela,multumesc mult de tot.Sa ma ierti ca am raspuns asa de tarziu.Am fost si sunt destul de mahnita , poate si datorita apropierii sarbatorii de Craciun.Oare de ce nu ma mai pot bucura de cea mai frumoasa sarbatoare,sarbatoarea copilariei noastre?
    Spui ca televiziunile nu l-au pomenit pe Nichita. 😦
    Nu e de mirare in Romania cand politica murdara,scandalul si alte mizerii sunt aducatoare de rating si bani.Trebuie si ei sa supravietuiasca,dar de ce nu gasesc alte metode de a face bani?

  7. Cristian,mi-ai adus un zambet si iti multumesc.
    Imi plac si mie coincidentele si cred ca exista o explicatie.
    Scuze pentru raspunsul meu intarziat.

  8. Draga CELLA,iti multumesc si eu si sa ma ierti ca am raspuns cu intarziere.
    A trebuit sa-mi ocup timpul facand ceva frumos (vei vedea si auzi) ca sa mai uit de amaraciunea zilei de 6.Si alte amaraciuni ca ale tuturor traitori pe acest pamant. 😦

  9. seara buna
    doar un cuvint: Nichita. Cuvîntul!
    toate cele bune!

  10. Eram în liceu când s-a întâmplat… Am citit, cu profesorul de română, foarte multe poezii…Era mai cinsitit de oameni Nichita, atunci… decât acum…Doamne, uite că e posibil. Azi nu am văzut nicăieri la tv, etc, să fi fost menționat. Doar pe bloguri! Mulțumim, Gabi!
    O săptămână bună ție și fetițelor tale!

  11. Nichita Stănescu… Un vârtej de gânduri şi de emoţii… Prima fotografie o aveam pregătită pentru a o pune la imaginea zilei… Ha, ha! Îmi plac aceste coincidenţe!

  12. MULŢUMIM!!! preaplecat
    NICHITA-i cu mine, nu-i dus în altă lume, te îmbrăţişaza aşa cum o face cu fiecare dintre aceia care nu l-au uitat

  1. Pingback: Într-o joi cu dragoste, Nichita Stănescu « my heart to your heart

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: