Acuma cântecul s-a sfârsit.Magda-Isanos

Cânt

Cânt ca privighetorile oarbe.
Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe.
Atit de sus ne-naltam citeodata…
Sufletu-mi arde de-o flacara infricosata.
Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
asa arde sufletul meu.
Cred in zine, in sfinti si minuni ;
prieteni, nu-mi impletiti cununi.
Cintecul e-n mine ca-n voi tacerea ;
ii banuiesc uneori puterea,
insa nu stiu nimic si ma-nchin smerit
ingerului linga mine ivit.
Fa-ma sa cint despre oameni si suferinti,
soptesc cu buzele reci, fierbinti,
despre saraci, despre copii si foame…
Si-n mijlocul cerestii mele spaime,
intrezaresc cuvintele de foc,
cu care-ar trebui sa creez lumea, s-o pun la loc.
Apoi ramin singura. Nu stiu nici eu
de ce mi-a vorbit din stufisul aprins Dumnezeu.

Acuma cântecul s-a sfârsit

Acuma cintecul s-a sfirsit.
Nu stiu de-i bine ori rau.
Din frunze-am cintat. Dumnezeu,
linga mine stind, mi-a soptit.

De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Si citeodata-avea glas de om.
„Sarbatoreste, mi-a spus el, aceste
cimpii dezmierdate si creste…”

Si ca o pasare neinvatata
m-am apucat sa cint. Eram mirata
si bucuroasa, si nici n-am simtit
cum trece anotimpul fericit !

Zburati, cintece, zburati departe,
scuturati-ma de pamint si moarte,
si preamariti natura-n care inca
e liniste si-ntelepciune-adinca.

Eu nu regret

Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist si de ciudat
sa simti c-asemeni unui fir subtire
ceva frumos din tine s-a sfarmat.

Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,
caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ti vine sa pornesti, de altii intreband
de-au fost aievea cele ce-au trecut.
Autor: Magda-Isanos

Posted on noiembrie 27, 2009, in cultura, imagini, poezii and tagged , . Bookmark the permalink. 7 comentarii.

  1. Mi-ar placea sa stiu si eu sa fac astfle de colaje,insa trebuie sa ma multumesc sa le admir pe cele facute de altii.

  2. Draga Mirela,mi-a fost dor de cateva cuvinte frumoase si mi-am amintit de Magda Isanos ale carei versuri le-am descoperit de curand si mi-ar fi placut sa pot scrie si eu astfel de versuri minunate,de mare sensibilitate.
    Ieri te-am vizitat pe blog impreuna cu o prietena careia i-am aratat minunatiile de la tine.A fost incantata.
    Multumesc pentru urari.La fel iti doresc si eu!
    Pupaturi Enyei si Serafinei de la noi!

  3. Ce-ar fi viata noastra fara iubire?O nesfarsita tristete,singuratate,rautate.

  4. Ce versuri sensibile, ce versuri frumoase…O seara minunata, Gabi, tie si pisicutelor!

  5. Poveştile de iubire nu trebuie regretate niciodată… Fiecare are farmecul ei aparte…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: