Monthly Archives: noiembrie 2009

William-Adolphe Bouguereau(30 noiembrie 1825 – 19 august 1905), pictor academic francez

William-Adolphe Bouguereau-Seule au Monde

William-Adolphe Bouguereau - The Virgin of the Lilies

William-Adolphe Bouguereau – The Virgin of the Lilies

William-Adolphe Bouguereau-Not Too Much To Carry

William-Adolphe Bouguereau-Not Too Much To Carry

William Adolphe Bouguereau (30 noiembrie 1825 – 19 august 1905) a fost un pictor academic francez.

William-Adolphe Bouguereau s-a născut în La Rochelle, Franţa.

Student al Şcolii de arte frumoase din Paris (Ecole des Beaux-Arts), a câştigat Prix de Rome în 1850. Picturile sale realizate în genul realismului artistic, precum şi temele sale de inspiraţie mitologică l-au făcut extrem de popular, fiind unul din pictorii care a expus la constant la Salonul din Paris, de-a lungul întregii sale vieţi artistice. Deşi spre sfârşitul vieţii sale, pictorul însuşi a considerat că a căzut într-un fel de dizgraţie, în mare parte datorată opoziţiei sale constante curentului impresionist, în lumea contemporană există o reconsiderare a artei sale şi un nou val de apreciere îi înconjoară cele opt sute treizeci şi şase (836) de picturi finalizate.

Galerie de pictura William-Adolphe Bouguereau 

William-Adolphe Bouguereau (30 noiembrie 1825 – 19 august 1905), pictor academic francez

Tot in 30 noiembrie s-au nascut:

Andrea Sacchi (30 noiembrie 1599 – 21 iunie 1661), pictor italian.

Konstantin Somov(30 noiembrie 1869 — 6 mai 1939), pictor si ilustrator rus.

János Vaszary/ (30 noiembrie 1867 – 19 aprilie 1938), pictor ungur.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi

Andreea Dumitran a împlinit 8 ani pe 28 iulie 2009. Şi tot atunci a început să îi fie rău.Doar 7 zile mai are la dispoziţie Andreea, pentru a strânge banii necesari tratamentului. A primit deja programarea de urgenţă la o clinică din Rusia, la Moscova. Colegii Andreei, copii de şcoală generală, au reuşit să strângă pentru ea aproape 2.000 de euro, iar consilierii locali Câmpina i-au alocat 10.000 RON.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Banca Transilvania
RON: RO 21 BTRL 0590 1201 U402 73XX
EURO: RO 93 BTRL 0590 4201 U402 73XX
Cod SWIFT: BTRLROBU
Titular: Dumitran Steliana
ING – Bank:
RO 53 INGB 0000 9999 0172 6848
Titular: Dumitran Steliana
BCR:
RON: RO 19 RNCB 0208 0102 2322 0006
EURO: RO 46 RNCB 0208 0102 2322 0005
Cod SWIFT: RNCBROBU
Titular: Dumitran Alexandru Adrian

Sau puteţi merge, pentru 5 RON (dacă sunteţii din Câmpina), pe 2 decembrie 2009, la ora 17.00, la Casa Tineretului, unde are loc un spectacol caritabil pentru Andreea:

De 2 ani încoace, Laurenţiu trăieşte în spital. La „M.S. Curie” (Budimex) din Bucureşti. Are 12 ani acum. De la 10 ani, din 25 octombrie 2007, trăieşte fără intestinul subţire şi se hrăneşte printr-un catheter conectat la o pompă de perfuzie portabilă (hrănire parenterală).
Laurenţiu face parte din Campania „Din inimă pentru copii”.

Robert Mihai Gherman, transfuzii de sânge de la 8 luni. Acum are aproape 12 ani şi este nevoit să facă transfuziile săptămânal pentru a rămâne în viaţă.Robert Mihai Gherman trebuie să împlinească 12 ani pe 12 ianuarie 2010. Robi, cum îl alintă familia, a fost diagnosticat cu Talasemie Majoră (Anemia Cooley) când nici nu împlinise un an.Robert face parte din Campania „Din inimă pentru copii”. Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi apăsaţi aici.
Toate documentele medicale ale copilului sunt la redacţia ziarului Click!

Cerasela, între factura la curent în România şi salvarea vieţii în Austria

Urmează perioada cea mai grea, peste 6 luni, atunci când şederea la Viena, pentru operaţie, va fi lungă şi costisitoare. Cerasela şi mama ei au nevoie de ajutor permanent, fără noi nu se pot descurca.
Cerasela a avut acces la internet la Viena, a văzut modalitatea prin care a fost ajutată şi vă mulţumeşte tuturor – chiar se întreba cum au aflat oamenii de ea.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BCR – Agenţia Truşeşti (comuna Truşeşti, judeţul Botoşani)
RON: RO 30 RNCB 0047 1090 8551 0003
EURO: RO 03 RNCB 0047 1090 8551 0004
Cod SWIFT: RNCBROBU
Titular: Mihovici Alexandrina (mama Ceraselei)
Telefon: 0754 528 036

La 5 ani, Robert încă învaţă să meargă. Îl ajutăm? Se străduieşte din toate puterile…

Robert Cristian s-a născut pe 1 mai 2004. La cei 5 ani împliniţi, Robert încă învaţă să meargă, cu ajutorul unui cadru special – însă doar după îndelungate, chinuitoare şi costisitoare tratamente şi exerciţii de recuperare. Robert a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală când avea 7 luni.

Robert face parte din Campania „Din inimă pentru copii”. Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi apăsaţi aici.
Toate documentele medicale ale copilului sunt la redacţia ziarului Click!

Pentru Mirela,cu drag

Mirela Pete. Gotic în interpretare proprie.Expoziție de artă cu vânzare online

Mirela Pete ne prezinta a doua expoziție de artă cu vânzare online, gotic în interpretare proprie.

Am vizitat expozitia si vreau sa prezint si la mine pe blog lucrarile Mirelei.Sper ca cei care nu stiu ce cadou sa faca celor dragi de Craciun (si nu numai) sa aleaga un tablou din galeria Mirelei.

Am preluat cateva fraze despre tablouri, stilul artistic, scrise de ea insasi pe site-ul ei:

” Sper că lucrările vor creea o nouă perspectivă asupra creației mele artistice, având în vedere că părăsesc zona peisajului, venind în contact cu un măreț stil artistic, din care preiau fragmenete arhitectonice și vitralii, respectiv STILUL GOTIC. E o veche pasiune a mea, am avut două expoziții (sub egida UAP în țară și străinătate) cu lucrări inspirate din acest maiestuos și peren stil.

Am speranța că lucrările o să vă placă. Nu sunt scumpe (o caracteristică a tablourilor mele, pe lângă originalitate, profesionalism și idee, lucruri observate și apreciate de dumneavoastră, e prețul convenabil). Lucrez la această expoziție de o lună, schițele existând încă de acum trei luni. Dacă vă plac și le doriți, vă rog, ca de obicei, să mă anunțați prin Email mirelapete@ymail.com sau la Comentarii, iar eu vă voi prelua datele, care rămân absolut secrete, vă trimit tablourile comandate prin curier rapid, de preferat înainte de Crăciun.

Vreau sa creez un videoclip cu aceste lucrari pentru a fi cunoscute si, de ce nu, cumparate de iubitorii de arta frumoasa.Voi posta videoclipul  aici .

William Blake (28 noiembrie 1757 – 2 august 1827), poet, vizionar, pictor şi tipograf englez

William Blake – Christ in the Sepulchre, Guarded by Angels

Portrait of William Blake by Thomas Phillips

William Blake (28 noiembrie 1757 –  2 august 1827) a fost un poet, vizionar, pictor şi tipograf englez. În esenţă nerecunoscută în timpul vieţii sale, opera diversă şi profundă a lui William Blake este astăzi considerată esenţială şi semnificantă atât în istoria poeziei cât şi a artelor vizuale.

S-a născut pe 28 noiembrie 1757 pe Broad Street 28(acum Broadwick St.) în districtul Soho, Londra. Era al treilea copil din cei șapte ai familiei, doi dintre ei murind în copilărie. Tatăl lui Blake, James,era negustor de galanterie și de tricotaje(vindea ciorapi femeiești și bărbătești, mănuși și articole intime și de mercerie). William a mers la școală atât cât să învețe să scrie si să citească, până la vârsta de 10 ani, fiind apoi educat acasă de către mama sa, Catherine Boucher Armitage Blake. Familia Blake făcea parte din grupul religios al Disidentilor și se crede ca ar fi aparținut bisericii moraviene. Blake a fost botezat la biserica Sf. Jacob, construită de catre Sir Christopher Wren, Piccadilly, Londra. Biblia a avut o profundă influență asupra lui Blake încă din copilărie și a rămas o sursă de inspirație de-a lungul întregii vieți.

Blake a început să deseneze copii ale gravurilor grecești ale antichităților pe care tatăl său le cumpăra, un exercițiu pe care il prefera desenului obișnuit. Prin intermediul acestor desene Blake a luat contactul cu operele clasice ale lui Rafael, Michelangelo, Marten Heemskerk și Albrecht Dürer. Parinții săi cunoșteau foarte bine temperamentul încăpățânat al lui Blake motiv pentru care nu a fost trimis la școală ci înscris la o clasă de pictură. Studia cu aviditate subiecte la alegere, pe care și le alegea singur. În această perioadă a făcut deasemenea incursiuni în domeniul poeziei, opera sa de început arată influențe ale lui Ben Jonson și Edmund Spenser.

Pe 4 august 1772, Blake devine ucenic al gravorului James Basire, din strada Great Queen, pentru 7 ani. La sfârșitul acestei perioade, la vârsta de 21 de ani, avea să devină gravor profesionist.

După doi ani, Basire își trimite ucenicul să realizeze imagini după catedralele gotice din Londra. Experiențele sale la Catedrala Westminster l-au ajutat să își formeze stilul artistic și ideile.

Pe 8 Octombrie 1779, Blake este admis ca student la Royal Academy din Old Somerset House, lângă Strand, după ce prezintă mai multe lucrări prin care își demonstrează talentul în domeniul desenului academic. Își câștigă astfel dreptul de a frecventa cursurile Academiei pentru șase ani.

Aici se revoltă împotriva a ceea ce consideră a fi stilul nefinisat al pictorilor la modă cum ar fi Rubens, promovat de către președintele Academiei Regale în acel moment, Joshua Reynolds. De-a lungul timpului Blake a ajuns să deteste profund atitudinea lui Reynolds în privința artei, în special goana acestuia după “adevărul general” și “frumusețea generală”. Împotriva picturii în ulei la modă a lui Reynolds, Blake preferă precizia clasică a primelor sale influențe, Michelangelo și Rafael.

Devine prieten cu John Flaxman(sculptor, proiectant și desenator), Thomas Stothard(pictor și desenator), George Cumberland și Henry Fuseli(pictor, proiectant și scriitor în domeniul artei) în timpul primului an la Academia Regală.

În 1780, la 22 de ani, expune o acuarelă la Academie, intitulată The Death of Earl Goodwin/Moartea Contelui Goodwin. În același an realizează și o primă gravură ce prevestește stilul său caracteristic, “al energiei joviale” debordante irezistibile – intitulată Dance of Albion/Albion’s Dance despre care Mona Wilson afirma că ar fi un autoportret.

În 1782, la vârsta de 24 de ani Blake se căsătorește(după ce a curtat-o vreme de un an) cu Catherine Boucher, fata unui grădinar din Battersea, mai tânără cu cinci ani decât el, săracă și analfabeta, dar atrăgătoare și plină de compasiune. Recent respins de o altă femeie pe care o ceruse în căsătorie Blake îi povestește Caterinei despre insuccesul său. Ea îl compătimește, câștigându-i astfel afecțiunea. Căsătoria are loc în biserica Sfânta Maria , Battersea. Certificatul original de căsătorie poate fi văzut și astăzi la biserică, expus în spatele unei ferestre de vitraliu alături de o placă comemorativă ce a fost realizată între 1976 și 1982. Blake pe lângă faptul că o va învăța pe Catherine să scrie și să citească, o instruiește și în arta gravurii. De-a lungul vieții soția sa s-a dovedit a fi un ajutor neprețuit, ajutându-l să își printeze lucrările iluminate și susținându-l să treacă prin numeroasele necazuri pe care le-a avut.

Prima colecție de poeme a lui Blake, Schițe Poetice, a apărut în 1783. După moartea tatălui său, William și prietenul său din perioada de ucenicie la Basire, James Parker, au deschis un atelier de gravură în 1784, și au început să lucreze cu librarul și editorul Joseph Johnson. Casa lui Johson era un loc de întâlnire pentru intelectualii de marcă disidenți ai timpului: teologul și omul de știință Joseph Priestley, filozoful Richard Price, artistul John Henry Fuseli, feminista Mary Wollstonecraft sau revoluționarul anglo-american Thomas Paine. Împreună cu William Wordsworth și William Godwin, Blake și-a făcut multe speranțe în legătură cu revoluțiile franceză și americană și chiar purta o bonetă frigiană în semn de solidaritate cu revoluționarii francezi, dar era disperat de ascensiunea lui Robespierre și a Regatului Terorii din Franța. În 1784 Blake a compus manuscrisul neterminat O insulă pe lună.

În 1800 Blake se mută într-o casă din Felpfam, Sussex(astăzi West Sussex) răspunzând astfel invitației lui William Hayley de a-i ilustra lucrările poetice și de a lucra sub patronajul acestuia. Va locui aici 3 ani timp în care lucrează la acuarele pentru Thomas Butts, la proiecte minore pentru Hayley ce constau în iustrații pentru cărți, și ilustrează Comus pentru John Milton. Tot aici începe să lucruze la Milton iar Michael Manson consideră că în 1800 compune și Vala sau Cei patru Zoa. Învață greaca, latina și ebraica.

În 1802 apare volumul lui Hayley Ballads/Balade, cu gravurile lui Blake, dar Blake este decis să plece de la conacul din Felpham fiind nemulțumit de situația sa fizică și artistică.

Într-un sondaj de opinie organizat de BBC în anul 2002, Blake a fost votat al 38-lea pe o listă conţinând 100 dintre cei mai importanţi britanici ai tuturor timpurilor.

sursa picturi

William Blake ( 28 noiembrie 1757 – 2 august 1827) , poet, vizionar, pictor şi tipograf englez

Îndrăgostiţii cei laşi, Nina Cassian

Îndrăgostiţii cei laşi

Fiecare anotimp ne desparte
pe unul de celalalt si ne-apropie de moarte.
Vezi-le cum trec si se scutura, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zapezile …

Iubirea noastra cea mare
a ramas inchisa-n sarutare,
de buzele noastre strivita,
ca fluturele mort in crisalida.

Prea blanda-s cu noi ! Am trait ca doi monstri
pe spinarile tinere-ale anilor nostri.
Din mierea lor, din gingasul lor stup,
ne-am ingrasat la suflet si la trup
si-acum taram greoi, bucata cu bucata,
ceara suava-a casei de-altadata …

Nu, noi cei lasi n-ar trebui sa iubim !
Ne-nfricosam pe pamant si ametim pe-naltimi
domesticim suferinta, o facem caine de curte,
pentru speranta ni-s bataile inimii prea scurte …
Vezi-le cum trec si se scutura, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zapezile …
Fiecare-anotimp ne desparte
pe unul de celalalt – si ne-apropie de moarte.

Iubirii

Cad în geunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru ceste zilnice semnale
şi voci ale mărinimiei tale
cu care-mi umpli sufletu-un neştire.

Cad în geunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru înaltul pact care ne uneşte.
Timbrat de-a fericirii stea subţire,
– şi-ţi mulţumesc şi pentru desnădejde.

Din volumul
„Spectacol în aer liber – o altă monografie a dragostei”,
Editura Albatros, 1961

Zburau

Zburau…
El avea o aripă în stânga,
ea avea o aripă în dreapta,
ca un singur trup între două aripi
zburau…
Respirând între două aripi,
ea – plămânul lui drept,
el – plămânul ei stâng,
printr-un cer saturat de aur,
ca o lungă suveică de aur,
ca o cheie de aur descuind spaţii de aur,
zburau….
prin aur…
zburau…
prin aur…
zburau…

Din volumul
„Spectacol în aer liber – o altă monografie a dragostei”,
Editura Albatros, 1961
Poezii Nina Cassian

La multi ani doamnei Nina Cassian!

Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian ( 27 noiembrie 1924, Galaţi), este o poetă, eseistă şi traducătoare româncă.

Acuma cântecul s-a sfârsit.Magda-Isanos

Cânt

Cânt ca privighetorile oarbe.
Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe.
Atit de sus ne-naltam citeodata…
Sufletu-mi arde de-o flacara infricosata.
Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
asa arde sufletul meu.
Cred in zine, in sfinti si minuni ;
prieteni, nu-mi impletiti cununi.
Cintecul e-n mine ca-n voi tacerea ;
ii banuiesc uneori puterea,
insa nu stiu nimic si ma-nchin smerit
ingerului linga mine ivit.
Fa-ma sa cint despre oameni si suferinti,
soptesc cu buzele reci, fierbinti,
despre saraci, despre copii si foame…
Si-n mijlocul cerestii mele spaime,
intrezaresc cuvintele de foc,
cu care-ar trebui sa creez lumea, s-o pun la loc.
Apoi ramin singura. Nu stiu nici eu
de ce mi-a vorbit din stufisul aprins Dumnezeu.

Acuma cântecul s-a sfârsit

Acuma cintecul s-a sfirsit.
Nu stiu de-i bine ori rau.
Din frunze-am cintat. Dumnezeu,
linga mine stind, mi-a soptit.

De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Si citeodata-avea glas de om.
„Sarbatoreste, mi-a spus el, aceste
cimpii dezmierdate si creste…”

Si ca o pasare neinvatata
m-am apucat sa cint. Eram mirata
si bucuroasa, si nici n-am simtit
cum trece anotimpul fericit !

Zburati, cintece, zburati departe,
scuturati-ma de pamint si moarte,
si preamariti natura-n care inca
e liniste si-ntelepciune-adinca.

Eu nu regret

Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist si de ciudat
sa simti c-asemeni unui fir subtire
ceva frumos din tine s-a sfarmat.

Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,
caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ti vine sa pornesti, de altii intreband
de-au fost aievea cele ce-au trecut.
Autor: Magda-Isanos

Sunt un baietel de 3 anisori si 10 luni cuminte si dulce dar bolnavior de Tetrapareza Spastica

Povestea mamei

Ma numesc Radu Alina Mirabela o mamica care va cere ajutorul cu disperare!Am un ingeras de 3 anisori si 10 luni, el fiind comoara mea cea mai de pret si cea mai mare bucurie data de Dumnezeu, dar din pacate s-a nascut cu probleme si a fost diagnosticat cu Tetrapareza spastica.

Pe 14 ianuarie 2006 “sambata” m-am internat la spitalul Cantacuzino “spitalul groazei” la ora 13:00 cu dilatatie de 2 cm.Doctorita care m-a tinut sub supraveghere pe parcursul sarcinii cea care “a incasat spaga” nu era la spital, intr-un tarziu la ora 17:30 a binevoit sa vina .M-a controlat si mi-a facut o injectie cu calciu cred, ca m-au luat toate caldurile.
Pana la ora 19:30 cand mi-a rupt apa a stat pe hol si isi vedea de treaba ei cu doctori si asistentele.Dupa ce mi-a rupt apa au inceput durerile mari care nu se mai opreau.Doctorita statea la barfa cu moasa care ma controla,stateau de vorba de treburile de acasa ca doar am deranjat-o din weekend.
La ora 21:50 in sfarsit m-a urcat pe masa de nasteri si s-a nascut puisorul meu dar nu i-am auzit glasul pentru ca nu a avut aer, nu i s-a oxigenat creierul ,trebuia sa imi faca cezariana! A fost dus la reanimare cu perfuzii la incubator unde a stat doua saptamani drogat cu fenobarbital si hranit prin gavaj,in primele 24 de ore a facut convulsii!
Toate acestea i-au afectat creierasul!La insisentele mele mi l-au dat sa il invat sa manace cu biberonul sa plecam cat mai repede din acel spital de criminali ca oricum degeaba stateam ca neurolog nu aveau.Dupa o luna de zile de spiatlizare si chin ne-am externat si am inceput investigatiile cu el,la un cabinet particular, la spitalul 9 si in final a fost diagnosticat cu tetrapareza spastica.
In prezent mananca bine chiar din 2 in 2 ore dar nu asimileaza are 9 kg doar, rade cand vorbesti cu el intelege dar raspunde in limba lui gangurind, nu sta in fundulet, nu isi tine caputul, si face caca doar cu supozitorul.
Am auzit de la alte mamici in situatia mea de Clinica de recuperare din Ucraina,am am facut imprumut la banca si am fost de doua ori,se vad niste schimbari este mai atent si mai serios, dar tratamentul acolo s-a scumpitasta inseamna 3052 de euro plus 200 de euro transportul, bani pe care nu ii mai avem din pacate,iar timpul care trece este important pentru Cosmin caci acum este perioada in care se recupereaza cel mai bine!
Inainte era mai ieftin tratamentul,dar acum din pacate s-a scumpit si este o suma enorma pentru noi!
Ne-am programat din nou pentru 15.07.2009 , avem si acceptul si factura cat ne costa tratamentul pentru un curs dar el are nevoie de 4 cursuri pe an.
Dar din pacate nu am reusit sa ajungem ca nu am strans banutii necesari!
De aceea va rog sfatuiti-ma, ajutati-ma sa imi fac copilul bine, sa fie si el cat de cat un copil sanatos!Pentru orice sfat si ajutor va rog contactati-ma la adresa:rautaciosulcosmin@yahoo.com sau la nr. de telefon:0768929140/0768929135
Piraeus Bank Sucursala Lacul Tei Titular cont:Radu Stefan
Cont Iban: RO29 PIRB 4216 2766 3700 2000 -RON
RO58 PIRB 4216 2766 3700 3000 -EURO
Garanti Bank Sucursala Calea Mosiilor-Titular cont:Radu Alina
RO80 UGBI 0000 1220 02897-RON
R007 UGBI 0000 1220 03075-RON
R097 UGBI 0000 1220 03076-EUR
Va multumesc din suflet!O mamica disperata!
Aici aveti si emisiunea de la povestiri adevarate:http://www.acasatv.ro/emisiuni/povestiri-adevarate/noutati/la-povestiri-adevarate-doi-parinti-disperati-va-implora-ajutorul.html
Aici aveti articolul din ziarul Click “Din inima pentru copii”:http://www.click.ro/din_inima_pentru_copii/cazuri/Condamnat-nastere-chin-inca_0_850715075.html

Love of my life.Pentru CELLA

Dedicatie pentru CELLA.

Draga CELLA, stiu ca-ti place mult acest cantec de dragoste minunat pe care ti-l daruiesc cu toata dragostea.

Henri de Toulouse-Lautrec(24 noiembrie 1864 – 9 septembrie 1901), pictor postimpresionist francez

Henri de Toulouse-Lautrec – At the Moulin Rouge

 

Henri de Toulouse-Lautrec ( 24 noiembrie 1864, Albi – 9 septembrie 1901, Malromé/Gironde) a fost un pictor francez din perioada post-impresionistă. În ciuda faptului că experienţele diferitelor curente artistice de la sfârşitul secolului al XIX-lea nu-i erau străine, activitatea sa nu poate fi încadrată în vreo categorie schematică. O spunea el însuşi: „Nu aparţin nici unei şcoli. Lucrez singur în ungherul meu”. Originalitatea picturii sale corespunde personalităţii sale neobişnuite. Stilul lui deosebit de personal i-a dat posibilitatea să capteze spiritualitatea epocii sale, a acelei epoci în care a trăit şi pe care a observat-o atât de pătrunzător.

Henri de Toulouse-Lautrec s-a născut în 1864 în orășelul Albi situat în partea de sud-est a zonei centrale muntoase a Franței.A fost fiul contelui Alphonse Toulouse-Lautrec-Montfa, care provenea dintr-o veche familie de aristocrați care trăia în vecinătatea orașului Toulouse începând din secolul al XII-lea.

Toulouse-Lautrec s-a bucurat de educația care se acorda unui copil din familie de aristocrați. În 1872, începe studiile la liceul de elită Fontanes (astăzi liceul „Condorcet”), dar, din cauza problemelor de sănătate, întrerupe studiile și rămâne acasă, urmărind viața colorată și palpitantă a părinților săi. Cursele de cai și plimbările cu câini determină tipul de viață al tânărului Lautrec. La 30 mai 1878, cade de pe un scaun și-și fracturează femurul stâng. Vara următoare accidentul se repetă, de data aceasta de partea dreaptă, tot la nivelul femurului. Probabil din cauza unei tulburări înăscute de calcificare, consolidarea fracturilor se face defectuos, băiatul rămâne invalid, nu mai crește în înălțime (talia lui Toulouse-Lautrec la maturitate este de numai 152 cm.). Viitorul artist însă nu disperă. Legat de pat pentru mult timp, își descoperă înclinația pentru desen. Talentul său devine evident, mama înțelege că are de-a face cu un viitor pictor.

În anul 1882, Toulouse-Lautrec începe studiile de pictură sub îndrumarea lui Léon Bonnat, reprezentant al stilului academic. Continuă apoi în atelierul lui Fernand Cormon, lucrează enorm de mult și ia contact cu o serie de pictori tineri, cu care începe să depășească stilul tradițional de școală. La început pășește în direcția impresionismului, dar mai târziu alege curente mai moderne. Această epocă coincide cu schimbările care apar în viața lui Toulouse-Lautrec. Tânărul artist descoperă cartierul Montmartre, în vara anului 1884 părăsește casa părintească din Paris și se mută în locuința tânărului pictor Grenier, într-o casă unde fusese atelierul lui Edgar Degas, pe care Lautrec îl considera ca fiind unul dintre maeștri săi.

Hotărârea pictorului nemulțumește pe părinți, temându-se că fiul o va apuca pe o cale greșită. Curând, se dovedește că îngrijorările părinților n-au fost lipsite de temei, deoarece viața tânărului artist se schimbă rapid. Toulouse-Lautrec descoperă o lume complet necunoscută pentru el până acum, și acest lucru nu rămâne fără urmări nici asupra picturii sale. Pentru început, abordează temele preferate naturaliștilor, care vor predomina și în pictura sa ulterioară: distracțiile de bulevard, petrecerile dansante, circul, cabaretul, teatrele, precum și portretele oamenilor de la periferia societății (prostituate, alcoolici). Începând de la mijlocul anilor optzeci, Lautrec trăiește aproape în exclusivitate o viață de noapte. Este un vizitator permanent al cabaretelor, în primul rând „Mirliton”, condus de un prieten, cântărețul Aristide Bruant. Mai târziu, în Moulin Rouge, privea mișcările frenetice ale cancanului și se entuziasmează de performanțele dansatoarelor La Goulue, Jane Avril și Cha-U-Kao. Consumă din ce în ce mai mult alcool, în special absinth, și i se întâmplă să petreacă săptămâni întregi în stabilimente rău famate, ca bordelul de lux de pe Rue des Moulins. Aceste peregrinări nocturne reprezintă surse de inspirație ale lucrărilor sale. Prima expoziție personală a avut loc în 1886 în cabaretul „Mirliton”, un an mai târziu expune la Toulouse, la expoziția internațională a reprezentanților Academiei de Arte Frumoase. Nu participă la expozițiile Salonului oficial de la Paris, în schimb se prezintă la Salonul Independenților, care se desfășoară sub deviza „Fără juriu, fără premii”. Aici expune în compania unor artiști ca Georges Seurat, Paul Signac sau Camille Pissarro. În martie 1890, la cel de-al șaselea Salon al Independenților, Toulouse-Lautrec prezintă tabloul „Dansul la Moulin Rouge”.

Toulouse-Lautrec se alătură avangardei artistice. În 1891, definitivează stilul său ușor de recunoscut, intrând în epoca de maturitate a creației.Tablourile, ca și litografiile, vorbesc despre completa înflorire a talentului său. Devine un pictor căutat de colecționari, organizatori de expoziții și editori. Critica îi rezervă, de asemenea, cronici pline de apreciere. La începutul anului 1896, galeria pariziană „Manzy-Joyant” organizează o mare expoziție cu lucrările lui Toulouse-Lautrec. Dar starea sănătății artistului se deteriorează, ceea ce se răsfrânge și asupra activității sale.

Ultima parte a vieții lui Toulouse-Lautrec devine dramatică. Modul de viață pe care l-a dus timp de zece ani nu rămâne fără efect asupra sănătății sale și așa deficitară. Devine din ce în ce mai neliniștit, mai agresiv și se neglijează. Creează însă în continuare, chiar și după nopțile pierdute. În această stare, realizează circa șaizeci de litografii care sunt expuse în aprilie 1898 în filiala londoneză a Galeriei „Goupil”. Artistul adoarme la vernisaj… Toată iarna suferă din cauza intoxicației alcoolice și din cauza lipsei de somn, are halucinații. O cură de dezintoxicare rămâne fără succes. La 15 iulie 1901 părăsește Parisul, mama sa îl duce la moșia familiei, la Malromé din departamentul Gironde. La 9 septembrie moare în brațele acesteia.

Ca toți artiștii importanți, Toulouse-Lautrec este legat de tradiții și continuă experiențele marilor maeștri. La început a luat contact cu impresionismul, fiind atras în special de aceia, pe tablourile cărora figurile predomină față de peisaje, Édouard Manet, Auguste Renoir. Admiră pe Edgar Degas, în special metoda prin care acesta vizualizează lumina. La începutul anilor nouăzeci, se află în apropierea „nabiștilor” și a simboliștilor, ceea ce a avut ca rezultat o utilizare mai armonică a culorilor. Litografiile lui Lautrec devin mai decorative, începe epoca lor de strălucire. Nu se rupe de temele aflate aproape de naturalism, în același timp utilizând în activitatea sa formele sintetice aflate în armonie cu ironia sa atât de caracteristică. Trebuie însă menționat faptul că poziția ironică a lui Lautrec nu rezultă din malițiozitate. Dimpotrivă, comentariile sale satirice sunt pline de simpatie caldă. Aceasta este mărturisită de afișele care o reprezintă pe dansatoarea Jane Avril sau de portretul cântăreței de cabaret Yvette Guilbert. În ciuda faptului că Lautrec nu face niciun fel de concesie, deformarea siluetelor nu este lipsită de o anumită gingășie. Amplificarea importanței desenului și a liniei îi dă posiblitatea să redea adevărul realității sfârșitului de secol. În aceasta se află importanța artei lui Toulouse-Lautrec. În acel timp tehnica reproducerii cunoștea o mare dezvoltare: desene în reviste, schițe în ziare, litografii în caietele-program ale teatrelor, reclame pe pereți. Toulouse-Lautrec se adaptează cu talentul său la noile forme de comunicare. Atunci când relizează afișe, este obligat să folosească cantități de culoare depuse în tușe uniforme, găsește soluții surprinzătoare și riscante, ceea ce devine în final un element caracteristic al activității sale creatoare. Toulouse-Lautrec și-a trăit viața repede și cu patimă. În ciuda invalidității sale, n-a vrut să ceară milă de la oameni. Și-a dedicat viața artei și s-a hotărât să și-o trăiască fără prea multe rezerve. Rezultatul a fost o creație singulară care ne umple de admirație și încântare.

Henri de Toulouse-Lautrec(24 noiembrie 1864- 9 septembrie 1901), pictor francez post-impresionist

Tot in 24 noiembrie s-a nascut Marie Bashkirtseff (nascuta Maria Konstantinovna Bashkirtseva, in limba rusa: Мария Константиновна Башкирцева; 24 noiembrie 1858 — 31 octombrie 1884) a fost o scriitoare, pictorita si sculptorita rusa de origine ucraineana, este cunoscut mai ales pentru autobiografia ei în limba franceză.