„Când se închide o poartă, se deschide alta.”Miguel de Cervantes

Se presupune că Cervantes s-a născut în Alcalá de Henares  pe 29 septembrie 1547, când la catolici se sărbătoreşte ziua Sfântului Arhanghel Mihail. A fost botezat pe 9 octombrie 1547, la parohia Santa María la Mayor . În certificatul de naştere scria :

Duminică, a noua zi a lunii octombrie, în anul Domnului o mie cincisute patruzeci şi şapte, a fost botezat Miguel, fiul lui Rodrigo Cervantes şi al soţiei sale doña Leonor. L-a botezat reverendul Bartolomé Serrano, preot prin harul acordat de Maica Domnului. Martori au fost Baltasar Vázquez, Sacristán şi cu mine, care l-am botezat şi apoi am semnat.

Bachiller Serrano.

Don Quijote de la Mancha ,capodopera literaturii spaniole.Prima parte a apărut în 1605 şi s-a bucurat de un mare succes din partea publicului. În curând s-a tradus în principalele limbi europene şi în prezent este una din operele cu cele mai multe traduceri din lume.

Subiectul romanului este bine cunoscut: un nobil de la ţară, sărac, dar care e mândru de titlul său nobiliar de ,,hidalgo”, cititor pasionat de romane cavalereşti, îşi propune să reînvie instituţia ,, cavalerilor rătăcitori”de odinioară, şi astfel călare pe slăbănogul său cal, Rocinante, şi însoţit de mucalitul ţăran Sancho Panza ca scutier,Don Quijote porneşte ,,în ajutorul celor slabi şi năpăstuiţi” .

„Libertatea, Sancho, este unul din cele mai mari daruri pe care Cerul le-a oferit oamenilor; nu se pot compara cu ea nici comorile pământului şi ale mării; pentru libertate, ca şi pentru onoare, merită să ne riscăm viaţa, şi din contră, captivitatea este cel mai mare rău posibil.”

Din nesfârşita serie de aventuri,Don Quijote iese mereu înfrânt, suferind tot felul de necazuri şi umiliri, mereu luat în râs de ceilalţi, chiar şi de ţăranca simplă Dulcineea, cum o botezase el, văzându-o în închipuirea lui ca pe o frumoasă castelană, de care se îndrăgosteşte. Până la urmă, după ani de asemenea nefericire şi ridicole aventuri, vindecat de închipuirile lui cavalereşti, Don Quijote (pe numele său adevărat Alonso Quijano), se întoarce acasă.

Fiecare generaţie are ,,Don Quijote al său”.

Posted on octombrie 1, 2009, in calendarul zilei, cultura, povesti and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. Tocmai de aceea ii admir pe acesti oameni mai altfel.Mi-ar fi placut sa fiu si eu un Don Quijote…poate chiar sunt in lupta mea cu balaurii:nesimtirea,minciuna,rautatea…
    Multumesc pentru vizita si comentariu atat de frumos.

  2. Quijoteismul e apanajul unei verticalitati spirituale, neintelese de profanii care socotesc ca – ceea ce nu se incadreaza-ntr-un sistem ”material” e socotit ridicol !

  3. Cred ca toti care avem imaginatie suntem un fel de Don Quijote neinfricati in luptele noastre cu zmeii si balaurii,morile de vant .
    Bineinteles ca avem si o Dulcineee sau Dulcineu. 🙂

  4. Şi eu sunt un Don Quijote, de ce nu? Numai că morile de vânt s-au dat frumuşel la o parte, iar Dulcineea nu este doar o Fata Morgana…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: