Din nou despre Prietenie (III),Mircea Eliade

embrace

Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: “Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!”. Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera sau m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.

O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu “sinceritatile” tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.

Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

Mircea Eliade

Mircea Eliade(n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago.

Posted on septembrie 18, 2009, in filozofie and tagged , . Bookmark the permalink. 12 comentarii.

  1. Si eu am prieteni.Avem prieteni.
    Mi-e rusine sa spun,dar i-am cam neglijat si trebuie sa-mi repar greseala cat mai repede.
    Noapte buna.

  2. mulţumesc lui Dumnezeu, eu chiar am prieteni! şi nu zic vorbă-n vînt

  3. Sa stii ca am ajuns si eu la concluzia asta,sa-i acceptam pe toti asa cum sunt,in special sa ne acceptam pe noi insine.
    Cine reuseste asta,va avea parte de multa liniste sufleteasca.

  4. E frumos si ne face sa ne punem intrebari despre noi ca prieteni.

  5. extinzand putin – a accepta persoanele din jur asa cum sunt ele, constituie o adevarata intelepciune … relationala ! 🙂

  6. Foarte frumos vorbeste Mircea Eliade despre prietenie.

  7. Mie imi place cel mai mult partea asta despre prietenie.
    Poate ca inteleg mai bine ce spune filozoful,poate gandesc si eu la fel…
    Cred ca fiecare dintre noi avem dreptul sa alegem sa murim cu demnitate alaturi de fiintele dragi atunci cand ajungem in faza de leguma fara nici o sansa de revenire.
    Stiu ca crestinismul condamna eutanasierea,mai ales ortodoxismul,dar cred ca se poate „aranja” la nevoie.
    Doamne fereste zic si eu!Mi s-a mai intamplat sa vorbesc ce nu trebuie si sa fiu „pedepsita”!
    Multumesc pentru vizita!

  8. Mirela,mai caut,poate gasesc textulete despre prietenie.Mi se pare interesant cum vede filozoful relatia de prietenie,poate ca nu intelegem noi prea bine ce vrea sa spuna sau nu suntem de acord cu ce gandeste,dar ne da de gandit.
    Mie asta mi se pare foarte important si cred ca intrebarile pe care ni le punem si raspunsurile gasite ne ajuta sa ne cunoastem mai bine.
    Esti o mama si sotie minunata si ma bucur ca te-am cunoscut.
    Duminica minunata!
    P.S.Stiu ca ai vorbit foarte serios despre relatia cu Serafina,doar face parte din familie.

  9. Eu am ajuns la concluzia ca m-am indepartat din ce in ce mai mult de prietenii mei care si-asa nu sunt multi.
    Fiecare avem destule pe cap,avem tabieturile noastre si uneori nu vrem sa fim deranjati nici macar de cei mai buni prieteni.
    Si totusi ,prietenii ne ajuta foarte mult cand ne este greu,cand avem necazuri.
    Duminica minunata!

  10. Din ce am inteles.Asistarea unui prieten in conditii limita.Pe asta se baza asistenta unui samurai in hotararea de a renunta la viata si ceremonia ” sepucu” sau mai cunoscuta ca ” harachiri” O alta situatie limita in razboi pe front in conditiile mutilarii atroce fara sanse dar cu suferinte inimaginabile cand cea mai mare „avere” era sa ai un prieten care sa te „scuteasca „de suferinta sau sa te” Inarmeze”. Crestinismul candamna moartea asistata.Subiectu este logic dar „inuman”.Fereasca Dzeu ca viata sa te puna cu spatele la zid. DDD

  11. Frumos serial , acesta cu articolele despre prietenie, ale lui Eliade! Asta: „Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere”, ar trebui sa fie piatra de temelie in orice prietenie. Am avut si mai am astfel de priteni, ii consider, imediat dupa cei doi dragi ai mei, fiica si sotul meu, cele mai importante fiinte, la fel de importante ca Serafina, de exemplu. Si am vorbit cat se poatede serios. Mare lucru, sa menti prietenia cu cineva….dar rar!
    O duminica placuta, tie si celor dragi! 😛

  12. „Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol” – evident…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: