Despre prietenie (II),Mircea Eliade

WatchingAllColours

Este poate ciudat, dar ne temem de o lume “defavorabila”, de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi “sinceri”. Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.

In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.

Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin “libertate” inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.

Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Mircea Eliade

Mircea Eliade(n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago.

Posted on septembrie 16, 2009, in filozofie and tagged , . Bookmark the permalink. 16 comentarii.

  1. Intradevar, ne mandrim cu acest mare filozof si scriitor.Am citit si eu vreo doua trei carti scrise de el si cateva texte ca acesta, am citit si biografia lui.
    Ar trebui sa-mi fac timp sa mai citesc sa-mi improspatez memoria si sa inteleg mai bine, mai mult.

  2. dincolo de tema,mircea eliade a fost un mare filozof cu care noi rominii ne mindrim….

  3. Si eu cred ca nu putem cunoaste un om cu adevarat,nici pe noi nu cred ca ne cunoastem foarte bine.Intotdeauna sunt secrete bine ascunse pe care nimeni nu le poate afla.

  4. Pana la urma orice om il iubim pentru ceea ce vedem si credem in ceilalti.
    E vorba aia… Nu poti cunoaste un om cu adevarat nici intr-o viata.
    Asupra oamenilor nu putem avea niciodata o parere completa si exacta… avem in fata doar imagini ale oamenilor pe care ii cunoastem… mai aproape sau de departe de realitate… dar niciodata exacte cu tot ceea ce inseamna acel om.

  5. CELLA,mai urmeaza un fragment.

  6. Mirela,simteam eu ca e arta,dar aveam nevoie sa-mi confirme un artist,o artista mai exact!
    Chiar daca am citit si parca am postat ceva despre Coco Chanel si parfum,mare lucru nu am retinut si mi-a facut placere sa citesc lectia ta de cultura,arta a parfumului.
    Cand ai timp sa intri pe link-ul ala,vei gasi si alte flori la fel de minunate si multe altele. 🙂
    Trebuie doar sa-ti faci timp,sa ai rabdare sa cauti.
    O seara linistita!

  7. CELLA,nu stiu ce prieteni a avut,stiu doar despre iubirea lui cea mare.
    Trebuie sa recunosc ca sunt cateva fraze care ma pun pe ganduri si-mi dau seama ca sunt adevarauri mai mult sau mai putin dure.
    ca sa inteleg exact ce spune/simte filozoful,trebuie sa simt exact ca si el…cred ca intelegi ce vreau sa spun.
    Uneori mi-e cam greu,nu ma pot concentra fiindca ma bantuie ale mele.

  8. Buna,moi modifica linkul.
    Nu stiu de ce nu vad imaginea bannerului.
    o seara linistita!

  9. Draga mea prietena, nu ai de ce sa multumesti, eu iti multumesc pentru cuvintele alese si venite din suflet! 😛
    Parfumul e arta pura, daca nu e asa, NU e parfum! 🙂
    Multumim pentru link….trandafirii sunt unici! 😛

  10. Eliade ce prieteni o fi avut?
    hmmm… m-ai făcut curioasă cu episoadele astea
    trist, dacă aşa a fost…

  11. Buna, voiam sa te anunt ca m-am mutat de pe incasha.blogspot.com pe incasha.com. Daca vrei sa imi modifici si mie linkul, te rog frumos. O zi buna iti doresc!

  12. Mirela,acusi vin sa vad cum miroase Chanel 5.
    Nu-mi amintesc sa fi avut ocazia sa-l miros vreodata,dar am auzit despre el! 🙂

  13. Nu putem trai fara prieteni…macar unul sa avem si asta ne face bine.
    Ma bucur ca ti-a placut poza si voi veni sa o vad pe blogul tau!

  14. Te invit la un parfum-prieten, da, un mare prieten al femeilor…Chanel No 5! O noapte frumoasa!

  15. Prietenia rămâne o piatră preţioasă în căutarea căreia săpăm cu toţii o viaţă întreagă… PS – mulţumesc pentru fotografia de toamnă, este deja pe blogul meu…

  1. Pingback: Hans Gude(13 martie 1825 – 17 august 1903), pictor norvegian romantic « my heart to your heart

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: