Ramas bun,motanelu` baietelu`!

Imagine0182

M-am hotarat sa povestesc despre nenorocirea care s-a abatut asupra noastra,despre durere si suferinta motanelului nostru,baietelul motanelul,Miki.Nu am inteles,nu stiu exact ce s-a intamplat si as vrea sa stiu:de ce?

Tragedia a inceput in 1 septembrie cand m-am grabit sa ajung la policlinica dupa rezultatele analizelor de sange.Pentru ca e deschis doar pana la ora 16 m-am grabit cat am putut si l-am lasat pe motanel afara,mai exact in casa scarii (locuim la ultimul etaj,deasupra e podul).Nu am lipsit mult si nici foarte ingrijorata nu am fost pentru ca se mai intamplase si altadata sa-l uitam afara din nebagare de seama.Nu plangea,doar astepta cuminte…stia ca-i vom observa lipsa.

In acea seara s-a culcat langa mine (eram la calculator) si la un moment dat a inceput sa planga si a facut pipi pe el,ca sa zic asa.M-am gandit ca are probleme cu rinichii fiindca motanii castrati fac de obicei litiaza renala.In aceeasi seara am facut rost de niste medicamente de la sora mea al carei motan a avut mari probleme cu pietrele la rinichi si am sperat ca tratamentul il va ajuta.

A doua zi l-am dus la medicul veterinar si de atunci au inceput necazurile.In primul rand,motanelul nostru a fost foarte speriat si a incercat sa fuga de pe masa de tratament,iar in incercarea de a scapa ne-a zgariat (nu cu intentie si nici cu violenta).Era doar speriat de moarte.Medicul l-a anesteziat,l-a consultat,i-a pus o sonda si a scos urina(limpede,fara sange sau puroi),apoi continutul intestinului gros.I-a administrat NoSpa ca sa nu mai aiba dureri si am sperat ca se va face bine.

Cand s-a trezit din anestezie nu s-a simtit deloc mai bine,din contra.Am vazut ca inainte de crize avea o privire speriata,ii tremura maxilarul si apoi plangea foarte tare.Il mangaiam incercand sa-l linistesc si ii faceam masaj usor la burta.Il durea si mi se rupea inima ca nu-l pot ajuta mai mult.Dupa fiecare criza manca cu pofta,dar nu orice.Apoi am observat ca la fiecare criza ii curge saliva.Am vorbit cu veterninarul si a doua zi ne-am dus la Deva pentru o investigatie la ecograf.Nu se vedea nici un organ intern afectat,iar medicii au banuit ca e o problema neurologica.

La intoarcere spre casa,motanelul a vomitat foarte mult,iar mirosul vomei a fost foarte puternic.Credeam ca isi va reveni,dar m-am inselat.Mai mult,veterinarul ne-a sunat seara sa ne spuna ca banuieste ca motanelul are rabie si trebuie sa mergem la spital sa ne vaccinam.Ne-a obligat sa-l izolam pe motanel intro incapere din cabinetul lui,l-am lasat acolo singur,fara hrana (avea apa intru vas),fara o paturica pe care sa stea.In acea seara motanelul se simtea mai bine,incepuse sa se comporte firesc,nu mai avea crize si speram ca totul se va termina cu bine.

Ne-am dus la spital si am fost obligati sa ne internam pana a doua zi pentru vaccinarea anti-rabie.Dimineata am fost sa-l vedem pe motanel si doream foarte mult sa-l iau acasa.Medicul nu m-a lasat fiindca motanelul avea din nou crize.

Seara am fost din nou la el si l-am gasit mort, intins pe burta…era deja rece.

Nu va pot spune ce mult ma doare ca l-am pierdut,ce mult ma doare ca a murit speriat si singur.

Luni  l-am dus la Directia Sanitar-Veterinara pentru,iar rezultatele testelor de rabie au iesit negative.

De ce a murit?ce boala a avut?l-a otravit cineva?Ma poate ajuta cineva cu un raspuns?De ce s-a intamplat tocmai in ziua cand l-am lasat in casa-scarii?

Cei de la Directia Sanitar-Veterinara  nu-i fac autopsia,pe ei ii intereseaza doar creierul si dupa ce termina cu testele il incinereaza.

Sunt tare mahnita si ma gandesc ca eu sunt vinovata pentru ca s-a prapadit.Era cel mai cuminte,jucaus,torcator,lipicios motanel si cam fricos.

Chiar si celelalte doua pisici ale familiei simt ca s-a intamplat ceva rau si il cauta.Uneori mi se pare ca il vad acasa.

Suntem tristi cu totii si nu dorim nimanui sa treaca prin astfel de momente tragice.

Posted on septembrie 10, 2009, in povesti adevarate, tragedie and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. 26 comentarii.

  1. Iti multumesc.Sa stii ca nu pot sa uit chiar daca rana s-a mai vindecat.tare mult as vrea sa aflu de ce s-a intamplat.ma consider vinovata,uneori ma gandesc ca cineva l-a otravit… 😦
    Pentru a-mi gasi linistea trebuie sa aflu adevarul si-l voi afla.

  2. Imi pare sincer rau pentru pierderea suferita de tine. 😦

  3. Belle de Jour,intradevar nu ma poate ajuta nimeni acum,dar eu tot sper sa aflu ce boala i-a cauzat moartea.Daca l-a otravit cineva?Sunt atatea intrebari la care n-am raspunsuri.Trebuie sa aflu fiindca e vorba de viata si moartea membrilor familiei noastre. 😦
    Un weekend minunat si numai bine!

  4. 🙂
    Multumesc
    La fel si tie.
    Nu, acum nu te poate ajuta nimeni, din pacate. Exista medici si medici si intre cei veterinari … asa ca de asta ar trebui sa ai grija pe viitor.
    Numai bine pentru pisicile cele doua
    Un week end linistit
    Belle de Jour

  5. Mirela,tu ma intelegi si mai bine si stii ca durerea nu trece asa usor.Incerc sa fiu mai atenta cu fetele fiindca simt ca ceva nu mai e cum a fost si nu vreau sa fie triste si ele.
    Iti multumesc si mangai-o pe Serafina din partea mea!

  6. Draga Cristian,daca ai stii ce mult l-am iubit cu totii…era preferatul nostru,cel mai mare jucaus si torcator,ne facea semne sa-l mangaiem,ne trezea dimineata,se culca sub plapuma cand era frig.
    Mai avem doua pisici,pe mama si sora lui,dar el era baiatul!

  7. Belle de Jour iti multumesc din suflet ca imi intelegi durerea si ca iubesti si tu animalutele,pisicile in special.
    Poate ca ar fi trebuit sa intreb aici daca ma poate ajuta cineva cu un raspuns in legatura cu boala motanaului nostru.Cine stie,poate n-ar fi murit.
    Macar sa am grija mai bine de celelalte doua pisici ale familiei ca nu cumva sa li se intample si lor ceva rau.
    O seara linistita si-ti multumesc inca o data.
    sa te joco cu pisicul tau cat mai mult si sa-l mangai si mai mult!

  8. Iti multumesc mult,Trexel,mai ales ca nu esti iubitor de pisici.
    sa stii ca nici nu conteaza ce animalut iubesti…iubirea e la fel,durerea e aceeasi cand moare.
    macar de-as stii ce s-a intamplat.
    Sobolanii sunt si ei niste fiinte pe care n-ar trebui sa le otravim sau daca sunt otraviti,macar sa moara imediat,nu in chinuri.
    Sunt periculosi pentru ca transmit boli grave.

  9. Floris,iti multumesc pentru gandurile bune.
    Sa stii ca pierderea unui animalut iubit,un membru al familiei ca noi toti e asemanatoare cu pierderea oricarei fiinte dragi.
    Vom trece peste durerea asta,dar vreau sa aflu un raspuns si nu stiu de la cine-l pot afla. 😦

  10. Multumesc mult,Vania.
    Acesta e si motivul absentei mele de pe-aici… 😦
    Sunt tare trista si acum m-am intristat din nou cand am citit mesajele voastre.

  11. Am inteles.Toti gresim cand ne grabim.

  12. Cristian,atunci si tu intelegi durerea mea.daca as fi stiut ce boala are si ca se chinuie foarte mult as fi fost de acord cu eutanasierea,insa nu am aflat inca ce s-a intamplat si asta doare si mai mult.
    Daca a fost omorat? 😦 😦 😦

  13. Draga CELLA,azi sunt mai linistita,dar nu ma pot linisti pana nu aflu de ce.
    Stiu ca ma intelegi,stii ce multa suferinta si cate lacrimi sunt cand o fiinta draga te paraseste.Mie mi-e mai greu fiindca nici macar nu-l putem ingropa. 😦
    Iti multumesc mult.

  14. Nu exista cuvinte, doar durere….dar va trece, daca era bolnav, a scapat de durere…. Z-zeu odihneste si sufletelul lui…Ai grija de pisicutele ramase!

  15. Imi pare rau pentru motanul tau. Chiar ciudata povestea ta…Era simpatic! Indiferent ce a avut, sper ca acum acolo sus este bine.Sper ca vei trece in cele din urma peste acest impas.Iti doresc tot binele din lume si poate ca iti vei lua un alt animalut intr-o zi.

  16. Imi pare foarte rau. Am pisic si stiu ce inseamna asa ceva pentru ca sunt foarte sensibili.
    Desi acum este deja tarziu cred ca ar fi trebuit sa ii faca analizele inainte de a se pronunta ca are X boala-rabia nu se manifesta asa, chiar din descrierea ta. Ei au si ficatul extrem de sensibil (de aceea vomita mancarea cand este vara si e cald). Apoi cand l-ai lasat acolo se poate sa ii fi dat ei un medicament care sa fie contraindicat pentru afectiunea lui.dar nu se poate stii acum, din pacate.
    O seara buna si …cu multa parere de rau pentru asa ceva

  17. desi nu-s mare iubitor de pisici stiu cum e sa-ti moara animalu drag
    imi pare sincer rau de motanu tau si detest oamenii care otravesc animale
    asta e un pic paradoxal, si eu am otravit sobolani chiar in vara asta, nu-i tocmai acelasi lucru..sau poate da

  18. Eu am pierdut oameni…animalute nu am avut niciodata…dar ma gandesc ca durerea e aceeasi .Sau poate chiar mai mare .Pentru ca animalutele nu dezamagesc si nu ranesc niciodata intentionat.
    Stiu ca doare locul ramas gol.Locul gol din casa.
    Putere sa treceti peste durerea asta.

  19. Am presimţit. Îmi pare rău!

  20. Euthanasiat – sorry. Viteza…

  21. Este întotdeauna o mare supărare atunci când pierdem animalul favorit… Aveam la un moment dat, la părinţi, patru şoricari. Acum sunt numai doi, pentru ce doi au murit. Unul de bătrâneţe, altul authanasiat, fiindcă avea cancer la colon… Nu-ţi imaginezi ce a fost în casă în acele zile, toată familia plângea… Of…

  22. Doamne, a fost Adrian pe la mine şi am venit într-un suflet, parcă ştiam…
    am trecut pri aşa ceva, nu foarte demult, atît de bine te înţeleg
    eu nici măcar nu ştiu cum am putut să-l îngrop pe Piciu meu, nici nu vedeam ce fac de plîns… numai cine nu are nu ştie
    îţi trimit toată dragostea mea dacă-ţi ajută la ceva 😦
    eu m-am rugat atunci ca aceia care mi l-au otrăvit să aibe parte de durerea mea atît
    oricît de bună şi tolerantă sunt nu suport cîte-o dată oamenii… mă izolez pînă reuşesc să-i iert
    draga mea, îmi pare nespus de rău

  23. Imi pare rau mai ales ca a murit speriat si singur si nu stim de ce.Era tanar,avea aproape 7 ani si ne lipseste mult. 😦

  24. Pacat de el… Stiu cum e sa-ti pierzi animalutul drag.
    Vad ca nu numai eu am fost atasat de pisica personala. Am avut si noi o pisica maidaneza 14 ani si a fost jale mare cand si-a dat obstescul sfarsit…

  25. E pacat si e tare dureros! 😦
    Nu-i spuneam Miki decat foarte rar.Il strigam „Baietelu` motanelu”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: