Daily Archives: septembrie 4, 2009

… si poezii de George Bacovia

IMG_6594

Motanelul e cel  din dreapta pozei.

In caz ca v-ati gandit ca am plecat hai-hui din nou,as vrea sa stiti ca sunt cam necajita fiindca motanelul familie e bolnav de vreo trei zile.Are dureri mari si plange de mi se rupe inima.Azi am fost cu el la veterinar sa-i puna o sonda pentru eliminarea urinei si credeam ca motanelul nostru va scapa de dureri.Dupa ce s-a trezit din anestezie,a inceput din nou sa planga la intervale destul de dese.Nici nu va inchipuiti ce mult poate suferi un biet animalut.

Medicul veterinar mi-a recomandat ca ar fi bine sa-l ducem la ecograf,va veni chiar el cu noi maine la Deva,la medicul care-i va face examenul ecografic.Acum pot sa scriu fiindca baietelul nostru a adormit in fata usii de la intrare,poate si-a facut efectul pastila de NoSpa.

Doamne da sa nu aiba probleme grave de sanatate si sa se faca bine!(Intre timp s-a sculat si a plans de cateva ori sfasietor de dureros si nu pot sa-l ajut.

Am povestit pe scurt despre ale  mele  ca sa nu va suparati ca nu prea am fost activa pe blog/uri.

Acum ar fi cazul sa trec la calendarul zilei si la putina cultura,mai exact,George Bacovia ( 4/17 septembrie 1881, Bacău – 22 mai 1957, Bucureşti) a fost un scriitor român format la şcoala simbolismului literar francez.

violet sunrise

Matinală

Aurora violetă
Plouă rouă de culori –
Venus, plină de fiori,
Pare-o vie violetă.

Bat la geamul tău încet,
Bat cu-o rază sângeroasă –
Vino, floare somnoroasă,
Cât pe zări e violet.

Plâns de ape se repetă,
Încă totu-i adormit –
Ca în vise s-a pornit
Roata morii – violetă.

Gol e-al sânului buchet,
Floare goală, somnoroasă…
Trist, cu roza sângeroasă,
Bat în geamul violet.

Aurora violetă
Se pătează de culori –
Venus, pală de fiori,
Pare-o stinsă violetă…

autumn in the village

Monosilab de toamnă

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.

În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt.

În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.

Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.

În van peste foi, singur, un condei
Frec.

Lampa plânge… anii tăi, anii mei
Trec.

Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.

În curând, încet va cădea în vid
Tot.

O, va fi cândva altfel natural,
Bis.

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.

George Andone Vasiliu (numele de naştere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu şi al Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să înveţe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Şcoala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În acelaşi an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreaga, din neatenţia paracliserului, în turnul bisericii Precista din oraşul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu şi atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, „Liceu”. În 1898 îşi pune pe note câteva poezii precum şi altele de Mihai Eminescu si Ştefan Petrică. Vădeşte mare talent la desen. Se dovedeşte foarte bun executant la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi dirijează. Se evidenţiază la gimnastică. În 1899 obţine premiul I pe ţară la concursul Tinerimii române pentru „desen artistic de pe natură”. Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Şi toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.