Daily Archives: august 28, 2009

Sibilla are nevoie de ajutor

tears for a Mother 10

Sibilla,cea care lupta de cativa ani cu „sistemul ticalosit”,mai exact a demascat neregulile care se intampla la Protectia Copilului din judetul Caras-Severin,ne cere ajutorul.Are nevoie de un loc de munca oriunde altundeva in Romania in afara de Caras-Severin,locul in care s-a nascut ,a crescut,a muncit si a devenit mama.Pentru ca nu s-a lasat intimidata de amenintari si fiindca mafia,coruptia conduce Romania,Sibilla e nevoita sa plece ca sa-si creasca baietelul,un talentat violonist.
Nu stiu cum as putea s-o ajut mai mult decat facand cunoscuta povestea ei.
Oare in Romania guvernata de pedelisti si Basescu nu se va face odata pentru totdeauna curatenie?Ticalosiile si neregulile,coruptia,mafiotii vor continua sa faca legea?

Sibilla:

Mi-e greu sa fac acest pas! Dar… a venit si acest moment, il anticipasem din clipa-n care am decis pe ce parte-a baricadei sa ma pozitionez in lupta cu coruptii si coruptia. Nu mi-e rusine deloc, nu am de ce sa ma rusinez, nu sunt mandra, mandria-l pierde pe OM, sunt DEMNA si, sunt mama, sunt unul din romanii care-au razbit in viata NUMAI prin munca si, da, subliniez, sunt unul din atat de putinii Avertizori, Luptatori intr-un stat mafiot – si ma doare sufletul ca e astfel – sunt in situatia de-a incerca, iata, SI in acest fel, sa nu ajung sa ma asez la valau cu porcii, sa raman EU.
Greu acest pas, si, decizia de-a-l face nu necesita explicatii de natura sa sublinieze mai mult decat doresc… cei ce cunosc, cei ce au trecut prin situatii similare, Oamenii ce stiu sa citeasca mai ales printre randuri si dincolo de taceri, vor intelege exact ce spun, nu altceva. Lor ma adresez, restul,* judecatori *, sau orice altceva, sa traga ce concluzii doresc, nu voi raspunde provocarilor * binevoitoare *, nici ironiilor ieftine, nu-mi arde. Sunt altele, mult mai importante care ma ard si ard, la fel cum dau nopti de insomnie, atator alti romani in situatia mea… nadajduiesc ca se vor abtine.
Asadar, iata, fac un APEL LA NIVEL NATIONAL, in speranta ca, cineva, in aceasta amarata tara ma va auzi !
adresa mail – sibilla_poesis@yahoo.com
nr. tel. mob. – 0727256059

Mai multe cititi pe blogul Sibillei.

Bloggerita Sibilla a fost sanctionata -primul blog sanctionat din Romania.

Cateva amintiri din copilaria mea

„Am gasit o batistuta,ma bate mamica
Cine-o are sa mi-o deie,
Ca-i sarut gurita!”

„Podul de piatra s-a daramat,
A venit apa si l-a luat,
Vom face altul pe rau in jos,
Altul mai trainic si mai frumos!”

„Tara,Tara,vrem ostasi!”

Sotronul,noi ii spuneam „Clase”.

Figurile,un joc cu mingea.Incepeam cu figuri simple la 10 si din ce in ce mai grele pana ajungeam la 1.Cea mai grea figura era la 1.Aruncam mingea la perete si ne roteam cu viteza batand din palme de doua ori.Cateodata reuseam sa prindem mingea.Cand ne plictiseam de unele figuri,inventam altele.

Saream coarda,ne dadeam cu leaganul si aveam o placere deosebita sa sarim din leagan cand eram cel mai sus.Foarte rar se intampla sa ne lovim fiindca eram specialisti.
Mai aveam un joc simpatic care ne distra foarte mult.Luam un portmoneu pe care-l legam cu o sfoara si-l lasam la vedere pe trotuarul de langa bloc.Noi stateam ascunsi in gardul viu sau in gradina si pandeam sa vedem cand cineva se apleca sa ia portmoneul.Asta era punctul culminant pe care-l asteptam cu nerabdare.Imediat trageam de sfoara si omul ramanea nedumerit,ca sa zic asa.
Una dintre placerile noastre era sa furam prune si corcoduse din vecini,desi aveam si noi la bloc.Unii statea de paza,iar altii culegeau cat mai multe fructe.Ne placea sa furam si varza din gradina si o mancam cu totii ca si cand ar fi fost cine stie ce specialitate.Ne placea ca era dulce si putin zemoasa.
Sora mea cea mijlocie impreuna cu prietena ei cea mai buna s-au apucat sa puna muraturi si au cules toti strugurii verzi din vita de vie din curtea bunicilor prietenei.
Cateodata dadeam spectacole in fata parintilor,bunicilor si a copiilor mai mici.Terasa era scena,iar o patura era cortina.Ne pregateam pentru spectacol…aveam chiar si un regizor,o fata cu cativa ani mai mare care era la liceul de coregrafie.Cantam,spuneam poezii,uneori faceam teatru de papusi si eram aplaudati de spectatorii nostri care ne dadeau cate-un leu.ce mult insemna un leu pe vremea aia.Cate bomboane cu lapte sau praline ne cumparam!

Cand ne era pofta de niste bomboane am gasit o metoda sa facem rost de trei lei.Aveam o prietena foarte buna al carei tata o trimitea uneori sa invite o cunostinta,un fost coleg si de fiecare data,nenea ii dadea un leu pentru bomboane.Cateodata mergeam si eu cu sora mea impreuna cu prietena noastra si bateam la geam.Domnul deschidea geamul si ea ii spunea:Nenea Dumitru,va roaga tata sa treceti pe la el.Si uite-asa faceam rost de bani pentru bomboane.

Nu inteleg ce s-a intamplat de m-am trezit acum scriind aceste povesti din copilarie in loc sa merg la culcare.Sa fie semnul imbatranirii?