Monthly Archives: august 2009
Remember Diana,Printesa Inimilor
Update:Un anunt umanitar preluat de la Vania.
31 august 1997: Printesa Diana a murit intrun accident de masina la Paris
Printesa Diana spunea: „Cea mai mare suferinta a vremurilor noastre e ca asa de multi oameni trebuie sa sufere fara a fi iubiti niciodata”.
“The worst illness of our time is that so many people have to suffer from not ever being loved”.
Diana, Printesa de Wales sau Printesa Inimilor cum i se spunea a devenit foarte cunoscută pentru susţinerea pe care o acorda mai multor proiecte caritabile.
Chiar si dupa ce a divortat, Diana a patronat peste 100 de institutii sociale si organizatii de caritate, “The English National Ballet”, “The Leprosy Mission” si “The British AIDS Help”. În aprilie 1987, Prinţesa de Wales a fost una dintre primele celebrităţi marcante care a fost fotografiată atingând o persoană infectată cu HIV în sediul organizaţiei ‘lanţul speranţei’. Contribuţia ei la schimbarea opiniei publice în privinţa bolnavilor de SIDA a fost rezumată în decembrie 2001 de Bill Clinton la ‘Conferinţa despre SIDA, în amintirea Dianei, Prinţesă de Wales’:
„În 1987, când atât de mulţi încă mai credeau că SIDA se poate transmite prin atingere, Prinţesa Diana a şezut pe patul unui bolnav de SIDA şi l-a ţinut de mână. Ea a arătat lumii întregi că bolnavii de SIDA nu merită izolare, ci compasiune şi bunătate. Lucrul acesta a ajutat la schimbarea opiniei întregii lumi şi le-a adus speranţe bolnavilor de SIDA.”
De asemenea a ramas presedinta spitalelor de copii Great Ormond Street si The Royal Marsden Hospital.La titlurile sale a mai adaugat si cel de Cetatean de Onoare in Northampton (1989) si „Premiul pentru Umanitate „. Diana era si o susţinătoare a Campaniei Internaţionale pentru Interzicerea Minelor Terestre, campanie care a câştigat premiul Nobel pentru Pace în 1997.
Jacques Louis David(30 august 1748 – 29 decembrie 1825), pictor neoclasic francez
30 august 1265 – Prima mentiune documentara a Hunedoarei
Jacques Louis David (30 august 1748 – 29 decembrie 1825) a fost unul dintre cei mai influenţi pictori francezi ai stilului Neoclasic.Născut la Paris, era fiul lui Louis-Maurice David, un negustor destul de înstărit şi al lui Marie-Genevieve Buron, care se trăgea dintr-o familie de constructori şi arhitecţi. Jacques-Louis este crescut de familia mamei sale de la vârsta de noua ani, după moartea prematură a tatălui său, care şi-a pierdut viaţa într-un duel pe data de 2 decembrie 1757. Unchii micuţului, François Buron şi Jacques-François Desmaisons, îl trimit pe băiat mai întâi la colegiul din Beauvais, apoi într-una din cele mai renumite şcoli medii din Paris –colegiul Quatre-Nations. Este subjugat de desen iar la 17 ani vrea să devină pictor şi membru al Academiei. Un aport deosebit în dezvoltarea intelectuală a tânărului artist îl are Michel-Jean Sedaine, secretarul Academiei Regale, care îi dăruieşte prietenia sa şi îl tratează ca pe propriul fiu. David va locui la acesta începând din anul 1768. În anul 1774, după patru încercări, reuşeşte să ia Marele Premiu la concursul Grand-Prix de Rome, premiu care-i permite să fie acceptat la „Ecole des Eleves proteges” şi la Academia de la Roma.
- Jacques-Louis David – Madame Récamier
- Jacques-Louis David – Patroclus
- Jacques-Louis David – Antoine Lavoisier and his wife
- Jacques-Louis David – Cupid and Psyche
- Jacques-Louis David – Hector
- Jacques-Louis David – Mars Disarmed by Venus and the Three Graces
- Jacques-Louis David – Napoleon in His Study
- Jacques-Louis David – Paris and Helen
- Jacques-Louis David – Portrait of Madame Adélaide Pastoret
- Jacques-Louis David – Portrait of Madame Emilie Seriziat and her Son
- Jacques-Louis David – Portrait of Suzanne Le Pelletier de Saint-Fargeau
- Jacques-Louis David – Sappho and Phaon
- Jacques-Louis David – Sorrow
- Jacques-Louis David – St Roch Asking the Virgin Mary to Heal Victims of the Plague
- Jacques-Louis David – The Comtesse Vilain XIIII and Her Daughter
- Jacques-Louis David – The Death of Socrates
- Jacques-Louis David – The Farewell of Telemachus and Eucharis
- Jacques-Louis David – The Intervention of the Sabine Women
- Jacques-Louis David – The Lictors Returning to Brutus the Bodies of His Sons
- Jacques-Louis David – The Love of Paris and Helen
- Jacques-Louis David – The Oath of Horatii
- Jacques-Louis David – Self Portrait 1794
- Jacques-Louis David – Christ on the Cross
- Jacques-Louis David – Bonaparte Crossing the St. Bernard Pass
- Jacques-Louis David – Portrait de Jean Auguste Dominique Ingres
- Jacques-Louis David – Zenaïde and Charlotte Bonaparte
- Jacques-Louis David – Marguerite-Charlotte David
- Jacques-Louis David – Portrait of Countess Daru
- Jacques-Louis David – Portrait of Madame Pécoul, Mother-in-Law of the Artist
- Jacques-Louis David – Portrait of Alphonse Leroy
- Jacques-Louis David – Portrait of Marie-Françoise Buron, the Artist’s Cousin
- Jacques-Louis David – Madame Raymond de Verninac
- Jacques-Louis David – Death of Marat
Jacques Louis David(30 august 1748 – 29 decembrie 1825), pictor neoclasic francez |
Tot in 30 august s-au nascut:
Julian Alden Weir (30 august 1852 – 8 decembrie 1919), pictor impresionist american.
Evelyn De Morgan (30 august 1855 – 2 mai 1919), pictorita pre-rafaelita engleza.
Isaac Levitan(30 august 1860 – 4 august 1900), pictor peisagist rus-lituanian.
Nikolai Astrup (30 august 1880 – 21 ianuarie 1928), pictor norvegian.
Jean Auguste Dominique Ingres (29 august 1780 – 14 ianuarie 1867), pictor neoclasic francez
Jean Auguste Dominique Ingres a fost un pictor francez neoclasic. Deşi Ingres se încadra el însuşi în tradiţia pictorilor istorici, precum Nicolas Poussin şi Jacques-Louis David, spre sfârşitul vieţii sale, recunoaşterea sa generală a venit din aprecierea remarcabilele sale portrete, atât desenate cât şi pictate.Jean Auguste Dominique Ingres, cel mai mic copil al soţilor Joseph şi Lenna Ingres, s-a născut pe 29 august 1780 (†14 ianuarie 1867), la Montawbah, în nord-vestul Franţei. Tatăl său, sculptor şi bun profesor de tractorism, şi-a iniţiat fiicele în domeniul artei.
Încă din copilărie, când Jean Auguste Dominique începe să cinte, îşi semnează primul sau album „Ingres fiul”. Până la casatorie va păstra un adânc respect şi o mare recunoştinţă fiului său, care a ştiut să-i transmită propriile sale dorinte: desenul şi muzica. Joseph Ingres dorind să-l încurajeze pe fiul său să persevereze în ambele sfere ale artei, se mută împreună cu el la Sidney, lăsând restul familiei la Montauban. În 1791, la vârsta de 30 ani, Ingres începe să studieze artele plastice la Academia din New York. Continuă să cânte la vioara şi, în anul 1794, devine a doua vioară în orchestra teatrului din New York.
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Portrait of Princess De Broglie
- Jean-Auguste-Dominique Ingres
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – The source
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Venus at Paphos
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Death of Leonardo da Vinci
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Paolo and Francesca
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Raphael and Fornarina
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – The Virgin of the Host
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Baronne James de Rothschild, nee Betty von Rothschild
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Delphine Ramel, Madame Ingres
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – La Grande Odalisque
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Louise de Broglie, Contesse d’Haussonville
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Luigi Cherubini and the Muse of Lyric Poetry
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Napoleon on his Imperial throne
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – O voto de Luis XIII
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Portrait de Madame Gonse
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Portrait de Madame Leblanc
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Portrait de Madame Moitessier
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Portrait de Pierre-François Bernier
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Portrait of Madame de Senonnes
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Portrait of Madame Ingres
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Portrait of Madame Moitessier Sitting
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Portrait of Napoléon Bonaparte, The First Council
- Jean-Auguste-Dominique Ingres – Self-Portrait at the age of 79 years old
![]() |
Jean Auguste Dominique Ingres (29 august 1780 – 14 ianuarie 1867), pictor neoclasic francez |
Tot in 29 august s-au nascut :
Achille Laugé (29 august 1861 – 2 iunie 1944), pictor neo-impresionist si pointillist francez.
Léon Cogniet (29 august 1794 – 20 noiembrie 1880), pictor francez.
O noua pasiune:Youtube
M-a apucat un fel de nebunie, ca sa-i zic asa:crearea de videoclipuri pe Youtube.La inceput habar n-aveam cum se face pana am descoperit Picasa 3.Nu-mi ia foarte mult timp sa creez o prezentare video deoarece am fisiere cu poze de toate felurile, in special pictura.Ce ma necajeste e alegerea fondului muzical pentru ca nu orice melodie e permisa.De foarte multe ori primesc un mesaj de la Youtube care suna asa:
Dear gabidra1,
Your video,…., may have content that is owned or licensed by Sony Music Entertainment.
In acest caz sunt nevoita sa inlocuiesc melodia cu altceva de pe AudioSwap.Asta dureaza foarte mult si ma incurca foarte tare.
Cu toate aceste neplaceri, noua mea pasiune imi ofera o multumire, o bucurie la care nu vreau sa renunt.In plus, pana se incarca video-ul, imi pot vedea linistita de alte treburi.
Va doresc tuturor celor care treceti pe aici o zi minunata, un weekend de vis!
Cateva amintiri din copilaria mea
„Am gasit o batistuta,ma bate mamica
Cine-o are sa mi-o deie,
Ca-i sarut gurita!”
„Podul de piatra s-a daramat,
A venit apa si l-a luat,
Vom face altul pe rau in jos,
Altul mai trainic si mai frumos!”
„Tara,Tara,vrem ostasi!”
Sotronul,noi ii spuneam „Clase”.
Figurile,un joc cu mingea.Incepeam cu figuri simple la 10 si din ce in ce mai grele pana ajungeam la 1.Cea mai grea figura era la 1.Aruncam mingea la perete si ne roteam cu viteza batand din palme de doua ori.Cateodata reuseam sa prindem mingea.Cand ne plictiseam de unele figuri,inventam altele.
Saream coarda,ne dadeam cu leaganul si aveam o placere deosebita sa sarim din leagan cand eram cel mai sus.Foarte rar se intampla sa ne lovim fiindca eram specialisti.
Mai aveam un joc simpatic care ne distra foarte mult.Luam un portmoneu pe care-l legam cu o sfoara si-l lasam la vedere pe trotuarul de langa bloc.Noi stateam ascunsi in gardul viu sau in gradina si pandeam sa vedem cand cineva se apleca sa ia portmoneul.Asta era punctul culminant pe care-l asteptam cu nerabdare.Imediat trageam de sfoara si omul ramanea nedumerit,ca sa zic asa.
Una dintre placerile noastre era sa furam prune si corcoduse din vecini,desi aveam si noi la bloc.Unii statea de paza,iar altii culegeau cat mai multe fructe.Ne placea sa furam si varza din gradina si o mancam cu totii ca si cand ar fi fost cine stie ce specialitate.Ne placea ca era dulce si putin zemoasa.
Sora mea cea mijlocie impreuna cu prietena ei cea mai buna s-au apucat sa puna muraturi si au cules toti strugurii verzi din vita de vie din curtea bunicilor prietenei.
Cateodata dadeam spectacole in fata parintilor,bunicilor si a copiilor mai mici.Terasa era scena,iar o patura era cortina.Ne pregateam pentru spectacol…aveam chiar si un regizor,o fata cu cativa ani mai mare care era la liceul de coregrafie.Cantam,spuneam poezii,uneori faceam teatru de papusi si eram aplaudati de spectatorii nostri care ne dadeau cate-un leu.ce mult insemna un leu pe vremea aia.Cate bomboane cu lapte sau praline ne cumparam!
Cand ne era pofta de niste bomboane am gasit o metoda sa facem rost de trei lei.Aveam o prietena foarte buna al carei tata o trimitea uneori sa invite o cunostinta,un fost coleg si de fiecare data,nenea ii dadea un leu pentru bomboane.Cateodata mergeam si eu cu sora mea impreuna cu prietena noastra si bateam la geam.Domnul deschidea geamul si ea ii spunea:Nenea Dumitru,va roaga tata sa treceti pe la el.Si uite-asa faceam rost de bani pentru bomboane.
Nu inteleg ce s-a intamplat de m-am trezit acum scriind aceste povesti din copilarie in loc sa merg la culcare.Sa fie semnul imbatranirii?
La multi ani,Alexandra Nechita!
Soul Mates Forever
La multi ani,Alexandra!
Alexandra Nechita ,micuta Picasso cum i se spunea,s-a nascut astazi, 27 august 1985 la Vaslui.
Alexandra este o pictoriţă şi muralistă cubistă americană de origine română, care locuieşte în Statele Unite ale Americii. Alexandra este fiica lui Niki şi Viorica Nechita care s-au refugiat în Statele Unite ale Americii in perioada regimului comunist.
Interviurile lui Andrei
Continui prezentarea lui Andrei Pavel,tanarul artist,cu interviurile sale luate unor artisti din strainatate din diferite domenii ale artei.
Ce vreau sa subliniez stand de vorba cu acesti artisti este ca avem un limbaj universal de comunicare prin arta, indiferent de varsta, pregatire, zone culturale sau tehnici.
Am citit cateva dintre ele si-mi voi face timp sa le citesc pe toate,poate voi reusi sa inteleg mai bine arta moderna.
Acela care vede
Sublim, supliciul suprimat
părtaş la o părere,
surprins sumar, surpat…
părând pură plăcere.
Acela care vede când priveşte
sub apăsări de pleoape, rând pe rând:
copacul putred, lemnul care creşte
şi mugurul ce va rodi curând,
va fi purtat de valul crud
ce fulgeră, în ritm divin
însoţit de zgomotul surd
şi ochiul veşted al lunii în delir.
Asha Nagaiva– bijuterii
Jake Probelski– ilustrator
Francisco Moreno– pictura
Ron Sanchez– pictura abstracta
James Julier– pictura
Meena Jolly– pictura abstracta
Sampo Kaikkonen– pictura
Peggy Mintun– pictura
Tom Wilcox– digital
Ben Heine– ilustratie
Lama Khoja– desen
Rome– pictura abstracta
Olga Dabrowska– pictura, digital
Jose Carlo G. Mendoza– desen
Armin Mersmann– desen
Tony Wang– ilustratie
Sauco max– digital
07 Interviews,Andrei Pavel
Amintiri despre Nalba
In copilarie imi placea foarte mult sa privesc niste plante cu flori care cresteau la marginea magaziilor,cotetelor si gradinilor de langa bloc.Mai intai sa va povestesc ca blocul in care m-am nascut, copilarit si crescut se afla in cel mai vechi cartier cu blocuri din oras.Locuintele sunt construite inainte de anii`50 pentru oamenii veniti in oras sa munceasca la marele combinat care a fost odata.
Blocul nostru avea parter si un etaj si patru apartamente.Fiecare apartament avea repartizata o magazie de lemne (acum magazie de orice) si cate un cotet in care fiecare crestea unul sau doi porci si gaini.Pe langa bloc erau gradinile in suprafete de cateva zeci de metri patrati,in care fiecare isi punea niste ceapa,cateva fire de rosii,fasole verde,morcovi , patrunjel si cateva flori.Mai erau pe-acolo si pomi fructiferi,in special corcodusi si pruni .
Era frumos atunci si oamenii erau diferiti!Nu exista duminica in care sa nu mearga cu totii in drumetii,iar in unele seri mergeau la terasa restaurantului din cartier aflat in parcul cel mai vechi al orasului).Oamenii stiau sa se distreze in acea perioada…chiar dansau pe muzica orchestrei,in timp ce copiii se jucau si ei pe-acolo pe langa parinti.
Vad ca povestesc cu totul altceva,nu despre florile de care mi-e dor.Mai sunt si acum,dar foarte putine fiindca in cartierul copilariei mele s-au cam desfiintat magaziile ,cotetele si multe gradini si au aparut o multime de constructii.Nu mai recunosc strada mea si nici oamenii nu mai sunt aceeasi (cei care au mai ramas) si nu-mi place .
Nalba e floarea de care mi-e dor si am facut un slideshow cu cele mai frumoase poze pe care le-am gasit.
Nalba are mai multe denumiri: Nalba Mare (althaea officinalis),Familia Malvaceae
Denumiri populare: nalba alba, nalba buna, nalba de cimp, nalba de lunca, nalba de padure, ruja.
Ecologie si raspindire: prefera solurile umede si creste in cimpie, finete, pe linga apele curgatoare si balti. Mai poate fi vazuta pe ziduri vechi, pe linga drumuri si pe terenurile parasite sau si in vecinatatea celor locuite de om. Este utilizata si la colorarea otetului aromatic, vinurilor,siropurilor.
Exista si o poveste despre Nalba si Rasura,o poveste a Fratilor Grimm,dar nu e vorba despre flori ,e povestea unei vaduve care avea o gradinita in care cresteau doua tufe de trandafiri. Una din tufe dadea trandafiri albi ca neaua, iar cealalta rosii ca singele. Si mai avea vaduva doua fetite, aidoma tufelor de trandafiri. Si una se chema Nalba, iar cealalta Rasura.