Povesti din Sibiul copilariei mamei mele

Sibiu
Mi-a venit ideea sa povestesc ceva frumos despre orasul copilariei mamei mele,Sibiul, dupa ce am citit ca in 26 iulie s-a nascut Samuel von Brukenthal (26 iulie 1721, Nocrich – 1803, Sibiu), jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecţionar de artă şi fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.Poate ca intamplator sau nu,am mai citit astazi ca oraşul Sibiu va face parte, de anul viitor, din itinerar turistic european din România.

Dimineata am fost pe la mama mea sa vad cum se simte si sa-i duc ceva.Bineinteles ca i-am spus si ei ce am citit in calendarul zilei.Atat i-a trebuit si a inceput sa-mi povesteasca despre Sibiul in care a copilarit.

free-picture-artistic-architectural-sibiu

Familia mamei nu a fost instarita si stateau in chirie intro casa cu 14 apartamente si o curte interioara cu o poarta frumoasa de lemn.Proprietareasa imobilului facuse un regulament care era respectat cu strictete de toti chiriasii fara ca cineva sa aiba ceva impotriva.Fiecare familie avea o zi cand spala rufele in spalatoria casei,fiecare avea in pod sarmele in care-si intindeau rufele spalate,o  zi de batut covoarele,aveau si beci,iar curatenia era pastrata de toti chirisii,la fel si orele de liniste (intre 12-15 daca nu ma insel).In plus,poartea se inchidea fix la ora 22:00 si rar se intampla ca unul dintre ei sa intarzie.

Sibiu,curte interioara

In serile de vara,oamenii obisnuiau sa stea de povesti pe banca din curte pana tarziu si se bucurau de mirosul imbatator al florilor de Regina-noptii care cresteau pe un mic spatiu verde de sub un geam.Erau un fel de familie mare cu copii,pisica si caine.

Sibiu,_ochiiDespre „ochii” acoperisurilor aici.

In acea perioada,sibienii care stateau mai bine cu banii obisnuiau sa participe la cursele de cai de la hipodrom,mergeau la teatru sau opera,la cinematograf sau la muzeul Bruckenthal.Tot la muzeu era si locul de intalnire al fetelor care mergeau la cofetarie dupa ce primeau salariul.

Duminicile, lumea mergea la biserica si la plimbare cu caleasca daca-si permiteau.Iarna se plimbau cu sanii trase de cai,iar de Craciun,parintii  ii faceau mamei mele un cadou deosebit,o plimbare cu sania pana la Dumbrava.Tot de Craciun,copiii mergeau la proprietareasa cu prajituri si primeau cadouri de la ea.

Am fost si eu la Sibiu in copilarie cu parintii mei,din pacate,nu mai traia nimeni din familia mamei.Am mai fost odata acum cativa ani,la invitatia unor cunostinte.Era  de ziua mortilor (1 noiembrie) si am trecut pe la cimitir sa punem o lumanare si flori la mormintele bunicilor mei care au murit inainte ca eu sa ma fi nascut. Apoi am luat masa la restaurant si nu oriunde,ci la restaurantul hotelului Imparatul Traian unde neam de neamul meu n-a fost si nu stiu daca va mai fi vreodata.

Bineinteles ca am vizitat si casa copilariei,casa a carei poarta de lemn are un soare sculptat,am trecut si pe la manastirea Ursulinelor unde mergeau la scoala copiii de religie luterana,am trecut si pe Podul Mincinosilor, am vazut ruinele teatrului care a ars chiar cand se juca „Focul”,daca am retinut bine.

E tare frumos Sibiul si cred ca sibienii sunt mandri de orasul lor,capitala europeana in anul 2007.

Posted on iulie 26, 2009, in calendarul zilei, cultura, evenimente, istorie, povesti adevarate, Romania and tagged , , , . Bookmark the permalink. 6 comentarii.

  1. Mi-ar fi placut sa vad poze sau un film cu viata in Sibiu acum vreo 60-70 de ani.M-am mirat cand am auzit ca lumea se plimba cu trasura si cu sania trasa de cai si prin anii 1950.
    Poate vei merge la Sibiu intro excursie si vei vizita muzeul Bruckenthal,centrul vechi,Imparatul Traian,Dumbrava.Poate voi merge si eu odata.

  2. Multumesc,Mihaela.Inca n-am trecut pe la tine,te voi vizita imediat ce raspund mesajelor.
    Poate voi mai merge prin Sibiu intro buna zi.
    Noapte buna,acum e trecut de miezul noptii.

  3. O poveste foarte frumoasa.
    Si niste imagini foarte frumoase.

    Eu din pacate n-am fost decat o seara in Sibiu, in trecere… atunci ne-am plimbat vreo 2-3 ore in oras, iarna, pe intuneric.

  4. Da, ai dreptate Gabi,Sibiul este un oras superb. Am trecut si am vizitat Sibiul, de doua ori, imi place f.mult, oamenii de acolo, privelistile….
    O zii frumoasa in continuare!!

    P.S. Ai la mine pe blog dedicatie doua mel.frumoase, sper sa-ti placa.

  5. Multumesc,Cristian.Am povestit doar o parte.Daca m-as pricepe ,zau ca as putea scrie o carte cu povesti adevarate si as pune si fotografii din toate acele locuri.
    O saptamana minunata!

  6. Da, este încântător Sibiul, iar cu tot ceea ce ai scris tu aici s-ar putea umple o carte. Aproape că am văzut oamenii şi felul în care îşi trăiau fiecare zi… Tare frumoasă postare, Gabi… O noapte liniştită îţi doresc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: