Daily Archives: iulie 26, 2009

Povesti din Sibiul copilariei mamei mele

Sibiu
Mi-a venit ideea sa povestesc ceva frumos despre orasul copilariei mamei mele,Sibiul, dupa ce am citit ca in 26 iulie s-a nascut Samuel von Brukenthal (26 iulie 1721, Nocrich – 1803, Sibiu), jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecţionar de artă şi fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.Poate ca intamplator sau nu,am mai citit astazi ca oraşul Sibiu va face parte, de anul viitor, din itinerar turistic european din România.

Dimineata am fost pe la mama mea sa vad cum se simte si sa-i duc ceva.Bineinteles ca i-am spus si ei ce am citit in calendarul zilei.Atat i-a trebuit si a inceput sa-mi povesteasca despre Sibiul in care a copilarit.

free-picture-artistic-architectural-sibiu

Familia mamei nu a fost instarita si stateau in chirie intro casa cu 14 apartamente si o curte interioara cu o poarta frumoasa de lemn.Proprietareasa imobilului facuse un regulament care era respectat cu strictete de toti chiriasii fara ca cineva sa aiba ceva impotriva.Fiecare familie avea o zi cand spala rufele in spalatoria casei,fiecare avea in pod sarmele in care-si intindeau rufele spalate,o  zi de batut covoarele,aveau si beci,iar curatenia era pastrata de toti chirisii,la fel si orele de liniste (intre 12-15 daca nu ma insel).In plus,poartea se inchidea fix la ora 22:00 si rar se intampla ca unul dintre ei sa intarzie.

Sibiu,curte interioara

In serile de vara,oamenii obisnuiau sa stea de povesti pe banca din curte pana tarziu si se bucurau de mirosul imbatator al florilor de Regina-noptii care cresteau pe un mic spatiu verde de sub un geam.Erau un fel de familie mare cu copii,pisica si caine.

Sibiu,_ochiiDespre „ochii” acoperisurilor aici.

In acea perioada,sibienii care stateau mai bine cu banii obisnuiau sa participe la cursele de cai de la hipodrom,mergeau la teatru sau opera,la cinematograf sau la muzeul Bruckenthal.Tot la muzeu era si locul de intalnire al fetelor care mergeau la cofetarie dupa ce primeau salariul.

Duminicile, lumea mergea la biserica si la plimbare cu caleasca daca-si permiteau.Iarna se plimbau cu sanii trase de cai,iar de Craciun,parintii  ii faceau mamei mele un cadou deosebit,o plimbare cu sania pana la Dumbrava.Tot de Craciun,copiii mergeau la proprietareasa cu prajituri si primeau cadouri de la ea.

Am fost si eu la Sibiu in copilarie cu parintii mei,din pacate,nu mai traia nimeni din familia mamei.Am mai fost odata acum cativa ani,la invitatia unor cunostinte.Era  de ziua mortilor (1 noiembrie) si am trecut pe la cimitir sa punem o lumanare si flori la mormintele bunicilor mei care au murit inainte ca eu sa ma fi nascut. Apoi am luat masa la restaurant si nu oriunde,ci la restaurantul hotelului Imparatul Traian unde neam de neamul meu n-a fost si nu stiu daca va mai fi vreodata.

Bineinteles ca am vizitat si casa copilariei,casa a carei poarta de lemn are un soare sculptat,am trecut si pe la manastirea Ursulinelor unde mergeau la scoala copiii de religie luterana,am trecut si pe Podul Mincinosilor, am vazut ruinele teatrului care a ars chiar cand se juca „Focul”,daca am retinut bine.

E tare frumos Sibiul si cred ca sibienii sunt mandri de orasul lor,capitala europeana in anul 2007.

Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Fecioarei Maria,26 iulie

Santi_gioacchino_e_annaStAnneIcon_saint_annaAngelos_Akotanos_Saint_Anne_with_the_Virgin_-_15th_centuryIgnoto_XV_Secolo_SantAnna_Favria(TO)
Domenico_Beccafumi.st.Ana

Nu prea le am cu religia si foarte rar postez subiecte religioase.Astazi fac o exceptie deoarece astazi Biserica Catolică sarbatoreste pe Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Sf. Fecioare Maria.Nu stiam cine sunt parintii Fecioarei Maria,bunicii lui Isus si am vrut sa aflu mai multe.Am gasit un site catolic din care am preluat cateva fragmente, cine vrea sa afle mai multe sa citeasca aici.

Зачатие_праведной_анны

Sfintele Evanghelii nu amintesc nimic despre părinţii Preacuratei Fecioare Maria, dar scrierile apocrife, nerecunoscute de Biserică deoarece conţin şi adăugiri inexacte, ne dau multe amănunte. Din ele se ştiu că mama Fecioarei Maria se numea Ana, iar tatăl Ioachim. Amândoi erau din tribul lui Iuda, tribul din care a fost ales Regele David şi trăiau o viaţă sfântă; stăpâneau mari turme de oi, dar, din nefericire, o grea durere le umbrea viaţa: nu aveau copii. La evrei, faptul acesta se considera o pedeapsă de la Dumnezeu şi constituia o dezonoare pentru familie; uneori li se refuza primirea darurilor pe care le duceau la Templu. Mâhnit şi umilit, Ioachim a plecat cu turma la munte, unde a rămas timp de cinci luni, până când un înger îl sfătuieşte să revină la Ierusalim; acelaşi înger, trimis de Dumnezeu, îi destăinuie Anei că la întoarcerea soţului de pe munte ea va fi mamă. Plină de fericire, Ana merge în întâmpinarea lui Ioachim şi-l întâlneşte la „Poarta Aurită”. O bucurie adâncă le cuprinde sufletele când se privesc unul pe altul şi împreună mulţumesc lui Dumnezeu că le-a ascultat rugăciunea îndelungată. În prima perioadă a cultului Sfinţilor Ioachim şi Ana, pictorii au ales tocmai această întâlnire a soţilor fericiţi pentru a le cinsti amintirea în sfintele icoane. Mai târziu, Sfânta Ana va fi reprezentată ţinând-o în braţe sau alături de ea pe copila Maria şi citind împreună Cartea Sfântă.

Birth of Mary

Cultul părinţilor sfinţi ai Maicii Domnului este foarte vechi, îndeosebi în părţile Răsăritului; în anul 550, împăratul Justinian a zidit la Constantinopol o bazilică în cinstea Sfintei Ana; şi astăzi Biserica Orientală ţine anual trei sărbători în cinstea bunicii Domnului nostru Isus Cristos. Din Răsărit, cinstirea Sfintei Ana s-a răspândit în Apus şi în anul 1584 a fost instituită o sărbătoare oficială pentru întreaga Biserică.

Referitor la soţul Sfintei Ana s-a păstrat o anumită rezervă, deoarece cărţile apocrife care îl aminteau îi atribuiau nume diferite; afară de numele Ioachim, tatăl Maicii Domnului a mai purtat numele de Cleofa, Sadac, Eli. În anul 1584 când s-a fixat sărbătorirea Sfintei Ana, Sfântul Ioachim a fost trecut în calendar la 20 martie, pentru ca din 1738 să fie sărbătorit în duminica după Sfânta Maria Mare, iar din 1913 în ziua de 16 august; noul calendar liturgic îl readuce alături de soţia lui şi se hotărăşte comemorarea Sfinţilor Ioachim şi Ana la data de 26 iulie.

Sărbătorirea în aceeaşi slujbă a Sfinţilor Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului şi bunicii lui Isus, este un omagiu adus bunicilor şi o reamintire a datoriei de a cinsti pe părinţii părinţilor noştri.

Ioachim este numele folosit şi în Vechiul Testament; se compune din numele lui Dumnezeu, Iahvé, şi un alt cuvânt care poate însemna: „a acorda, a împlini” sau „a ridica, a uşura (pe un nenorocit)”; împreună au înţelesul: „Dumnezeu acordă” ceea ce i s-a cerut sau „Dumnezeu ridică”, scapă pe cel nenorocit de ocară. Numele acesta se dădea copiilor doriţi şi ceruţi în rugăciune de la Dumnezeu; prin naşterea lor împlineau rugăciunea părinţilor şi ridicau ocara ce apăsa familia fără copii. În româneşte mai are formele: Achim, Ichim, Oachim, Ioachim, Chima, Chimel, Chinea, Chinu; din limba italiană se preia uneori si numele Gioachino.

Ana este unul dintre cele mai răspândite prenume feminine. După diferitele forme ale unui cuvânt ebraic, poate avea înţelesul de „graţioasă, amabilă, drăguţă” sau „Iahvé – Dumnezeu – a avut milă, a fost îndurător, a fost darnic”, cu înţelesul de: „a revărsat multe daruri, calităţi”. De ziua Sfintei Ana, 26 iulie, îşi sărbătoresc ziua numelui şi persoanele care poartă numele derivate din cuvântul Ana: Anica, Nica, Anicuţa, Nicuţa, Cuţa, Anişca, Nişca, Anişoara, Aniţa, Niţa, Anuca, Anuşa, Nuşa, Anuşca, Anuţa, Nuţa, Uţa, Anca, Ancuţa; precum şi formele mai noi: Aneta, Neta, Neti, Netuţa, Anita, Anina, Ani, Nana. Toate aceste nume invită la grija de a cultiva darurile sufleteşti în care se vede adevărata frumuseţe a unei femei.