A fost odata ca niciodata…Poveste despre tata

pic

A fost odata ca niciodata o fetita orfana de mama.Tatal ei a hotarat sa-i gaseasca o mama,iar dupa ce a gasit-o,s-a gandit ca ar trebui sa aiba si fratiori si surioare.Anii au trecut si fetita ,acum fiica vitrega,si-a luat lumea-n cap si a trebuit sa razbata de una singura.Si-a gasit de lucru pe un vas care facea curse intre porturile de la fluviu si a lucrat din greu.A strans si bani frumusei,apoi a cunoscut un chipes ofiter din armata imparatului.Ofiterul a cerut-o de nevasta si iat-o acum la casa ei.Dupa cativa ani a dat nastere unui baiat frumos si istet nevoie mare.dar fericirea lor n-a durat foarte mult si cand baietelul avea vreo cinci anisori au fost nevoiti sa fuga si sa-si lase casa si agoniseala de-o viata.Niciodata nu au reusit sa-si revada casuta si nimic altceva de acolo.
Au luat-o de la capat,baietelul crestea vazand cu ochii,a mers la scoala,a invatat o meserie.Era foarte destept si priceput la toate.Si-a completat studiile ,insa a renuntat la facultate pentru ca trebuia sa-si ingrijeasca parintii,batrani acum si bolnavi.S-au mutat in alt oras si au luat-o de la capat din nou.Feciorul era capul familiei si nu-i era deloc usor.Era prea tanar pentru o responsabilitate asa de mare.
Intro zi, feciorul a plecat intro excursie prin Ardeal.Acolo a cunoscut o fata frumoasa…dragoste la prima vedere.A cerut fata de sotie de la tatal ei care i-a atras atentia ca sunt oameni saraci si nu prea are ce zestre sa-i dea fetei.Ce conta  asta  pentru cei doi tineri indragostiti!
Fata lucra si ea intro fabrica din acel oras,iar dupa casatorie a fost nevoita sa-si gaseasca alt servici si sa faca niste cursuri de specialitate.
Acum erau patru in familie,tinerii mergeau zilnic la lucru ,duminicile ieseau in oras sau la cinema…asa era atunci.Dupa cativa ani a aparut primul copil,o fetita cuminte.Peste vreo doi ani a mai aparut una.Fetele cresteau,bunicii le ingrijeau,iar parintii erau ocupati cu serviciul,ingrijirea bunicilor si a fetitelor.Se descurcau cat de cat,pana intro zi cand bunicul s-a imbolnavit si a inchis ochii.Atunci au inceput greutatile,mai ales ca imediat dupa moartea bunicului a venit pe lume inca o fetita.
Fetele au crescut,erau bune de maritat.Cum era si normal,fata cea mare s-a casatorit prima.Peste cateva luni a dat nastere unui baiat,primul baiat din familie.Bucuria bunicului a fost asa de mare…in sfarsit,avea si el un baiat.Toti vecinii si prietenii au aflat ca are un baiat.
Din pacate,doar patru luni a mai trait proaspatul bunic si n-a apucat sa vada ce mult ii seamana nepotul cel mare,tot un fel de mester priceput la toate.Dupa un timp a venit pe lume inca un baiat la fel de grozav cu care bunicul s-ar fi mandrit la toti prietenii si vecinii daca ar mai fi fost in viata.
Si celelalte fete au dat nastere unor copii (doua fete si un baiat) frumosi,isteti si buni cu care bunicul s-ar fi mandrit la fel de mult.
De fapt,sunt sigura ca e mandru cu nepotii si nepoatele lui fiindca i-am simtit de cateva ori prezenta alaturi de noi.Azi sper sa fie din nou printre noi,e 22 aprilie,ziua cand a plecat in Rai.

De ce oare nu le spunem celor dragi cat de mult ii iubim atunci cand sunt in viata.Dupa ce pleaca e prea tarziu,ne-am dori sa dam timpul inapoi,dar e imposibil.Speram atunci ca ne vom intalni dincolo si le vom spune atunci:Te iubesc!Si daca nu ne vom intalni niciodata,daca nu exista nimic dincolo?

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste. Garcia Marguez

Aseara am visat un vis frumos,
De parca tata inapoi s-o-ntors,
Dar cand am vrut in brate, sa-l cuprind,
O disparut dar singur am ramas plangand.
Ce multe-am vrut sa-i spun dar nu i-am spus,
Ce multe-am vrut sa-ntreb, dar n-o raspuns.
Si-ntro secunada am simtit atata rost,
Dar el a disparut de parca nici n-a fost.
Refren: Tata, tata, asta-i prima data
In viata mea cand cred in ce nu-i drept.
Stiu ca nu-s mitel si inteleg ca niciodata n-ai Sa te intorci
Dar te astept
Poate altii te-au uitat demult
Dar la mama,sora,fratele, eu stiu precis
Ca de cand te-ai dus de-acasa usa inca Niciodata nu s-o-nchis
Rau nu-mi pare, tata,
Ca vreodata
Si de mine a sa zica cineva ca m-o pierdut
Timpu-asa-i de crud
Cu dansu’ nimeni, inca prieten nu s-o facut,
Stii c rau imi pare,
Si ma doare,
Din ce in ce mai tare,
Tata stiu,
Ca am inceput sa te iubesc pe urma mai tarzïu
Dar d-amu’, era tarziu.

„Pavel Stratan – Visul”

 

Posted on aprilie 22, 2009, in calendarul zilei, povesti adevarate, remember, video and tagged , , , . Bookmark the permalink. 6 comentarii.

  1. Bianca,povestea ta e foarte trista si sper ca tatal tau sa te caute si sa-ti vorbeasca.
    Iti doresc multa sanatate si tot binele din lume!

  2. „Doare,din ce in ce mai tare…”
    mai greu e sa ai un tata , care iti arata cu fiecare zi ce trece ca nu te vrea…
    pentru mine, ar fi fost mai usor sa nu-l mai am…si sa stiu ca m-a iubit enorm… decat sa stiu ca e departe.. iar cand vreau sa-i vorbesc nu-mi raspunde la telefon.. mi-ar fi de ajuns decat sa-i aud vocea.. imi da putere, multa putere…
    si pentru ca e tatal meu , nu-mi ramane decat sa-i multumesc ca mi-a dat viata.. si daca s-ar intoarce vreodata inapoi, l-as ierta si l-as pretui pentru simplu fapt ca e tatal meu….
    „as vrea si-acuma tata sa ascult vocea ta..
    as vrea si-acuma tata sa-mi mai spui cate ceva…
    as vrea si-acuma tata cand gresesc sa ma certi
    si-apoi sa ma ierti, da, sa ma ierti
    uhmmm..mama.. atat de mult mi-e de dor de tata
    de parca n-as stii cand mi-e dor…ca totu-i trecator…” 😦

  3. E foarte trista,cred ca o voi reasculta.Se potriveste starii mele de acum. 😦

  4. Plang de fiecare data cand aud melodia asta…

  5. Si eu iti multumesc.Am incercat sa-mi exprim sentimentele asa cum m-am priceput.
    De aceasta zi ma leaga mai multe,dar durerea cea mai mare e ca-n ziua de Pasti acum 25 de ani (22 aprilie 1984),tata a plecat in Rai ,asa dintro data si n-am apucat sa-i spun:te iubesc,imi pare rau… 😦

  6. Mulţumesc pentru tot. Şi pentru rândurile deosebite, şi pentru Marquez şi pentru Pavel Stratan. Un adevărat răsfăţ vizual şi auditiv…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: