Ecaterina cea Mare

Fyodor Rokotov - Portrait of Catherine II of Russia

Fyodor Rokotov – Portrait of Catherine II of Russia

Ivan Argunov - Portrait of Grand Duchess Ekaterina Alexeyevna

Ivan Argunov – Portrait of Grand Duchess Ekaterina Alexeyevna

Dmitry Levitzky - Portrait of Catherine II of Russia

Dmitry Levitzky – Portrait of Catherine II of Russia

Vladimir Borovikovsky - Catherine II walking

Vladimir Borovikovsky – Catherine II walking

Alexander Roslin - Catherine II

Alexander Roslin – Catherine II

Ecaterina a II-a  a Rusiei(21 aprilie 1729, Stettin (Szczecin), Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia) născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei de la 28 iunie 1762 până la moartea sa.Sub influenţa guvernantei sale, prinde dragoste pentru limba franceză, gustul pentru sclipirea minţii, pentru veselia spontană, pentru vioiciune în scriere şi conversaţie. La 1 ianuarie 1744, împărăteasa Elisabeta I, fiica lui Petru I al Rusiei Petru cel Mare, o cheamă la Curtea Imperială pe Sophia însoţită de mama sa, cu scopul de a vedea cum decurge întâlnirea dintre moştenitorul împărătesei, Peter-Ulrich, fiul surorii sale Anna, şi tânara prinţesă, în vederea căsătoriei.

Ajunsă în Rusia, Sophie câştigă repede simpatia împărătesei, se impune demnitarilor, câştigă simpatia celor slabi şi a celor tari, pentru aceasta trebuind să devină o adevărată femeie rusoaică, ca una născută pe acest pământ. În timp ce Marele Duce Petru, care îi este şi văr, îşi indispune anturajul afişând mereu maniere nemţeşti, ea se dedică studiului intens al limbii ruse şi al religiei ortodoxe. Din ordinul împărătesei, se stablileşte data de 28 iunie 1744 pentru convertirea Sophiei la religia ortodoxă, când primeşte şi prenumele de Ecaterina, care este şi prenumele mamei actualei ţarine.

La 21 august 1745 are loc căsătoria dintre prinţesa de Anhalt-Zerbst, devenită Marea Ducesă a Rusiei Ecaterina, şi Marele Duce Petru. Ecaterina descoperă, încetul cu încetul, cumplita faţă a Elisabetei, în spatele imaginii idealizate a ţarinei cu inima mare, tot aşa descoperă, zi de zi, adevarata Rusie, barbară, crudă, jalnică, dincolo de aparenţa de civilizaţie. Cu Petru are, de la început, o relaţie proastă şi este încă virgină după opt ani de căsătorie, din cauza unei probleme medicale a lui Petru. Pe 20 septembrie 1754, după nouă ani de căsătorie, Ecaterina naşte un băiat, Pavel Petrovici, despre care se spune c-ar fi copilul lui Serghei Saltîkov – un şambelan chipeş. După naştere rămâne singură, Serghei este îndepărtat printr-o misiune în Suedia, nu i se permite să-şi vadă copilul, care e dus în apartamentele împărătesei.

Pe 9 decembrie 1758 naşte cel de-al doilea copil, o fată, căreia îi dă numele de Anna; copilul este al contelui polonez Stanislaw-August Poniatowski, care la 23 de ani a citit mult, vorbeşte mai multe limbi, ştie ceva filosofie, este un gentilom cosmopolit de primă clasă. Moare pe 25 decembrie 1761 (5 ianuarie 1762, după calendarul gregorian), în ziua de Crăciun.

Începe o corespondenţă cu Voltaire care va dura 15 ani, până la moartea filosofului francez. Ecaterina îşi doreşte să fie demna de elogiile pe care i le aduce Voltaire: să guverneze ferm după idei liberale. După moartea lui Voltaire, la 30 mai 1778, ea achiziţionează biblioteca acestuia care ajunge la Ermitaj alături de biblioteca lui Diderot. Considerându-se continuatoarea operei lui Petru cel Mare, este dornică să facă un monument pe care să-l consacre gloriei predecesorului ei. Inaugurarea statuii din bronz reprezentând pe Petru cel Mare va avea loc la 7 august 1782. Pe soclu e gravat „Lui Petru I, Ecaterina a II-a”.

În 1763, pune bazele unor proiecte: un azil de copii orfani, o şcoală de moaşe, un stabiliment de igienă populară, un institut de educaţie pentru fiicele de nobili (faimosul Institut Smolnâi). Aduce muncitori germani să cultive pământurile Ucrainei şi ale Volgăi. Speră ca prezenţa pe pământ rusesc a acestor străini cinstiţi, sobri şi activi să-i incite pe ţăranii ruşi şi să le fie un exemplu. Cheamă în Rusia, medici, dentişti, arhitecti, ingineri, meşteşugari. Înfiinţează o Academie de Ştiinţe. O epidemie de variolă, care a făcut ravagii în ţară, o determină pe împărăteasă în octombrie 1764 să-şi facă vaccinul antirujeolic, dând astfel un exemplu întregii naţiuni. Începe ceea ce ea consideră a fi marea împlinire a vieţii sale, Nakazul sau , Instrucţiune în vederea elaborării unui Cod al legilor. În toamna anului 1766, îşi prezintă ea însăşi opera Senatului. În primăvara anului 1767, deputaţii încep să se întrebe ce titlu se cuvine pentru împărăteasa ca recunoştinţă pentru iniţiativa sa: „Ecaterina cea Mare”, „Preaînţeleapta”, „Mama Patriei”? Titlul de Ecaterina cea Mare întruneşte cele mai multe sufragii. Ea se preface iritată, dar, de fapt, îi place această titulatură.

La Sankt-Petersburg, la Palatul de iarnă, în 1796, se stinge din viaţă. Procurorul general Samoilov anunţă „Împărăteasa Ecaterina a murit şi fiul său, împăratul Pavel, a urcat pe tron.”

Astazi e ziua reginei Elisabeta a II-a.Elisabeta s-a născut la Londra, la 21 aprilie 1926, primul născut al Prinţului Albert, Duce de York (viitorul rege George VI) şi al Ducesei de York.Despre Elisabeta a II-a am scris aici.

Posted on Aprilie 21, 2009, in calendarul zilei, cultura, imagini, istorie and tagged , , . Bookmark the permalink. 5 comentarii.

  1. Iar tu, criticule, daca ai da click pe Ecaterina a II-a a Rusiei, ai vedea articolul de pe Wikipedia.
    Nu stiai ca de obicei, aceste informatii sunt luate de pe Wikipedia?
    Doar nu-ti inchipuiai ca ma dau drept cercetator istoric sau doctorand si prezint aici vreo lucrare de-a mea?
    Succes in activitatea ta de descoperire a nesimtitilor ca mine!

  2. Cristian,sincera sa fiu,nu-mi plac nici mie picturile acestea,dar stiu ca arta moderna e mai putin placuta.Cred ca e mai important ce vrea artistul sa exprime in lucrarea lui.
    M-am uitat la cateva picturi si am incercat sa-mi imaginez ce a gandit artistul.Poate am ghicit sau nu,habar n-am.
    Imi amintesc ca a donat o pictura pentru romani dupa inundatiile din anii `70.Nu mai stiu exact decat ca de atunci am auzit de el.

  3. Doar o scurta lectie.Macar de am retine ce e mai important.
    Interesant mi s-a parut ca inainte cu o zi am scis ceva despre Sankt Patersburg si am fost atrasa de povestea acestei tarine. 🙂
    De aceea cred eu in semne ,in intuitie…

  4. Savutoasă „porţie de istorie”…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: