Daily Archives: aprilie 21, 2009

Intemeierea Romei.Legenda lui Romulus si Remus

Potrivit traditiei, la 21 aprilie 753 i.C., Romulus si fratele sau geaman Remus au intemeiat orasul Roma, in locul unde fusesera alaptati de o lupoaica atunci cand erau sugari. De fapt, legenda referitoare la Romulus si Remus isi are probabil originea in secolul patru i.C., iar data exacta a intemeierii Romei a fost stabilita de catre istoricul roman Marcus Terentius Varro, in secolul intai i.C.

Potrivit legendei, Romulus si Remus au fost fiii lui Rhea Silvia, fiica regelui Numitor din Alba Longa. Alba Longa este un oras mitologic, localizat pe muntele Alban, in sud-estul viitoarei Rome. Inainte de nasterea gemenilor, Numitor a fost ucis de catre fratele sau mai mic Amulius, care a obligat-o pe Rhea sa devina vestala, pentru a nu putea da nastere unor posibili rivali la titlul sau. Totusi, Rhea a ramas insarcinata cu zeul razboiului Marte si le-a dat nastere lui Romulus si Remus. Amulius a cerut ca sugarii sa fie inecati in Tibru, insa acestia au supravietuit si au ajuns la mal la poalele muntelui Palatin, unde au fost alaptati de o lupoaica, pana cand au fost gasiti de ciobanul Faustulus.

Crescuti de Faustulus si nevasta sa, gemenii au devenit mai tarziu liderii unei trupe de tineri ciobani razboinici. Dupa ce au aflat adevarata lor identitate, ei au atacat orasul Alba Longa, l-au ucis pe maleficul Amulius si l-au repus pe tron pe bunicul lor. Dupa aceea gemenii au decis sa intemeieze un oras pe locul in care fusesera salvati cand erau copii.

Totusi, la scurt timp, au ajuns sa se certe si Remus a fost ucis de fratele lui. Romulus a devenit astfel conducatorul asezarii, care a fost denumita “Roma”, dupa numele sau. Pentru a popula orasul, Romulus a oferit azil fugarilor si exilatilor. Totusi, in Roma lipseau femeile, astfel ca Romulus a invitat tribul vecin al sabinilor sa participe la un festival si le-a rapit pe femeile tribului. Astfel a inceput un razboi, insa femeile sabinilor au intervenit pentru a-i impiedica pe barbatii din trib sa captureze Roma. A fost semnat un tratat de pace, iar comunitatile au fuzionat sub conducerea comuna a lui Romulus si a regelui sabinilor, Titus Tatius. Moartea prematura a lui Tatius, probabil provocata de Romulus, l-a lasat pe acesta in postura de rege unic. Dupa o domnie lunga si plina de succese, Romulus a murit in circumstante obscure. Multi romani au crezut ca el a fost transformat in zeu si l-au divinizat sub forma zeitatii numite Quirinius. Dupa Romulus, au mai existat sase regi ai Romei, iar despre ultimii trei dintre ei se crede ca au fost etrusci. In jurul anului 509 i.C., a luat nastere Republica Romana. O alta legenda despre intemeierea Romei, care isi are originea in Grecia Antica, povesteste modul in care personajul mitologic Aeneas din Troia a intemeiat asezarea Lavinium si a inaugurat o dinastie in care aveau sa se nasca cu cateva secole mai tarziu Romulus si Remus. In Iliada, un poem grecesc epic scris de Homer in secolul VIII i.C., Aeneas a fost singurul erou troian important care a supravietuit in urma distrugerii Troiei de catre Grecia. Un pasaj din aceasta opera spune ca el si descendentii sai aveau sa conduca Troia, dar din cauza ca nu a existat nici o insemnare cu privire la o asemenea dinastie in Troia, istoricii greci au propus ideea ca Aeneas si descendentii sai s-au mutat in alte locuri. In secolul cinci i.C, cativa istorici greci au presupus ca Aeneas s-a asezat la Roma, care la vremea respectiva era inca un mic oras-stat. In secolul patru i.C., Roma a inceput sa se extinda in Peninsula Italica. Romanii, intrand din ce in ce mai mult in contact cu grecii, au acceptat ideea ca Aeneas a avut un rol important in intemeierea maretului lor oras. In secolul intai i.C., poetul roman Virgiliu a creat mitul lui Aeneas in poemul sau epic Eneida, opera care povesteste despre calatoria lui Aeneas catre Roma. Augustus, primul imparat roman si imparatul din vremea lui Virgiliu, si Julius Caesar, unchiul-mare al acestuia si predecesorul sau ca si conducator al Romei, se spune ca sunt descendenti ai lui Aeneas.

Roma, Caput mundi („Capitala lumii”), la Città Eterna („Oraşul etern”), Limen Apostolorum („Pragul apostolilor”), la città dei sette colli („Oraşul celor şapte coline”) sau pur şi simplu l’Urbe.Centrul Istoric al Romei este pe lista UNESCO de Patrimoniu al Umanităţii .Sursa.


Poze.

„Ziua Pământului”


 

I got this comment from MyCommentCodes.com

Nu uitati!Maine,22 aprilie e Ziua Pamantului.Nu trebuie sa mai fim nepasatori daca vrem ca pamantul sa se vindece de ranile pe care i le-am facut.S-ar putea ca intro zi sa moara daca nu ii vindecam ranile.Sa salvam pamantul!

Peste 4.000 de organizaţii neguvernamentale şi 700 de milioane de oameni din 170 de ţări sunt implicaţi în acţiuni de protejare a resurselor naturale ale planetei. „Ziua Pământului” va fi sărbătorită mâine, pe tot Globul, prin diverse acţiuni ecologice.

„Ziua Pământului” a intrat în calendarul manifestărilor dedicate mediului înconjurător în anul 1970, datorită senatorului american Gaylord Nelson.

Acesta a vrut să tragă un semnal de alarmă faţă de faptul că, în acea perioadă, clasa politică arăta un vădit dezinteres faţă de mediu.

Astfel în urmă cu aproape 40 de ani peste 20 de milioane de americani au ieşit în stradă şi au demonstrat paşnic pentru conservarea resurselor naturale ale lumii.

Cu 20 de ani mai târziu, peste 200 de milioane de oameni din 141 de ţări au transformat „Ziua Pământului” într-o manifestaţie internaţională din dorinţa de a milita pentru protejarea resurselor naturale, a biosferei şi a sănătăţii oamenilor.


ZIUA PAMANTULUI

 

Ecaterina cea Mare

Fyodor Rokotov - Portrait of Catherine II of Russia

Fyodor Rokotov – Portrait of Catherine II of Russia

Ivan Argunov - Portrait of Grand Duchess Ekaterina Alexeyevna

Ivan Argunov – Portrait of Grand Duchess Ekaterina Alexeyevna

Dmitry Levitzky - Portrait of Catherine II of Russia

Dmitry Levitzky – Portrait of Catherine II of Russia

Vladimir Borovikovsky - Catherine II walking

Vladimir Borovikovsky – Catherine II walking

Alexander Roslin - Catherine II

Alexander Roslin – Catherine II

Ecaterina a II-a  a Rusiei(21 aprilie 1729, Stettin (Szczecin), Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia) născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei de la 28 iunie 1762 până la moartea sa.Sub influenţa guvernantei sale, prinde dragoste pentru limba franceză, gustul pentru sclipirea minţii, pentru veselia spontană, pentru vioiciune în scriere şi conversaţie. La 1 ianuarie 1744, împărăteasa Elisabeta I, fiica lui Petru I al Rusiei Petru cel Mare, o cheamă la Curtea Imperială pe Sophia însoţită de mama sa, cu scopul de a vedea cum decurge întâlnirea dintre moştenitorul împărătesei, Peter-Ulrich, fiul surorii sale Anna, şi tânara prinţesă, în vederea căsătoriei.

Ajunsă în Rusia, Sophie câştigă repede simpatia împărătesei, se impune demnitarilor, câştigă simpatia celor slabi şi a celor tari, pentru aceasta trebuind să devină o adevărată femeie rusoaică, ca una născută pe acest pământ. În timp ce Marele Duce Petru, care îi este şi văr, îşi indispune anturajul afişând mereu maniere nemţeşti, ea se dedică studiului intens al limbii ruse şi al religiei ortodoxe. Din ordinul împărătesei, se stablileşte data de 28 iunie 1744 pentru convertirea Sophiei la religia ortodoxă, când primeşte şi prenumele de Ecaterina, care este şi prenumele mamei actualei ţarine.

La 21 august 1745 are loc căsătoria dintre prinţesa de Anhalt-Zerbst, devenită Marea Ducesă a Rusiei Ecaterina, şi Marele Duce Petru. Ecaterina descoperă, încetul cu încetul, cumplita faţă a Elisabetei, în spatele imaginii idealizate a ţarinei cu inima mare, tot aşa descoperă, zi de zi, adevarata Rusie, barbară, crudă, jalnică, dincolo de aparenţa de civilizaţie. Cu Petru are, de la început, o relaţie proastă şi este încă virgină după opt ani de căsătorie, din cauza unei probleme medicale a lui Petru. Pe 20 septembrie 1754, după nouă ani de căsătorie, Ecaterina naşte un băiat, Pavel Petrovici, despre care se spune c-ar fi copilul lui Serghei Saltîkov – un şambelan chipeş. După naştere rămâne singură, Serghei este îndepărtat printr-o misiune în Suedia, nu i se permite să-şi vadă copilul, care e dus în apartamentele împărătesei.

Pe 9 decembrie 1758 naşte cel de-al doilea copil, o fată, căreia îi dă numele de Anna; copilul este al contelui polonez Stanislaw-August Poniatowski, care la 23 de ani a citit mult, vorbeşte mai multe limbi, ştie ceva filosofie, este un gentilom cosmopolit de primă clasă. Moare pe 25 decembrie 1761 (5 ianuarie 1762, după calendarul gregorian), în ziua de Crăciun.

Începe o corespondenţă cu Voltaire care va dura 15 ani, până la moartea filosofului francez. Ecaterina îşi doreşte să fie demna de elogiile pe care i le aduce Voltaire: să guverneze ferm după idei liberale. După moartea lui Voltaire, la 30 mai 1778, ea achiziţionează biblioteca acestuia care ajunge la Ermitaj alături de biblioteca lui Diderot. Considerându-se continuatoarea operei lui Petru cel Mare, este dornică să facă un monument pe care să-l consacre gloriei predecesorului ei. Inaugurarea statuii din bronz reprezentând pe Petru cel Mare va avea loc la 7 august 1782. Pe soclu e gravat „Lui Petru I, Ecaterina a II-a”.

În 1763, pune bazele unor proiecte: un azil de copii orfani, o şcoală de moaşe, un stabiliment de igienă populară, un institut de educaţie pentru fiicele de nobili (faimosul Institut Smolnâi). Aduce muncitori germani să cultive pământurile Ucrainei şi ale Volgăi. Speră ca prezenţa pe pământ rusesc a acestor străini cinstiţi, sobri şi activi să-i incite pe ţăranii ruşi şi să le fie un exemplu. Cheamă în Rusia, medici, dentişti, arhitecti, ingineri, meşteşugari. Înfiinţează o Academie de Ştiinţe. O epidemie de variolă, care a făcut ravagii în ţară, o determină pe împărăteasă în octombrie 1764 să-şi facă vaccinul antirujeolic, dând astfel un exemplu întregii naţiuni. Începe ceea ce ea consideră a fi marea împlinire a vieţii sale, Nakazul sau , Instrucţiune în vederea elaborării unui Cod al legilor. În toamna anului 1766, îşi prezintă ea însăşi opera Senatului. În primăvara anului 1767, deputaţii încep să se întrebe ce titlu se cuvine pentru împărăteasa ca recunoştinţă pentru iniţiativa sa: „Ecaterina cea Mare”, „Preaînţeleapta”, „Mama Patriei”? Titlul de Ecaterina cea Mare întruneşte cele mai multe sufragii. Ea se preface iritată, dar, de fapt, îi place această titulatură.

La Sankt-Petersburg, la Palatul de iarnă, în 1796, se stinge din viaţă. Procurorul general Samoilov anunţă „Împărăteasa Ecaterina a murit şi fiul său, împăratul Pavel, a urcat pe tron.”

Astazi e ziua reginei Elisabeta a II-a.Elisabeta s-a născut la Londra, la 21 aprilie 1926, primul născut al Prinţului Albert, Duce de York (viitorul rege George VI) şi al Ducesei de York.Despre Elisabeta a II-a am scris aici.

Joan Miró(20 aprilie 1893 – 25 decembrie 1983), pictor spaniol

Joan Miró – May 1968

Joan Miró – Ciphers and Constellations, in Love with a Woman

Joan Miró – The Farm

Joan Miró – Femme assise, 1933

Joan Miró

Joan Miró (20 aprilie 1893, Barcelona –  25 decembrie 1983, Palma de Mallorca) a fost un pictor şi sculptor spaniol, influenţat de suprarealism, fără să fi aderat niciodată la această grupare. Teoriile suprarealiste îi întăresc convingerea în necesitatea libertăţii artistice, va rămâne un creator multidimensional şi multilateral: pictează, dar şi sculptează şi stăpâneşte în aceiaşi măsură tehnica ceramicei. Forme frumoase şi stranii, păsări şi stele îl vor însoţii în fiecare zi a vieţii sale, închinate artei şi libertăţii creatoare.Joan Miró vine pe lume la 20 aprilie 1893 la Barcelona, tatăl lui este bijutier, iar bunicul din partea mamei este fabricant de mobilă. Micului Joan nu-i place şcoala, singurul lucru care îl interesează cu adevărat este desenul, desenează neobosit şi cu multă precizie. Umple caiete întregi cu schiţe după peisaje din Mallorca, desenează peşti, umbrele, flori, broaşte ţestoase, nu desenează însă niciodată chipuri omeneşti. În anul 1912 se înscrie la atelierul lui Francisco Gali, un pedagog excentric, care îl îndeamnă să picteze cu ochii acoperiţi, pentru a-şi forma memoria vizuală şi abilitatea de a recunoaşte obiectele numai după pipăit. Prima expoziţie organizată în 1918 se dovedeşte un mare eşec. În consecinţă tânărul artist îşi schimbă stilul, din acest moment pictura lui va evolua în direcţia suprarealismului.

Joan Miró(20 aprilie 1893 – 25 decembrie 1983), pictor spaniol

sursa poze.

Tot in 20 aprilie s-au nascut:

Franz Xaver Winterhalter (20 aprilie 1805 – 8 iulie 1873), pictor si litograf german.

Odilon Redon( 20 aprilie 1840 – 6 iulie 1916),pictor simbolist şi litograf francez.