Imn frumusetii,Charles Baudelaire

 

Florile raului
Imn frumusetii

 

Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,
O,Frumuseţe?Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul,vitează stârpitura.

wallpaper_10245

Răsari din hăul negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;

Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,şi-Omorul e un breloc de preţ
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboară spre tine,lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.

Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O,Frumuseţe! monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi,surâsul,piciorul tău mă-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?
Sirenă rea sau înger,drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu – zână cu ochi de catifea,
Mireasmă,ritm,lucire,o!singura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?

Albatrosul

Traducere de Panait Cerna

 

Adesea marinarii, voind să se desfete,
Atrag pe punţi în cursă gigantici albatrozi
Ce însoţesc corăbii, în legănate cete,
Pe-abisuri îmblănzite prin jertfe de matrozi.

 

Dar cum se văd pe scînduri, stăpînitorii slăvii
Devin ne-ndemînatici şi înduioşător
Îşi poartă vastele-aripi tîrîş pe puntea năvii
Ca vîsle ostenite pe laturile lor.

Fochistu-i necăjeşte şi, şchiopătînd, dă zorul
Să imiteze mersul sfioşilor captivi –
Ridicol, slab şi trîndav s-arată zburătorul
Intimidat de rîsul matrozilor naivi.

Poetul e asemeni monarhului furtunii
Ce vizitează norii rîzîndu-şi de arcaşi –
Proscris pe sol, în prada prigoanei şi-a minciunii,
De aripile-i vaste se-mpiedică în paşi.

Charles Baudelaire

Charles Baudelaire este un poet francez ( 9 aprilie 1821 – 31 august 1867), a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât şi pe comentatorii operei sale,precursorul simbolismului universal.

Curent literar aparut in Franta ca reactie impotriva romantismului si a parnasianismului.
Numele acestui curent literar este dat de francezul Jean Moreas, cel care publica in ziarul “Le figareau” articolul intitulat “Le Simbolisme”.
Precursorul simbolismului universal este considerat Charles Baudelaire, cel care scrie un volum intitulat “Florile raului” in care valorifica estetica uratului.

Simbolismul  e un curent literar artistic aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea si are meritul de a fi redat poeziei sensibilitatea, apeland la simbol aluzie sugestie. Trasaturile simbolismului: raportul dintre simbol si eul poetic nu este exprimat, ci sugerat; poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti; principala modalitate de realizare a poeziei este corespondenta dintre cuvant si elementul din natura ale carui caracteristici sugereaza toate simturile omului (auz, vaz si miros); promoveaza, ca noutate prozodica, versul liber.

Posted on aprilie 9, 2009, in calendarul zilei, cultura, imagini, poezii and tagged , , , . Bookmark the permalink. 5 comentarii.

  1. Multumesc mult,Pescarusule drag.daca nu ma pricep la cuvinte,macar imaginile alese de mine sa fie sugestive si sa faca placere celor care trec pe aici.
    Iti doresc un weekend placut cu mult soare si bucurii.
    Noapte buna,e deja sambata. 🙂

  2. Minunata postare, de fapt inca o minunata postare, inca o desfatare pentru suflet si minte!
    Reprezentarile coloristice sunt extrem de sugestive, adauga farmecului poetic baudelairian irizari speciale.
    O reverenta in fata alegerii tale artistice, draga Gabi!

  3. Iti multumesc.
    Pentru ca si tu esti poet,versurile pe care le-ai citat sunt scrise si pentru tine.
    O zi minunata !

  4. Baudelaire, inconfundabil… „Poetul e asemeni monarhului furtunii
    Ce vizitează norii rîzîndu-şi de arcaşi –
    Proscris pe sol, în prada prigoanei şi-a minciunii,
    De aripile-i vaste se-mpiedică în paşi”.

    O altă seară în care m-am încărcat cu energie de la tine de pe blog…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: