Daily Archives: aprilie 7, 2009

Cea mai mare bogatie e sanatatea.”Ziua Mondiala a Sanatatii”

Astazi,7 aprilie e „Ziua Mondiala a Sanatatii”.Le doresc multa sanatate medicilor,salvatorii de vieti.La multi ani tuturor cadrelor sanitare!

 

 

 

 

 

Cea mai mare bogatie e sanatatea.Virgil

 

 

Sănătatea este ca banii, niciodata nu vom avea o adevărată ideea de valoarea sa până când o vom pierde. Josh Billings

 

 


Medicina (lat.: ars medicina = arta de a vindeca)


 

 

 

Medicina nu a apărut ca ştiinţă aşa cum o cunoaştem astăzi. De la arta vracilor şi şamanilor care pretindeau că alungă duhurile rele, la medicina sacerdoţilor care practicau în umbra templelor, până la medicina modernă este o cale lungă. Dacă medicul medieval şi renascentist era un erudit, bun cunoscător atât al textelor clasice, cât şi al astrologiei şi alchimiei, medicul modern trebuie să fie atât savant, cât şi cetăţean, care să aplice ştiinţa actuală în scopul modificării pozitive a condiţiilor de mediu natural şi social.Boala a preexistat apariţiei omului pe Pământ: La animale cu îmbolnăviri de diferite tipuri, se înregistrează comportamente care pot fi încadrate printre activităţile tămăduitoare. Astfel, mamiferele obişnuiesc să-şi lingă rănile (prin care se realizeaza şi o dezinfecţie datorită antibioticelor din salivă), îşi expun la soare părţile suferinde, în caz de indigestie chiar şi carnivorele consumă iarbă. Deci acţiunea de vindecare a existat înainte de apariţia omului. Există o filogeneză a activităţii vindecătoare. Se remarcă însă o deosebire esenţială între acţiunile vindecătoare din lumea biologică şi cele din medicina umană. Cele din prima categorie sunt instinctive, fiziologice în timp ce acţiunile medicinei umane se bazeaza pe conştiinţă, gândire, strategie. Medicina umană a apărut şi evoluat din necesitatea păstrării forţei de muncă, necesitatea îngrijirii nou-născutului şi a gravidei, necesitatea combaterii durerii.

 

 

 

Medicina preistorica

 

 

 

 

 

 

Trepanarea este cea mai veche formă de chirurgie atestată arheologic, cele mai vechi vestigii fiind datate în neolitic şi chiar în mezolitic. În anumite regiuni era destul de răspândită.

 

 

 

Operaţia consta în perforarea craniului în scopul îndepărtării unei porţiuni de os cranian. Se urmărea fie reducerea hipertensiunii craniene, fie alungarea spiritelor maligne.

 

 

 

 

Medicina în Egiptul antic

 

 

 

 

 

 

Cele mai multe informaţii privind medicina acestei perioade provin de la celebrele papirusuri medicale.

 

 

 

 

 

 

Medicina nu era practicată de vrăjitori sau vraci ca în triburile primitive, ci de medici laici care totuşi colaborau cu sacerdoţii.

 

 

 

Intervenţiile chirurgicale se limitau doar la deschiderea abceselor şi circumcizia. Totuşi chirurgii egipteni antici au fost primii care au suturat rănile.

 

 

 

Medicamentele folosite erau de origine naturală: miere, ulei, ceapă, usturoi etc. sau minerală: săruri de plumb, de cupru. Uneori se recurgea şi la remedii care astăzi par fanteziste: organe sau excremente de animale, pilule combinate cu vin, bere etc.

 

 

 

Medicina egipteană a deschis largi perspective celei greceşti.

 

 

 

Medicina tradiţională chineză

 

 

 

Având o vechime de câteva milenii, medicina chineză antică a evoluat foarte mult, dar şi-a păstrat esenţa, dată de filozofia taoistă şi confucianistă. Boala apare datorită deteriorării echilibrului dintre cele două principii fundamentale yin şi yang.

 

 

 


Medicii chinezi erau excelenţi observatori clinici; pacienţii erau supuşi la examene medicale amănunţite. Anatomia era punctul slab deoarece, conform învăţăturilor lui Confucius, corpul omenesc era sacru, iar cercetăruile anatomice erau interzise.

 

 

 

În ceea ce priveşte terapeutica, chinezii cunosteau destul de bine plantele medicinale, dar utilizau şi extracte din ţesuturi sau organe animale şi substanţe minerale (compuşi chimici).

 

 

 

Alte metode terapeutice originale: gimnastica medicală, masajul, acupunctura.

 

 

 

Medicina Greciei antice

 

 

 

 

 

 

Învăţaţii Greciei antice pot fi consideraţi fondatorii medicinei occidentale moderne, deoarece au realizat ruperea definitivă de magie şi supranatural.

 

 

 

 

 

 

Hippocrate, părintele medicinei, caracteriza bolile ca: acute, cronice, endemice şi epidemice. Boala era considerată ca un dezechilibru dintre elementele clasice (umori).

 

 

 

Roma antică

 

 

 

Romanii au inventat numeroase instrumente chirurgicale cum ar fi: forcepsul, scalpelul, speculum, acul chirurgical. Ei au fost pionierii chirurgiei cataractei.

 

 

 

Cel mai de seamă reprezentant a fost Galen din Pergam. Acesta a executat multe operaţii îndrăzneţe pentru acea epocă, aparţinând chirurgiei cerebrale şi celei oculare.

 

 

 

Renaşterea şi iluminismul

 

 

 

 

 

 

Primele elemente de medicină apar în mânăstiri. Au existat călugări specializaţi la nivelul medicinei populare. Prima şcoală de medicină propriu-zisă, laică din Europa Occidentală este şcoala medicală din Salerno, în apropierea mânăstirii Monte Casino – unde călugărul Benedict a întemeiat primul spital din Occident şi un ordin călugăresc pentru asistenţa bolnavilor.

 

 

 

 

 

 

Istoria medicinei moderne este acea parte a istoriei medicinei care începe în secolul al XVII-lea, când Renaşterea şi Iluminismul eliberează medicina de toate dogmele şi elementele pseudoştiinţifice, până în epoca modernă, mai exact până în 1945 când se consideră începutul medicinei contemporane.

 

 

 

Istoria medicinei