Miracolele si beatificarea lui Ioan Paul al II-lea

Mărturii despre două noi miracole atribuite lui Ioan Paul al II-lea, la Vatican şi Cleveland (SUA), au fost făcute publice recent, pe fundalul comemorării a patru ani de la decesul fostului suveran pontif, pe 2 aprilie.

Un „miracol” recunoscut este necesar în procesul de beatificare, o etapă obligatorie înainte de canonizare şi de obţinerea statutului de sfânt.

Procesul de beatificare a lui Ioan Paul al II-lea a fost iniţiat de papa Benedict al XVI-lea la două luni după decesul predecesorului său (2 aprilie 2005), o perioadă extrem de scurtă de timp.

În timpul funeraliilor care au avut loc în Piaţa San Pietro, în aprilie 2005, numeroşi credincioşi au strigat în italiană „Santo subito”, cerând ca Ioan Paul al II-lea să fie proclamat sfânt imediat.

Un miracol este „un eveniment care trece dincolo de forţele naturii, realizat de Dumnezeu în afara la ceea ce este normal în întreaga natură creată, prin mijlocirea unui serv al lui Dumnezeu sau a unui fericit”(Mons. Michele Di Ruberto). Investigarea unui miracol se realizează separat de cea pentru virtuţi sau pentru martiriu. Procesul recunoaşterii unui miracol are două etape. Prima se desfăşoară în teritoriul diecezan în care s-a petrecut evenimentul miraculos; aici sunt adunate declaraţii ale unor martori oculari, documentaţii şi alte materiale. În a doua etapă, Congregaţia Vaticanului examinează tot materialul adunat.

A declara sfinţenia cuiva nu este ca şi când i s-ar oferi un titlu onorific. Chiar dacă „cineva se află în rai, poate nu este neapărat demn de devoţiune publică”. În plus, procesul stabilirii „virtuţilor eroice, prin toată munca de strângere de mărturii şi documentaţie ca dovezi” şi cel al „evaluării teologice”, până la a se ajunge la „certitudinea morală şi formularea unei judecăţi”, chiar dacă bine fondate, profunde şi meticuloase, nu sunt scutite de posibile erori, a spus el.

„Noi putem să facem greşeli, să ne înşelăm”. „Miracolele, în schimb, pot fi realizate doar de Dumnezeu, şi Dumnezeu nu înşeală.” Miracolele sunt „un semn sigur al revelaţiei, destinat să aducă slavă lui Dumnezeu, să trezească şi să reîntărească credinţa noastră, şi, de aceea, ele sunt totodată o confirmare a sfinţeniei persoanei invocate”.
Se face distincţie între trei mari categorii de miracole: învierea din morţi; vindecarea completă – care poate presupune reconstrucţia organelor – a unei persoane considerate incurabile; sau vindecarea unei boli – care se poate vindeca în timp, dar care se vindecă imediat. teologii „sunt chemaţi să identifice legătura de cauzalitate între rugăciunea către servul lui Dumnezeu şi o vindecare inexplicabilă, şi să declare dacă evenimentul minunat este un miracol real”.

Cerinţa să existe miracole în cauzele de canonizare este crucială deoarece acestea sunt o confirmare divină a sfinţeniei persoanei invocate, spune un consilier al Vaticanului. Mons. Michele Di Ruberto.A dovedi autenticitatea unui eveniment miraculos înseamnă a trece printr-un proces de meticuloasă examinare ştiinţifică şi teologică, a spus Mons. Di Ruberto. „Pentru beatificarea unui serv al lui Dumnezeu care nu este martir, Biserica cere un miracol; pentru canonizare, inclusiv cea a unui martir, este nevoie de încă un miracol”, a explicat el. „Doar presupusele miracole atribuite mijlocirii unui serv al lui Dumnezeu sau a unui fericit `post mortem` pot fi subiect al verificării”.

Ioan Paul al II-lea,un sfant?

Posted on aprilie 5, 2009, in cultura, istorie, personalitati, remember, spiritualitate. Bookmark the permalink. 6 comentarii.

  1. In ceea ce ma priveste,un sfant e omul care te face sa te simti mai bun,mai puternic,mai fericit.
    Poate ca nu va fi beatificat,din cate am citit,biserica catolica nu beatifica cu una cu doua,e nevoie de cateva miracole.pentru mine,e un sfant si el si Maica Tereza.M-au ajutat amandoi cand mi-a fost greu,i-am simtit alaturi de mine.

  2. Mi-a plăcut atitudinea pe care a avut-o. Nu ştiu dacă procesul de beatificare este absolut necesar. De ce ar trebui să avem din ce în ce mai mulţi sfinţi? Omul va rămâne în amintirea tuturor rprin ceea ce a făcut…

  3. Acum stiu ce-nseamna NON ABBETE PAURA.De la tine,CELLA.Iti multumesc.
    Somn usor! 🙂

  4. Pana nu l-am vazut in `99,nu ma interesa prea mult.pentru mine era doar papa de la Roma.
    Sunt sigura ca face minuni!

  5. DA !!!
    şi doar faptul că a trecut, blînd şi luminos printre noi a fost un semn divin
    NON ABBETE PAURA

  6. Mie mi-a placut cand era el papa,fiindca avea ceva anume care-ti inspira respect.Rari oameni in functii care sa-ti creeze aceasta impresie… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: