Sunt bolnav. Mă doare o rană călcată-n copite de cai fugind.Nichita Stănescu

Elegia a zecea
Nichita Stănescu

Dreamer:
Sunt bolnav. Mă doare o rană
călcată-n copite de cai fugind.
Invizibilul organ,
cel fără nume fiind,
neauzul, nevăzul,
nemirosul, negustul, nepipăitul
cel dintre ochi şi timpan,
cel dintre deget şi limbă, –
cu seara mi-a dispărut simultan.
Vine vederea, mai întîi, apoi pauză,
nu există ochi pentru ce vine;
vine mirosul, apoi linişte,
nu există nări pentru ce vine;
apoi gustul, vibraţia umedă,
apoi iarăşi lipsă,
apoi timpanele pentru leneşele
mişcări de eclipsă;
apoi pipăitul, mîngîiatul, alunecare
pe o ondulă întinsă,
iarna-nheţată-a mişcărilor
mereu cu suprafaţa ninsă.
Dar eu sunt bolnav. Sunt bolnav
de ceva între auz şi vedere,
de un fel de ochi, un fel de ureche
neinventată de ere.
Trupul ramură fără frunze,
trupul cerbos
rărindu-se-n spaţiul liber
după legile numai de os,
neapărate mi-a lăsat
suave organele sferei
între văz şi auz, între gust şi miros
întinzînd ziduri ale tăcerii.
Sunt bolnav de zid, de zid dărîmat
de ochi-timpan, de papilă-mirositoare.
M-au călcat aerian
abstractele animale,
fugind speriate de abstracţi vînători
speriaţi de o foame abstractă,
burţile lor ţipînd i-au stîrnit
dintr-o foame abstractă.
Şi au trecut peste organul ne-nveşmîntat
în carne şi nervi, în timpan şi retină,
şi la voia vidului cosmic lăsat
şi la voia divină.
Organ pieziş, organ întins,
organ ascuns în idei, ca razele umile
în sferă, ca osul numit
calcaneu în călcîiul al lui Ahile
lovit de-o săgeată mortală; organ
fluturat în afară
de trupul strict marmorean
şi obişnuit doar să moară.
Iată-mă, îmbolnăvit de-o rană
închipuită între Steaua Polară
şi steaua Canopus şi steaua Arcturus
şi Casiopeea din cerul de seară.
Mor de-o rană ce n-a încăput
în trupul meu apt pentru răni
cheltuite-n cuvinte, dînd vamă de raze
la vămi.
Iată-mă, stau întins peste pietre şi gem,
organele-s sfărmate, maestrul,
ah, e nebun căci el suferă
de-ntreg universul.
Mă doare că mărul e măr,
sunt bolnav de sîmburi şi de pietre,
de patru roţi, de ploaia măruntă
de meteoriţi, de corturi, de pete.

Organul numit iarbă mi-a fost păscut de cai
organul numit taur mi-a fost înjunghiat
de fulgerul toreador şi zigurat
pe care tu arenă-l ai.
Organul nor mi s-a topit
în ploi torenţiale, repezi,
şi de organul iarnă, întregindu-te,
mereu te lepezi.
Mă doare diavolul şi verbul,
mă doare cuprul, aliorul,
mă doare cîinele, şi iepurele, cerbul,
copacul, scîndura, decorul.
Centrul atomului mă doare,
şi coasta cea care mă ţine
îndepărtat prin limita trupească
de trupurile celelalte, şi divine.
Sunt bolnav. Mă doare o rană
pe care o port pe tavă
ca pe sfîrşitul Sfîntului Ioan
într-un dans de aprigă slavă.
Nu sufăr ceea ce nu se vede,
ceea ce nu se aude, nu se gustă,
ceea ce nu se miroase, ceea ce nu încape
în încreierarea îngustă,
scheletică a insului meu,
pus la vederile lumii celei simple,
nerăbdînd alte morţi decît morţile
inventate de ea să se-ntîmple.
Sunt bolnav nu de cîntece,
ci de ferestre sparte,
de numărul unu sunt bolnav,
că nu se mai poate împarte
la două ţîţe, la două călcîie,
la două picioare în alergare
neputînd să rămîie.
Că nu se poate împarte la doi ochi,
la doi rătăcitori, la doi struguri,
la doi lei răgind, şi la doi
martiri odihnindu-se pe ruguri.

Nichita Stănescu

Nichita Stănescu

Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu s-a nascut in 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova (†13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti) .

Marea supravieţuire (Poem)

Invataturile cuiva catre fiul sau

“Cuvintele sunt foarte asemănătoare cu fiinţele, ele sunt chiar fiinţe”.

Ce bine ca eşti, ce mirare ca sunt!

Imbrăţişare si poveste de iubire

Spune omul:”Ma asemui unui copac”

Gandurile lui Nichita

“A muri in zbor”

Nedreptate.Întrebãri.Rugãciunea

Cantec fara raspuns

Posted on Martie 31, 2009, in calendarul zilei, cultura, personalitati, poezii, remember, video and tagged . Bookmark the permalink. 15 comentarii.

  1. CELLA,cred ca tu il iubesti cel mai mult pe Nichita.Il cunosti de mult timp,nu ca mine.
    Daca ai timp,te rog sa-mi spui ceva.Asa-i ca simti spiritul lui in tine?simti ca sunteti unul si acelasi atunci cand citesti scrierile lui?
    Azi e o zi frumoasa de primavara,iar eu nu ma pot bucura.
    Mai bine fac o iesire,ma simt mai bine si vreau sa ma bucur de primavara! 🙂
    O zi minunata!

  2. da, şi-a atins scopul😆 nu o găsisem
    Vania-i un minunat, mie nu mi-a citit nimeni poezia postată la sugestia sa, doar eu m-am bucurat „scriind-o”
    oricum, la mine NICHITA „stă” la un loc cu Cartea Cărţilor (Biblia) şi citesc zilnic din EA şi pe-ale lui, şi mă bucur la fel … îmi dau deopotrivă linişte şi împăcare cu mine şi „ceilalţi/celelalte”
    ştii, vorba lui NICHITA „fără mine nu se poate, dovadă că sunt”

  3. CELLA,asta da,surpriza! 🙂

  4. Da,am vazut despre ce e vorba.Felicitari!
    Mi-ar fi placut sa descopar eu piesa… 🙂

  5. CELLA,la fel cred si eu;acolo toti scriu,iar noi,cei de aici,ascultam…din pacate,unii isi astupa urechile si au inimile de piatra.Ei nu vor sa simta. 😦
    CELLA,cu placere,stii ca eu sunt un fel de calendar si de cate ori e posibil incerc sa amintesc de cineva sau ceva.
    Azi ma simt mai bine,dar nu suficient de bine.Incerc sa raspund mesajelor si sa fac cateva vizite,am si ceva pregatit sa postez.
    Iti doresc multa sanatate!

  6. Pescarusule bland,nici nu stii ce mult ma bucur ca-ti place ce am adunat aici despre Nichita,poetul,omul pe care l-am cunoscut acum la batranete.
    Simt ca el e in noi…cel putin in mine e sigur!
    Doar ca eu nu stiu sa scriu ceea ce simt,important e ca simt,nu-i asa?
    Acum mi-am mai revenit si eu si am de recuperat multe.
    Iti multumesc ca ai trecut pe-aici,multumesc si pentru urari,sa ai si tu o saptamana minunata!

  7. Acolo unde e Nichita acum,toti scriu poezii,canta,picteaza…totul e mai frumos,toti sunt mai buni.

  8. auăleuuuuuuuuuuuuuuu🙄

  9. @Lisandru Cristian – în lumea ÎNGERULUI BLOND toată LUMEA scrie poezie 😆
    doar noi, pe pămînt, o tăcem … ascultînd … acasa necuvintelor ÎNGERULUI BLOND este în toţi … simţind

    Gabi, mulţumesc că ţi-ai amintit deşi ştiu că nu te-ai simţit foarte bine
    nici eu n-am fost foarte bine dar azi mi le-am depăşit pe toate … cu şi pentru ÎNGERUL BLOND

  10. Frumuseti si profunzimi de metafore vazute doar de la inaltimea geniului sau, daruite noua, pamantenilor, pentru a trai intens si rafinat viata!
    Nici o zi fara Nichita, asa ar trebui sa fie, draga Gabi!
    Ma voi ospata de aici, de la tine cu rodul creatiei sale, facand in gand o adanca reverenta!
    Te imbratisez si-ti doresc o saptamana plina de avantul primaverii!

  11. Superb… Nichita, în lumea în care eşti tu acum câţi mai scriu poezie?

  1. Pingback: Într-o joi cu dragoste, Nichita Stănescu « my heart to your heart

  2. Pingback: Ion Pillat si Nichita Stănescu s-au nascut in 31 martie | muddle-head

  3. Pingback: Ion Pillat si Nichita Stănescu s-au nascut in 31 martie « Supravietuitor’s Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: