Daily Archives: martie 28, 2009

Multumesc OMULUI din Timisoara care a gasit portofelul lui Mihai

narcissus

Flori pentru OMUL din Timisoara.

Si o dedicatie muzicala:Nicola – Omule de pe stradă

Multumim din suflet, OMULE!

Fiul meu cel mare care lucreaza in Timisoara si-a pierdut portofelul cu acte si bani acum vreo doua, trei zile.Mi-a dat ieri telefon si, printre altele, mi-a povestit ca si-a pierdut portofelul si ca s-a necajit foarte mult din cauza actelor, in special.
Ieri, cand s-a intors acasa de la serviciu, a avut parte de o surpriza minunata.In cutia postala a gasit portofelul pierdut cu toate actele si banii.Ar fi vrut sa multumeasca omului bun, dar nu stie cine e acel OM.
M-am gandit sa scriu in blogul meu, poate ca OMUL va auzi ca Mihai ii multumeste.Si eu ii multumesc si ii doresc tot binele din lume, multa sanatate, fericire!

Pentru ca acest articol e despre o fapta buna, mai am o veste buna pe care am citit-o la Isabellelorelai.Gruia a strâns toţi bănuţii! Cu toată criza, din 9 până în 27 martie s-au strâns rapid 29.463 USD.
Părinţii lui Gruia şi Vlad vă mulţumesc!: „ASTAZI NE-AM ATINS OBIECTIVUL. De fapt l-am depasit! Dorim sa multumim tuturor celor care i-au dat lui Gruia sansa de a merge in China pentru tratamentul cu celule stem.Pentru noi aceasta campanie a fost o experienta pe care nu o vom uita niciodata. Pe umerii nostri acum sta nu doar responsabilitatea pentru fiul nostru, ci si responsabilitatea fata de toti cei care au contribuit la campania noastra. Lupta lui Gruia abia acum incepe. Va rugam sa ramaneti alaturi de noi in lunile urmatoare pentru ca vom updata permanent website-ul cu noutati despre evolutia lui Gruia dupa tratament”.

Tot la Isabellelorelai am citit despre alte fapte bune si despre o fetita care are nevoie de ajutorul nostru.
A împlinit 8 ani pe 20 ianuarie 2009. Este operată la cap. Tumoră. Este crescută de bunica ei. Mama s-a recăsătotit. Tatăl s-a recăsătorit. Are doi fraţi vitregi. Clementina este cuminte şi politicoasă. Are 1,30 m înăţime. Este slăbuţă. Pentru că nu prea are ce mânca. La picior poartă 33. Îi plac rochiţele şi ar vrea tare mult să fie prinţesă.

Există întodeauna un moment în copilaria noastră când o uşă se deschide şi lasă viitorul să intre.(Maxim Gorki)


Poate ca nu m-as fi hotarat sa scriu astazi despre Maxim Gorki,mai ales ca e o zi cand am destul de multe de facut,dar dupa ce am citit: „Există întodeauna un moment în copilaria noastră când o uşă se deschide şi lasă viitorul să intre”,am fost curioasa sa aflu mai multe despre acest om de care ma leaga cateva amintiri din copilarie,mai exact niste carti si un cinematograf cu numele lui.Eram foarte mica in acea perioada si nu-mi amintesc daca am vazut vreun film in acel cinematograf si nici macar nu stiu daca mai exista cladirea fostului cinematograf.

Există întodeauna un moment în copilaria noastră când o uşă se deschide şi lasă viitorul să intre.

Sunt numai două forme de a trăi: putrezind sau arzând.
Laşii şi hrăpăreţii vor alege prima, bravii şi mărinimoşii, pe a doua; fiecare om care iubeşte frumosul va vedea limpede de ce parte e măreţia.

Adevărul este dumnezeul omului liber.

Omul se naşte pentru ca într-o zi să se nască un om mai bun.

Numai cei care sfarmă lanţurile minciunilor sunt oameni cu adevărat.

Tu să te uiţi fiecăruia drept în ochi! Şi-un dulău de s-o năpusti asupra ta, tu tot aşa, să i te uiţi drept în ochi şi-o să vezi că nu-ţi face nimic.

Cartea este cea mai complicată şi cea mai măreaţă minune dintre minunile create de omenire în calea ei spre fericire.



Alexei Maximovici Peşkov
(Maxim Gorki) s-a nascut in  28 martie 1868 (†18 iunie 1936), a fost un scriitor rus/sovietic, fondator al realismului socialist în literatură şi activist politic.Alexei Maximovici Peşkov s-a născut la Nijni Novgorod, a rămas orfan la vârsta de nouă ani şi a fost crescut de bunica sa, o excelentă povestitoare. La moartea ei, tânărul Alexei Maximovici a încercat să se sinucidă, în decembrie 1887. Mai apoi, a călătorit pe jos prin tot Imperiul Rus, timp de cinci ani, lucrând în diferite locuri şi acumulând o mulţime de impresii pe care le va folosi mai târziu în operele sale.

Maxim Gorki a fost pseudonimul său literar. Gorki s-a împrietenit cu Lenin după ce s-au întâlnit în 1902. Câtă vreme a fost închis, pentru scurt timp, în fortăreaţa Petru şi Pavel în timpul revoluţiei eşuate din 1905, Gorki a scris piesa de teatru Copiii soarelui, care avea acţiunea plasată în timpul epidemiei de holeră din 1862, tratând de fapt evenimentele contemporane.


În timpul primului război mondial, apartamentul lui din Petrograd s-a transformat în centrul de comandă al bolşevicilor, dar, în cele din urmă, relaţiile lui cu comuniştii s-au deteriorat.

La numai două săptămâni de la victoria Revoluţiei din Octombrie el scria: „Lenin şi Troţki n-au nici cea mai vagă idee despre drepturile omului. Ei sunt deja corupţi de otrava murdară a puterii, asta se vede după lipsa de respect neruşinată faţă de libertatea cuvântului şi faţă de alte libertăţi civice pentru care a luptat democraţia”. Scrisorile lui Lenin către Gorki din 1919 conţin ameninţări: „Te sfătuiesc să-ţi schimbi anturajul, vederile, acţiunile, altfel viaţa şi-ar putea întoarce faţa de la tine”.