Daily Archives: martie 27, 2009

Ziua Mondială a Teatrului si Actorilor

milet_amfiteatr_rbLa multi ani tuturor actorilor,regizorilor,scenografilor,tuturor celor din lumea teatrului,cinematografiei si le multumim ca au putere sa reziste si ca ne aduc bucurii si frumusete!

Arta dramatica provenita din Grecia clasica, a inceput sa fie cunoscuta in secolul VI i.Hr., statul organizand anual festivaluri de arta dramatica in cinstea lui Dionysos. In fiecare an era acordat un premiu pentru cea mai buna tetralogie compusa dintr-o serie de trei tragedii inrudite si o satira. Piesa de satira, care avea ca subiect intamplari satirice legate de zei sau eroi, asigura o nota comica dupa sobrietatea piesei dramatice.

La multi ani de Ziua Mondială a Teatrului !

 

Augusto Boal – Mesajul de Ziua Mondiala a Teatrului: 27 martie

Mesaj Internaţional

Toate societăţile umane sunt „spectaculare” în viaţa lor cotidiană şi produc „spectacole” în momentele speciale. Ele sunt „spectaculare” ca şi formă de organizare socială şi produc „spectacole” asemenea celui pe care aţi venit să-l vedeţi aici.

Relaţiile dintre oameni au o structură teatrală, chiar dacă noi nu suntem conştienţi de acest lucru. Folosirea spaţiului, a limbajului corpului, alegerea cuvintelor şi modulaţia vocii, confruntarea de idei şi pasiuni, tot ceea ce transpunem pe scenă este prezent şi în viaţa noastră. Noi suntem teatrul!

Nunţile şi înmormântările sunt „spectacole”, dar şi ritualuri zilnice atât de familiare încât nici nu le mai conştientizăm. Ocaziile şi circumstanţele deosebite, cafeaua de dimineaţă, schimbul de saluturi, dragostea timidă şi pasiunile furtunoase, o şedinţă a senatului sau o întâlnire între diplomaţi – toate acestea fac parte din teatru.

Una dintre principalele funcţii ale artei noastre este sensibilizarea oamenilor la „spectacolul” vieţii cotidiene în care actorii sunt propriii lor spectatori, iar scena coincide cu stalul. Suntem cu toţii artişti. Prin jocul dramatic învăţăm să vedem lucrurile evidente dar pe care nu le observăm in mod normal pentru că suntem obişnuiţi doar să ne uităm la ele. Lucrurile familiare devin inobservabile: a face teatru înseamnă a lumina scena vieţii noastre.

Anul trecut, în luna septembrie, am fost surprinşi de o revelaţie teatrală: noi, cei care credeam că trăim într-o lume sigură, în ciuda războaielor, a genocidurilor, măcelurilor şi torturilor care se întâmplă, desigur, departe de noi, în locuri sălbatice şi izolate. Nouă, celor care trăiam în siguranţă cu banii noştri depuşi la vreo bancă respectabilă sau încredinţaţi vreunui agent de bursă, ni s-a spus că aceşti bani nu există, că totul era virtual, o invenţie fictivă a unor economişti care nu erau deloc fictivi, dar nici demni de încredere sau respectabili. Totul nu era altceva decât un spectacol jucat prost, cu o intrigă întunecată în care câţiva oameni au câştigat mult şi mulţi oameni au pierdut totul. Unii politicieni din ţările bogate s-au întâlnit în secret şi au găsit nişte soluţii magice. Iar noi, victimele deciziilor lor, am rămas spectatori în ultimul rând de la balcon.

În urmă cu douăzeci de ani, am pus în scenă spectacolul „Fedra” de Racine la Rio de Janeiro. Decorurile erau sărăcăcioase: piei de vaci pe jos, tulpini de bambus primprejur. Înainte de fiecare reprezentaţie, le spuneam actorilor: „Ficţiunea pe care o creăm în fiecare zi s-a terminat. Când păşiţi dincolo de acele tulpini de bambus, nici unul dintre voi nu are dreptul să mintă. Teatrul este Adevărul Ascuns”.

Când privim dincolo de aparenţe, vedem opresori şi oprimaţi în toate societăţile, grupurile etnice, genurile, clasele şi castele sociale; vedem o lume nedreaptă şi crudă. Trebuie să creăm o altă lume pentru că ştim că acest lucru este posibil. Însă depinde de noi dacă vom crea această lume cu mâinile noastre, jucând pe scenă şi în propria noastră viaţă.

Participaţi la „spectacolul” ce este pe punctul de a începe şi, odată întorşi acasă, jucaţi-vă propriile dumneavoastră piese împreună cu prietenii şi uitaţi-vă la ceea ce nu aţi putut vedea niciodată: lucrurile evidente. Teatrul nu este doar un eveniment, ci un mod de viaţă!

Suntem cu toţii actori: a fi cetăţean înseamnă nu doar a trăi într-o societate, ci a o schimba.”

Despre voce in teatru.

Gabriel şi Ionuţ îşi doresc un loc de muncă şi un acoperiş deasupra capului.

Isabellelorelai scrie despre oamenii fara adapost din Bucuresti.Oameni tineri care nu doresc decat sa aiba un loc de munca si un acoperis deasupra capului.Si un loc unde sa se spele.Pana si Directia de Asistenta Sociala nu poate sa-i ajute si a cerut ajutorul pentru acesti tineri.Chiar daca e criza,cred ca undeva,cineva are nevoie de oameni care vor sa munceasca si le va oferi acestor tineri locuri de munca si o camaruta.

„În iarnă au fost nişte containere în Bucureşti. Alea numite „conservele lui Oprescu”, în care şi-au găsit adăpost câţiva oameni nefericiţi.

Din noiembrie 2008 până în ianuarie 2009, în containere au „locuit” 299 de persoane. Oameni fără serviciu, fără rude, fără bani.

Gabriel şi Ionuţ sunt doi dintre ei.Sunt tineri, vorbesc şi se comportă civilizat. Nu au casă, nu au rude, nu au serviciu. Îşi doresc un loc de muncă şi un acoperiş deasupra capului. Cei doi se gândesc la un şantier, acolo există barăci. Sunt dispuşi să muncească oriunde este nevoie doar ca să aibă un ban al lor, să „fie şi ei oameni”.

Vă rog mult, dacă aveţi o idee pentru un loc de muncă – un şantier care are şi barăci – unde Marius şi Ionuţ ar putea fi angajaţi, lăsaţi-mi un mesaj.”

Si o veste despre Stefanut,baietelul bolnav de talasemie.Cristian Ştefan Florescu – Ştefănuţ Dinamovistul

Ştefănuţ implineşte 3 ani pe 30 martie. In 24.03.2009 a fost, împreună cu Ionel Dănciulescu, la conferinţa de presă organizată la Rin Grand Hotel. Conferinţa de presă a avut drept scop strângerea de fonduri pentru operaţia lui Ştefănuţ.

Ştefănuţ vrea să meargă la grădiniţă.

Ştefănuţ are Teledon la Romtelecom

0900 900 332 pentru 2 euro/apel

0900 900 335 pentru 5 euro/apel

0900 900 330 pentru 10 euro/apel