Daily Archives: martie 25, 2009

Despre zambet,Ana Blandiana

Astazi e ziua doamnei Ana Blandiana!Ii urez La multi ani,multa sanatate,tot binele din lume!O floare de primavara si-un zambet din partea mea.

white-narcissusAna Blandiana (pseudonimul Otiliei Valeria Coman) s-a nascut in 25 martie 1942, Timişoara. Ana Blandiana este o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică contemporană din România.

Despre zambet

de Ana Blandiana

-Nu te-am vazut niciodata fara zambet – imi spuse intr-o zi un prieten pe un ton in care admiratia avea toate insusirile reprosului.
-Mi se pare firesc, i-am raspuns, nici dezbracata nu m-ai vazut niciodata.
-Vrei sa spui ca zambetul este pentru tine o haina – se mira el aproape acuzator.
-Vreau sa spun ca zambetul poate fi de foarte multe feluri si poate indeplini foarte multe functii- complexitatea unei personalitati putind fi de altfel stabilita si dupa largimea diapazonului de zambete de care dispune – iar una din aceste functii,cea mai neinsemnata,desigur, dar si cea mai curenta, este aceea de a oferi celorlalti o infatisare decenta,indiferent cata suferinta s-ar camufla dincolo de ea.
-Dar asta inseamna a statuta nesinceritatea, a ridica ipocrizia la rang de virtute! – striga,revoltat cu adevarat, amicul meu.
-Numai in masura in care si a fi civilizat inseamna a fi ipocrit.Bineinteles ca in epoca de piatra totul trebuie sa fi fost mai direct,cel ce suferea isi racnea probabil instinctele la gura pesterii, fara a-si pune probleme de discretie si fara a se gandi la linistea celorlalti.Primitivul era desigur mai „sincer”.Numai ca mie racnetul nu mi se pare o chestiune de sinceritate,ci una de vointa si de cultura.
-Bine, dar in felul acesta zambesti oricui,dusmanilor ca si prietenilor.
-Bineinteles.Am considerat intotdeauna ca a acorda salutul si zambetul celor cu care nu esti de acord, celor de care te despart idei si credinte este o dovada – pe care ti-o dau si tie insuti in primul rand – ca nu vrei sa le bagi la cap, o data cu argumentele,si un glont.De altfel, ti-am spus ca zambetele sunt de foarte multe feluri:a zambi unui dusman poate fi o sfidare,poate fi dovada pe care i-o arunci – cu cat mai elegant,cu atat mai usturator – ca raul pe care ti l-a facut nu te-a atins.Mi s-a parut intotdeauna demn sa nu acuz o lovitura,decat sa ripostez la ea.Am preferat sa nu lovesc, decat sa marturisesc ca am fost lovita.
-Cu cat te ascult, cu atat trebuie sa recunosc ,ma convingi si – ca sa fiu sincer pana la capat – ma si sperii putin.
-De ce? Singurul fel de zambet pe care l-am dispretuit si nu l-am folosit niciodata a fost zambetul ofensiv,provocator.
-Oricum,de acum incolo va trebui sa fiu mult mai atent la descifrarea zambetelor tale…
-Nu trebuie sa exagerezi: cele mai multe dintre ele imi sunt adresate mie – cu cat mi-e mai greu,cu atat am nevoie de mai multe argumente pentru a ma convinge ca inca rezist.”

Se intampla uneori sa simti ca nu mai vrei sa fi.Nu din cauza grijilor de zi cu zi sau a problemelor de sanatate sau neintelegerilor din familie…toate acestea sunt firesti in viata noastra si trec pentru a lasa loc urmatoarelor griji.
Sunt momente cand te simti neputincios si mahnit cand vezi ca exista atata durere,atata suferinta in lumea asta si oricat am lupta pentru ca binele sa invinga,raul iese intotdeauna castigator.Cand spun „rau” ma refer la nesimtire,nepasare,indiferenta,lipsa de bun simt,agresivitatea prin limbaj si comportament fata de toate fiintele,ticalosia,lupta pentru putere.Ma doare sa vad ca de atatia ani ,in loc sa ne deschidem ochii mintii si sufletul,preferam sa fim manevrati ca niste carpe ce suntem.Sa ma ierte cei pe care i-am suparat.

La noi ninge si bate vantul!Nu mai e primavara! 😦