Proclamaţia de la Timişoara,12 martie 1990


Update:“A fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat”.


Doamnelor si domnilor,SPIRITUL PROCLAMATIEI NU A MURIT!Sâmbătă, 14 martie 2009, ora12.00, în Piaţa 700 din Timişoara va avea loc startul unei manifestaţii ce are scop susţinerea principiilor din Proclamaţia de la Timişoara.Invităm pe toţi oamenii care cred în idealurile mişcării revoluţionare din perioada 1989-1990 să ni se alăture.Sâmbătă, ora 12.00 – Piaţa 700.

Incepe manifestatia populara din Piata Operei din Timisoara, la care a fost adoptata, la 12 martie 1990, Proclamatia de la Timisoara.

Proclamaţia de la Timişoara este un document programator adoptat la Timişoara în data de 12 martie 1990, A fost redactat în urma manifestaţiei populare din Piaţa Operei începută cu o zi înainte. George Şerban, mai târziu deputat PNŢCD de Timiş, iniţiatorul Proclamaţiei de la Timişoara şi al declarării zilei de 16 decembrie ca zi naţională de luptă împotriva totalitarismului, a fost inspirat în demersuul său de colaboratoarea sa, Alexandra Indrieş.

Va amintiti evenimentele din primavara anului 1990 cand timisorenii au iesit in strada si au cerut interzicerea  candidaturii la alegeri a fostilor comunisti si securisti?Va amintiti cum au reactionat cei mai multi dintre romani?Cum ii huiduiau pe timisoreni?Chiar si eu  aveam creierul asa de spalat ca nu intelegeam  ce cereau timisorenii in punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara.Nu intelegeam de ce ar fi mai bun un conducator  care „nu mancase salam cu soia” ca noi si a trait bine in strainatate.Va amintiti intrebarea care se punea atunci oricui care se intorcea in tara ,in Romania libera?”Ce ai facut in ultimii 5 ani?”.Va amintiti cum strigam :”Nu ne vindem tara?”.Eu imi amintesc si mi-e rusine ca am fost asa de bleaga ,dar ma bucur ca am deschis ochii la timp si am vazut ceea ce nu vroiam sa vad.
Punctul 8
Ca o consecinţă a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la sta­bilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesa­ră. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să in­terzică foştilor activişti comunişti, candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. Activiştii au fost însă acei oameni care şi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist şi a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanţiile morale pe care trebuie să le ofere un Preşedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcţii, după modelul multor ţări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Preşedinte al României ar putea candida şi personalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice, fără o experienţă politică deosebită. Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituţiilor democratice şi clarificării poziţiei ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunoştinţa de cauză, cu cărţile pe faţă.

De la Pescarusul argintiu.Demers de suflet: Biblioteca Nationala a Romaniei isi cauta casa!Semneaza petitia aici.

Posted on martie 11, 2009, in calendarul zilei, istorie, Romania and tagged , , . Bookmark the permalink. 12 comentarii.

  1. Atunci a fost important,doar ca prea putini au inteles.
    Acum e cam tarziu,insa nu trebuie sa uitam si poate ca se vor aduna mai multi timisoreni.
    Azi e o zi cam mohorata la noi.

  2. Am fost în 1990. De atunci, entuziasmul a scăzut…

  3. Eu nu sunt foarte departe de Timisoara,dar nu pot merge la manifestatie si sper ca vor participa cat mai multi timisoreni.
    Se pare ca cei mai multi au uitat sau nu vor sa-si aminteasca,iar cei foarte tineri n-au de unde sa stie. 😦

  4. Cum am mai spus,imi amintesc de acea perioada si ce revoltati eram foarte multi dintre noi.Cum sa alegem presedinte pe unu` care a trait in strainatate si n-a dus-o greu ca noi.

  5. Sunt alături de voi cu gândul, pentru că Timşoara este dureros de departe de Bucureşti, iar programul nu permite ieşire într-un oraş pe care l-am vizitat o singură dată şi mi-a plăcut tare mult…

  6. Din nou o postare care trebuie parcursă de cât mai multă lume… Ce mult a trecut de atunci şi parcă a fost ieri…

  7. Imi doresc sa vi se alature cat mai multi oameni la manifestarea de sambata.macar dupa 20 de ani sa intelegem ce n-am inteles atunci.

  8. Am completat in articolul meu acest citat.Sper ca isi amintesc romanii de acele zile.

  9. Doamnelor si domnilor,
    SPIRITUL PROCLAMATIEI NU A MURIT!

    Sâmbătă, 14 martie 2009, ora12.00, în Piaţa 700 din Timişoara va avea loc startul unei manifestaţii ce are scop susţinerea principiilor din Proclamaţia de la Timişoara.

    Invităm pe toţi oamenii care cred în idealurile mişcării revoluţionare din perioada 1989-1990 să ni se alăture.

    Sâmbătă, ora 12.00 – Piaţa 700
    http://proclamatia.wordpress.com/

  10. De amintit un citat din Proclamaţia de la Timişoara: „A fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat”.
    Textul complet al Proclamaţiei şi unele comentarii aici

  11. Bine ai venit pe la mine,Pescarusule!
    Mi-am amintit de acele zile si cat de orbi eram.Cumnata mea de la Timisoara imi spunea ca nu se astepta ca eu sa gandesc asa,dupa ce am spus ca nu inteleg ce e cu Proclamatia si punctul 8.
    Macar eu am recunoscut ca am gresit si mi-am cerut scuze mai tarziu.
    Imi amintesc pentru ca eram deja o femeie adulta,mama cu doi copii si traiam intens toate evenimentele.Credeam ca suntem liberi si ca vom trai ca-n povesti sau cum vazusem in reviste si filme straine.
    Mai bine inchei aici sa nu spun cine stie ce tampenii.
    O seara linistita!

  12. Da, Gabi draga, iata un crampei din viata noastra si o pagina mai recenta de istorie contemporana, pe care cu rabdare si talent l-ai scos incet din negura uitarii.
    Eram tanara pe-atunci, studenta, sigur ca-mi amintesc aceste lucruri, dar sunt ca un abur amestecat cu intamplarile tulburi ale acelei perioade.
    Multumesc ca le-ai consemnat, merita sa le regandim si sa cantarim cu atentie conjunctura creata si detaliile precizate de tine!
    O seara linistita, agreabila si fara suparari! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: