Levi Strauss.Povestea jeans-ilor .
Cu totii stim ce sunt aia blue-jeans,mai corect,doar jeans.Foarte multi dintre noi poarta jeans de diferite culori,nu numai blue.Eu n-am avut niciodata jeans desi mi-ar fi placut,dar acum 100 de ani nu se gaseau prin magazine si la bisnita erau foarte scumpi. De ani buni se gasesc si la noi jeans de toate felurile,atat originali cat si „falsuri” ca sa zic asa.Poate ca-mi voi cumpara si eu o data o pereche de jeans cu conditia sa gasesc marimea care mi se potriveste. Acum vreau sa va povestesc povestea jeans-ilor si despre Levis Strauss. Istoria jeans-ilor dateaza din secolul XVI, în orasul Nimes din Franta, unde se fabrica vestita /pânza de Nimes/, care consta în stofa tesuta din fire de bumbac pe un gherghef cu o urzeala solida, în diagonala din fire de culoare naturala. Se spune ca denumirea de /jeans/ este legata de o deformare a cuvântului genovez – provenind de la orasul italian Genova. Cu timpul, urzeala a ramas la culoarea naturala a bumbacului, iar firele din tesatura au fost înlocuite cu fire colorate în bleu-indigo, de unde – blue-jeans. În anul 1853, Levi STRAUSS, emigrant german din Bavaria, sudul Germaniei, tânar vânzator ambulant, a debarcat la San-Francisco în cautare de aur, în acelasi timp încercând sa vânda pânza solida de Nimes, folosita pentru coviltirele carutelor si construirea de corturi. Cu timpul, a avut ideea confectionarii de îmbracaminte rezistenta la lucru pentru muncitori. Produsul a cunoscut un mare succes, lansând o întreprinza. În 1860 pânza de cort epuizându-se, a decis utilizarea /pânzei de Nimes/, la fel de robusta, pentru confectionarea pantalonilor. În 1873, Jacob DAVIS, un modest croitor, constatând ca pantalonii se desirau în special în jurul buzunarelor, a propus furnizorului Levi Strauss sa se asocieze cu el, brevetându-i ideea, care consta în folosirea /niturilor de arama/ în jurul buzunarelor, pentru ca sa nu se mai desire cu usurinta, mai cu seama atunci când lucratorii erau în cautarea /bulgarilor de aur/, pe care-i puneau în buzunare… Chiar în acelasi an, Strauss a cusut pe buzunarele de <501> desenul în forma de arc dublu în care unii vedeau /vulturul Stâncilor/. A fost anul când s-a nascut prima semnatura /griffe Levi’s/. – Între cele doua razboaie, 1920-1950, denumirea s-a introdus în garderoba femeilor, ca pantaloni de lucru, calarie si în general pentru activitati în aer liber. Dupa al doilea razboi, s-au raspândit si mai mult, folositi în activitatile domestice si sport, iar în anii 1940, s-au confectionat salopetele, americanii purtând în strainatate jeans si bluzoane griffate Levi’s devenind astfel un /port international/. În prezent, moda blue-jeans este universala, accesibila în absolut toate împrejurarile, atât la lucru, cât si pe scena sau chiar în serile de „mare eleganta” . Culmea ironiei este ca s-a revenit la „stilul” din perioada hippie, cu rosaturi din tesatura, franjuri, chiar si gauri în zona genunchilor, plus ornamentatia de rigoare, preturile urcând chiar pâna la 1000-1.500$US.
Sursa.
26 februarie 1829.S-a nascut Levi Strauss, creatorul jeans–ilor.
Posted on februarie 27, 2009, in calendarul zilei, imagini, istorie, povesti adevarate. Bookmark the permalink. 5 comentarii.
am o pereche de blugi Levi Strauss & Co Foarte Vechi dar Impecabili , (tinuti la naftalina ) De Vanzare , Detalii la adresa de messenger jojo_jojonel94
Draga Pescarusule,ma faci sa ma jenez,vorbesti prea frumos despre mine si nu-s prea obisnuita !Iti multumesc mult,e important pentru mine sa stiu ca ceea ce ma straduiesc sa fac aici,place sau este de folos.
Iti multumesc si pentru Generatia in blugi,mi-a adus aminte de vremurile cand eram tanara si vesela. 🙂
Am fost si eu la un spectacol al Cenaclului Flacara si n-am uitat ce atmosfera era atunci,cred ca asa ne revoltam intrun fel impotriva ingradirii libertatii noastre.
blugi n-am avut niciodata,dar am incercat o pereche de la o prietena care primise din Germania.
Traiasca toate generatiile in blugi,care simtim „blue-jeans” ! 🙂
Am sa-ti daruiesc si eu un martisor la tine pe blog!
Ma bucur ca articolul despre Levi`s iti este de folos.
In ceea ce priveste incapatanarea unora care sustin ceva gresit,cunosc foarte bine cum e.Poate ca acum se va convinge ca are o problema si va fi mai atent alta data.
Au invins timpul si au reusit sa fie mereu actuali, sa incante generatiile, de la bebelusi in carucioare pana la octogenari respectabili 🙂
Draga Gabi, ma inclin cu multa consideratie pentru maniera ta absolut ireprosabila de a incarca cu farmec si frumusete orice subiect!
Traiasca blugii si toate generatiile in blugi! 😉
Te imbratisez cu mult drag!
Un dar pentru tine, sper sa te incante, in semn de Martisor versificat, voi cauta si melodia, ca dedicatia sa fie completa:
„Daca sufletul tau intelege
De la rock pan-la imnuri si rugi,
Te salut, tineret in adidasi,
Te salut, generatie-n blugi!
Exista niste oameni pe care ii iubesc,
Au varsta constiintei si-apartenentei mele,
Se invartesc in jurul a douazeci de ani,
Se dau crocanti si smecheri si vor sa fie stele,
Sunt, uneori, teribili, si, alteori, vulgari,
Parintii spun adesea ca nu mai stiu sa-i creasca,
Dar tineti bine minte, voi, cei scarbiti de ei,
Ca ei sunt, la nevoie, armata romaneasca.
Exista niste tineri marcati de folk si rock
Ce au nevoie-n tara de spirit si de toate
Si, daca nu am face cultura pentru ei,
Ei si-ar lua-o-n taina de prin strainatate.
Si noi am fost excentrici si noi am fost huliti,
Nici noi n-am mers la baluri si baiguim tangoul,
De ce sa trecem astazi drept niste incuiati
Pe care ii acreste si-i enerveaza noul?
Exista niste tineri care muncesc cumplit,
Mai hahaiesc aiurea, mai rad dintr-o prostie,
Dar daca ai nevoie de ei, sa crezi in ei,
Acestia-ti sunt ostenii de astazi, Romanie.
Exista niste tineri cu tenisi si cu blugi,
Sa nu-i privim cu ura si cu dispretul rece,
Ca torta-ncepe, iata, sa arda-n mana lor
Si ei platesc decontul mileniului ce trece.
(Adrian Paunescu -„Te salut, generatie in blugi!”)
Să ştii că mi-am permis să copiez câteva pasaje, chiar azi m-am contrazis un pic cu cineva şi observ că am avut dreptate. Domnule, câte unii insistă într-o greşeală fără să accepte că s-ar putea să fie într-o eroare…