Manifestul Partidului Comunist (Karl Marx şi Friedrich Engels)

communist-manifesto
In 20 februarie 1848 a apărut, la Londra, Manifestul Partidului Comunist, redactat de Karl Marx şi Friedrich Engels
(scris: decembrie 1847 – ianuarie 1848).
Ce mi-am zis eu?ia sa citesc putin din acest manifest?Am citit cateva paragrafe din manifestat si m-au trecut cativa fiori reci de gheata.Am trait in comunism si chiar daca acea perioada a avut si partile ei bune (locuri de munca,locuinte,cam atat),nu as mai vrea sa se intoarca acele vremuri,e destul ca ne bantuie stafiile.
Am preluat cateva fragmente din Manifestul Partidului Comunist, redactat de Karl Marx şi Friedrich Engels.
karl_marx
O stafie umblă prin Europa — stafia comunismului. Toate puterile bătrînei Europe s-au unit într-o sfîntă hăituială împotriva aceste stafii: Papa şi Ţarul, Metternich şi Guizot, radicali francezi şi poliţişti germani.
engels

Există oare vreun partid de opoziţie care să nu fi fost defăimat, ca fiind comunist, de către adversarii săi de la putere? Există oare vreun partid de opoziţie care să nu fi răspuns la rîndul său atît elementelor mai înaintate ale opoziţiei, cît şi adversarilor săi reacţionari zvîrlindu-le în faţă imputarea stigmatizantă de comunist?

Din acest fapt reies două lucruri.

Toate puterile europene recunosc de pe acum comunismul ca o putere.

A venit timpul ca comuniştii să-şi expună deschis, în faţa lumii întregi, concepţia, scopurile, tendinţele şi să opună basmului despre stafia comunismului un manifest al partidului însuşi.

În acest scop s-au întrunit la Londra comunişti de diferite naţionalităţi şi au redactat următorul „Manifest“, care se publică în limbile: engleză, franceză, germană, italiană, flamandă şi daneză.

Burghezi şi proletari
Istoria tuturor societăţilor de pînă azi este istoria luptelor de clasă.

Omul liber şi sclavul, patricianul şi plebeul, nobilul şi iobagul, meşterul şi calfa, într-un cuvînt asupritorii şi asupriţii se aflau într-un permanent antagonism, duceau o luptă neîntreruptă, cînd ascunsă, cînd făţişă, o luptă care de fiecare dată se sfîrşea printr-o prefacere revoluţionară a întregii societăţii, sau prin pieirea claselor aflate în luptă…
Primul pas în revoluţia muncitorească este ridicarea proletariatului la rangul de clasă dominantă, este cucerirea democraţiei.

Proletariatul va folosi dominaţia lui politică pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, întreg capitalul, pentru a centraliza toate uneltele de producţie în mîinile statului, adică în mîinile proletariatului organizat ca clasă dominantă, şi pentru a mări, cît se poate de repede, masa forţelor de producţie.

La început acest lucru nu se poate face, fireşte, decît printr-o încălcare despotică a dreptului de proprietate şi a relaţiilor de producţie burgheze, adică prin măsuri care, din punct de vedere economic, apar neîndestulătoare şi şubrede, dar care se depăşesc singure în decursul mişcării şi care sînt inevitabile ca mijloc pentru revoluţionarea întregului mod de producţie.

Aceste măsuri vor fi, se-nţelege, diferite în diferitele ţări.

În ţările cele mai înaintate va fi totuşi posibilă aproape pretutindeni aplicarea următoarelor măsuri:

1. Exproprierea proprietăţii funciare şi întrebuinţarea rentei funciare pentru acoperirea cheltuielilor de stat.

2. Impozit cu puternic caracter progresiv.

3. Desfiinţarea dreptului de moştenire.

4. Confiscarea proprietăţii tuturor emigranţilor şi rebelilor.

5. Centralizarea creditului în mîinile statului cu ajutorul unei bănci naţionale cu capital de stat şi cu monopol exclusiv.

6. Centralizarea tuturor mijloacelor de transport în mîinile statului.

7. Sporirea numărului fabricilor de stat, a uneltelor de producţie, desţelenirea şi ameliorarea pămînturilor după un plan general.

8. Egală obligativitate a muncii pentru toţi, organizarea de armate industriale, îndeosebi pentru agricultură.

9. Îmbinarea muncii agricole cu cea industrială, măsuri avînd ca scop înlăturarea treptată a opoziţiei dintre sat şi oraş.

10. Învăţămînt public gratuit pentru toţi copiii. Interzicerea muncii în fabrici a copiilor, în actuala ei formă. Îmbinarea educaţiei cu producţia materială etc., etc.

Cînd, în cursul dezvoltării, vor fi dispărut deosebirile de clasă şi întreaga producţie va fi fost concentrată în mîinile indivizilor asociaţi, atunci puterea publică îşi va pierde caracterul ei politic. În sensul propriu al cuvîntului, puterea politică este puterea organizată a unei clase pentru asuprirea alteia. Dacă proletariatul, în lupta sa împotriva burgheziei, se uneşte în mod necesar ca clasă, dacă, prin revoluţie, devine clasă dominantă şi, ca clasă dominantă, desfiinţează vechile relaţii de producţie făcînd uz de forţă, atunci el desfiinţează, o dată cu aceste relaţii de producţie, şi condiţiile de existenţă ale antagonismului de clasă, ale claselor în genere[7], şi, prin aceasta, propria sa dominaţie de clasă.

Locul vechii societăţi burgheze, cu clasele şi antagonismele ei de clasă, îl ia o asociaţie în cadrul căreia dezvoltarea liberă a fiecăruia este condiţia pentru dezvoltarea liberă a tuturora.

marxists.org

Posted on februarie 21, 2009, in calendarul zilei, cultura, imagini, istorie and tagged , , . Bookmark the permalink. 9 comentarii.

  1. missesparker,eu am trait destul de mult in comunism,dar in copilarie si adolescenta ce stiam?Eram ca orice copil cu parinti iubitori si deloc instariti.In adolescenta am aflat ca nu peste tot e ca la noi,mai tarziu am vazut ca exista si oameni cu relatii care pot obtibne tot ce-si doresc,iar cand am devenit mama m-am confruntat cu multe greutati.Nu era usor sa-ti hranesti familia cu portia pe care o primeam pe cartele,iar hainutele,incaltamintea,jucariile se gaseau destul de greu.
    Nu e cazul acum sa povestesc cum am trait atunci…
    ma bucur ca iti e de folos acel site si ca esti interesata sa afli mai multe despre comunism.
    Marx si Enghels au avut si idei bune,intradevar ideile cu incalcarea proprietatii suna cam infricosator,dar in acele vremuri cine avea proprietati?Exploatatorii?
    Acum ar trebui ca averile celor care au furat imbogatindu-se peste noapte,sa fie confiscate si folosite pentru constructia de fabrici,crearea de locuri de munca,in agricultura.Cei cu averi facute din munca lor si spiritul de intreprinzator,bravo lor-au riscat,au muncit si au castigat.
    Mie mi-a povestit o doamna in varsta,o nemtoaica din banat,ca la varsta de 18 ani a fost deportata in Siberia (dupa razboi) si a muncit in minele de carbune timp de 5 ani.

  2. Mulţumesc pentru sursa de informaţii oferită. Am intrat pe site şi este foarte interesant. Chiar am printat manifestul şi îl citesc.
    Eu nu am prins foarte mult din perioada comunistă, iar acum nimeni nu discută nimic în afară de porcăriile curente de la televizor, aşa că e greu să ai o părere documentată şi parţial obiectivă în legătură cu subiectele de acest gen.
    Interesant e că, tot acum, citesc şi „Arhipelagul Gulag”, aşa că, citind fragmentul din manifest prezentat aici, mi s-a ridicat părul pe mine.
    Nu ştiu de alţii, dar ideile acestea care încalcă dreptul proprietăţii atât de grav m-ar fi speriat şi atunci, la apariţia ideilor. Dar, pe de altă parte, înţeleg necesitatea lor la acel moment.

  3. Comunismul asa cum l-a vazut marx ar fi cum ar fi,dar s-a amestecat lenin,apoi Stalin si ceilalti si stim ce a fost.Ce sa mai zicem de Coreea de Nord?Parca ar fi izolati acolo de lume,foarte rar auzim de noi.
    Un weekend placut,strongvaleriana. 🙂

  4. CELLA,te felicit ca citesti asa de mult.
    Parca vad un semineu in care trosnesc niste busteni,iar tu citesti la lumina flacarilor si a unei veioze. 🙂
    Somn usor!

  5. noi acum avem o parere radicala despre comunism
    dar sunt curios ce parere va avea stranepotul, acelui strabunic ce se va naste cand noi vom fi batrani ! 😀

  6. Mulţumesc,
    la fel şi ţie … eu mă bucur să stau „la gura sobei” şi să citesc trei zile cinci cărţi 😆

  7. La inceput n-aveam de gand sa pomenesc despre manifestul asta,dar mi-a trezit amintiri din epoca de aur .
    Nu stiu daca am mai citit manifestul (e prea mult de citit),dar ceva tot stiam.Acum am vazut altfel lucrurile si cred ca pentru prima oara m-au trecut sudori reci de groaza.
    Pentru ca ai pomenit de socialismul stiintific,mi-am amintit ca la servici aveam sedinte de invatamant politic,era obligatoriu.
    dar cine asculta ce ne spuneau lectorii?Preferam sa facem nani sau sa citim de-ale noastre.Aveam si caiete.
    ce vremuri!!!
    Era greu dar fain pentru ca-n tinerete viata e mai frumoasa.
    Un weekend placut si inca o muzichie de la mine!
    When a man loves a woman-Michael Bolton

  8. ce bine m-am distrat în dimineaţa asta 😆
    postarea ta m-a făcut să caut în cutia cu relicve din vremea studenţiei 😆
    vaiiiiiii ce desene executam în caietu de socialism ştiinţific …
    şi ce bine conservat este exemplarul meu din manifest … oare l-oi fi citit ?
    cred că da , că doar îi subliniat şi parcă-mi amintesc c-am avut un prof şucar la materia aia 😉 … oricum … sunt amintiri şi ce tînără eram … he heiiiiiiiii 😆

  1. Pingback: Ce ştiu tinerii despre comunism? « Lupul e la pândă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: