Daily Archives: februarie 18, 2009

Povestea calatoriei intrun tinut vrajit

 

A  fost odata ca niciodata…a fost odata o printesa care s-a hotarat sa gaseasca Padurea Vrajita.Si-a facut o pluta pe care a adus cateva provizii si harti si cu multa speranta si vise a pornit in cautarea padurii.
Pluta plutea,vantul batea,cand era foarte frig,cand foarte cald.Ii era foame,a obosit,era speriata.De cateva ori era cat pe ce sa cada in apa.

In final,a ajuns in acel loc despre care credea ca era Padurea Vrajita.La inceput a fost incantata de frumusetea copacilor si mirosul florilor.Apoi a cazut intrun rug si spinii au zgariat-o foarte rau.In padure era intuneric si nu stia unde se afla.Si-a dat seama ca lipseau semnele de orientare,iar cele ramase erau orientate in directia gresita.Noaptea devenea tot mai intunecata ,nu ,aceasta nu este Padurea Vrajita ,si-a spus printesa.A fost sigura ca e asa cand si-a facut un culcus din frunze ca sa poata dormi.Toate acestea o faceau sa se simta ca intro padure obisnuita,un loc nevrajit!

Am cutreierat padurea nevrajita ,vreme de multi ani.Eram singura si totusi nu eram chiar asa de singura ca majoritatea celor care cutreierau padurea.Simteam ca am un gol in inima:chiar daca erau si altii in padure,nu exista o conexiune intre noi.Fiecare era umbra celuilalt,dar nu comunicam destul unul cu celalalt ca sa cream o legatura si o stare de buna-dispozitie.Am vrut sa ma intorc acasa.Dar unde era casa mea,acum?

Atunci au aparut cateva femei care s-au oprit langa mine si si-au deschis inimile si mintile catre mine.Am ascultat ceea ce imi impartaseau si imi repetam toate cuvintele lor intelepte.Deodata am realizat ca au inceput sa patrunda razele soarelui in desisul intunecat al padurii,pasarile incepusera sa cante,iar florile s-au deschis.Mi-am dat seama ca am trecut de la starea de mahnire,la o stare de exaltare!
Acele femei m-au ajutat sa descopar si sa dau viata Vrajii din mine.Imediat am realizat ca toti avem o vraja a noastra!La unii, vraja proprie e vizibila si ne inconjura fiinta;la altii ,vraja proprie e mai putin vizibila si de-abia respira,dar toti o avem!E cea mai speciala parte din noi insine,din care izvoreste bucuria,intelepciunea si sensul vietii.Este darul pe care l-am primit si pe care trebuie sa-l daruim mai departe.Ne da lumina cand e numai intuneric in jurul nostru si ne salveaza cand suntem disperati.

Ceea ce vreau sa mai scriu s-ar putea sa para unora ca nu are legatura cu povestea calatoriei in tinutul vrajit.Eu cred ca are.Cum am aflat din poveste,tinutul vrajit nu exista,dar vraja exista in noi.Noi suntem Vraja si putem face orice daca o descoperim.Cred ca aceasta scrisoare deschisa a Corinei Cretu si Dacianei Sarbu e o dovada vie a ceea ce am scris mai sus.

Festivalul Lanternelor in imagini

David are nevoie de ajutorul nostru!
Despre Festivalul Lanternelor am citit un articol in blogul Pescarusului Argintiu.Multa sanatate,Pescarusule!


China’s Lantern Festival