Daily Archives: februarie 9, 2009

Observam frumusetea?Ne oprim sa o apreciem?

joshuabell

Liana mi-a trimis un textulet din care putem trage niste invataminte.De ce mergem la concerte?(daca mergem).
Statie de metrou in Washington DC, o dimineata de ianuarie geroasa. El canta 6 piese de Bach timp de 45 de minute.
In acest interval de timp cam 2000 de persoane trec prin statie, marea majoritate in drum spre serviciu.
Dupa 3 minute o femeie in varsta observa ca cineva canta la vioara, isi rareste pasii, sta o clipa apoi pleaca.
Dupa 4 minute violonistul primeste primul dolar: o femeie lasa banii fara sa se opreasca si pleaca.
6 minute, un tanar se sprijina de zid, asculta putin, se uita la ceas si pleaca mai departe.
10 minute: un baietel de 3 ani se opreste in timp ce mama il trage mai departe. Aceeasi situatie s-a intamplat cu mai multi copii, de fiecare data parintii nelasandu-i sa asculte.
45 de minute cantate. Doar 6 persoane s-au oprit si au stat putin sa-l asculte. 20 i-au dat bani dar au continuat sa mearga. Violonistul a strans 32 dolari.
joshua-bell-metro
Dupa o ora s-a lasat linistea. Nimeni nu a observat, nimeni nu a aplaudat. O singura persoana l-a recunoscut.
Violonistul era nimeni altul decat Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni din lume. A cantat unele dintre cele mai dificile piese muzicale, cu o vioara de 3.5 milioane de dolari. Cu doua zile inainte Joshua Bell a cantat in Boston cu casa inchisa, biletul fiind in jur de 100 dolari.

Asta este o poveste reala. Interpretarea lui Joshua Bell intr-o statie de metrou a fost parte dintr-un experiment social organizat de Washington Post despre perceptiile, gusturile si prioritatile oamenilor. S-a pus intrebarea: intr-o locatie obisnuita, la o ora neadecvata, observam frumusetea?
Ne oprim sa o apreciem? Recunoastem un talent intr-un context neasteptat?. .

Oare cate alte lucruri frumoase pierdem doar pentru ca nu sunt in scenariul creat de noi?

Teatrul de balet si „Spărgătorul de nuci“

Astazi mi-am amintit de o prietena din frageda-mi copilarie pe care nu am mai vazut-o de foarte multi ani,cel putin 20 de ani.
Laura o cheama si e profesoara de balet in strainatate.A urmat cursurile liceului de coregrafie din Cluj,apoi a ajuns balerina la Opera din Iasi,prim solista mai exact.A dansat balet clasic pe multe scene din lume.Imi amintesc ca parintii ei ne spuneau pe unde mai danseaza si ce scriau ziarele.Of,of,cum au trecut anii…

Mi-am amintit de acea perioada de demult dupa ce am citit in calendarul zilei:9 februarie1917:s-a nascut Oleg Danovski, întemeietorul şcolii naţionale de balet modern; fondatorul şi directorul primului teatru de balet al ţării.Oleg Danovski a remarcat-o,cred ca a si dansat sub coregrafia lui.
Oleg Danovski senior a apărut pe scenele Teatrului Balşoi, a dansat la Opera din Milano, la New York, pe toate marile scene ale lumii.

A fost aplaudat la scară deschisă, iar carisma sa combinată cu talentul şi dăruirea cu care dansa i-au adus întotdeauna aprecierea publicului. A obţinut toate premiile importante din domeniu. Cea mai mare realizare a sa a fost regia şi coregrafia operei „Spărgătorul de nuci“ a lui Ceaikovski, operă care s-a jucat cu mare succes din 1983 şi se joacă până în zilele noastre pe marile scene din lume.

nutcracker_herm2b1
Teatrul de balet
intemeiat de Oleg Danovski in 1979,un teatru cunoscut si solicitat pretutindeni in Europa, aducator de valuta pentru stat si de prestigiu profesional si chiar bunastare pentru artisti.Erau 56-60 de dansatori, dar aveam echipa noastra de masinisti, scenografi, costumiere, iar corpul de balerini propriu-zis avea in permanenta posibilitatea sa se improspateze, atunci cind unii ramineau in strainatate, plecau in concedii de nastere si asa mai departe. Se dadea concurs si veneau de la scolile de balet din tara, din Cluj, Timisoara, Bucuresti, chiar din Constanta.

Sigur ca el, creind si acel concurs national de balet din Constanta, avusese in vedere si posibilitatea de a asigura continuitatea teatrului. Veneau foarte multi dansatori, iar el ii recruta.