Un mic dar pentru copiii bolnavi de cancer de ziua lor,15 februarie
15 februarie – Ziua Internaţională a Copilului cu Cancer.
Update:I-am spus lui Kevin din Franta,unul dintre vizitatorii blogului meu despre Asociatia P.A.V.E.L. si Ziua de 15 februarie si a donat si el.Ii multumesc.
Cosmin Bragadiru are nevoie de orice, începând de la pâine.Cosmin Bragadiru are 17 ani. Şi locuieşte într-o baracă. Are cancer.
Doamna Olga Cridland – Asociaţia P.A.V.E.L. – iniţiază o acţiune ale cărei detalii le voi adăuga în curând. Până atunci încercăm să dăm o mână de ajutor asociaţiei. Nu este mare lucru de făcut. Încercăm să strângem câţiva bănuţi şi jucării pentru 200 de pacheţele, pe care să le dăruim copiilor şi tinerilor bolnavi de cancer şi leucemie, internaţi la oncologie pediatrică Fundeni, IOB Fundeni şi Budimex. Mihai Muşat – Lume Bună.ro şi Dan Sântimbreanu – Dasanti au răspuns deja, încearcă să ajute.
Dacă aveţi idei, câteva detalii pot da acum:
– Conferinţă de presă, vineri 13 februarie 2009, organizată de Asociaţia PAVEL împreună cu Fundaţia „Sf. Brâncoveni”. Urmează să se stabilească locaţia şi să fie invitată presa.
– Oferirea unor pacheţele, sâmbătă 14 februarie 2009, copiilor şi tinerilor bolnavi de cancer şi leucemie spitalizaţi (fructe, dulciuri şi o jucărie de pluş). Încercăm să strângem câţiva bănuţi. Dacă aveţi idee de vreun sponsor care să ni se alăture.
– Spectacol, duminică 15 februarie 2009, ora 12.00, la Casa Armatei (Calea Victoriei) oferit de grupul „Andantino”. Spectacolul este oferit de Ministerul Apărării. Asociaţia PAVEL şi Fundaţia Sf. Brâncoveni vor duce la spectacol copiii bolnavi sau foşti, părinţi, dar şi copii cu venituri modeste. Sunt 170 de locuri în sală. Aici se aşteaptă un mic ajutor din partea RATB, pentru transportul copiilor bolnavi.
– Asociaţia PAVEL vrea să organizeze şi o expoziţie festivă de desene, să pregătească pliante, mape de prezentare şi fluturaşi pentru informare. Voluntarii sunt puţini – dacă doriţi să ajutaţi ca voluntar.
– Asociaţia PAVEL acceptă orice idee care poate ajuta campania.
Contact Asociaţia P.A.V.E.L.:
1. Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” Bucureşti – Centrul de Resurse şi Servicii P.A.V.E.L., parter, camera 116, Şoseaua Fundeni nr. 252, cod 022338, sector 2, Bucureşti.
TelVerde 0800 800 421. Tel/Fax: 021 311 27 00. Tel: 021 318 32 69, interior 1551
2. Casa Părinţilor şi biroul Asociaţiei P.A.V.E.L., Şoseaua Mihai Bravu nr. 311-313, bloc SB1, scara 1, apartament 1, cod 030309, sector 3, Bucureşti.
Tel/Fax/Robot: 021 344 28 85. Tel: 021 346 84 80. Mobil: 0765 244 416
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/02/05/printre-sarbatori/
Andrada Ghermandin Sighet, judetul Maramures are 22 de ani si e bolnava de cancer.Povestea trista a acestei tinere care vrea sa traiasca,o gasiti la Isabellelorelai.
Posted on februarie 6, 2009, in umanitare and tagged 15 februarie, ajutor umanitar, Asociatia P.A.V.E.L., fapte bune, Olga Cridland, omenie, solidaritate, viata, Ziua Internaţională a Copilului cu Cancer. Bookmark the permalink. 7 comentarii.
G a b i, My heart to your heart 
ajutam acesti copii sarmani, dar asa cum v-am mai spus fiica noastra a fost excrocata de un individ in 2007 cu peste 30000de euro si noi desi suntem pensionari trebuie sa o ajutam….am facut reclama, cum vam mai spus la circa 19 de politie si degeaba….ne pare rau…asta e rominia de astazi….
Am sa preiau acest articol si am sa-l postez in mai multe locuri.sunt sigura ca oamenii vor sari in ajutor!Doamne ajuta!
Multa sanatate tuturor si sper ca tatal sa se joace din nou cu cei doi copilasi cat mai curand!
Ati scris si pe blogul http://www.isabellelorelai.wordpress.com/?
Doi copii deosebiţi au nevoie de tatăl lor
de Ramona GAINA
ramonagaina@tribuna.ro
25 februarie 2009 22:19
694 vizualizari
Andrei şi Paul. Două ghemotoace blonde, de 9 şi 5 ani, două poveşti despre zâmbetele şi lumina copilăriei. Două suflete calde, curate, care acum încearcă să înţeleagă ce se întâmplă. Nu ştiu de ce tati, care se juca cu ei tot timpul, râdea, era plin de viaţă, stă acum numai în pat. Nu înţeleg nici de ce o găsesc pe mami din când în când cu ochii plini de lacrimi, pe care încearcă, atunci când e cu ei sau cu tati, să le ascundă. De ce viaţa lor, care era atât de frumoasă, de plină de căldură şi de zâmbet, se învârte acum în jurul unor cuvinte ca malign, metastază, analize, clinică, operaţie…Andrei, Paul şi mama lor au pentru Doamne–Doamne o singură dorinţă, mare cât sufletele şi toate speranţele lor: să–l ajute pe tati să se facă bine.
Până anul trecut, Marius Kara Dobref era un soţ fericit, un angajat pasionat de munca lui şi foarte iubit de colegi, şi un tată extrem de mândru de cei doi copii ai săi. Totul s-a năruit brusc în momentul în care un „semn de mamă” a început să-şi modifice din ce în ce mai mult forma. În noiembrie a fost operat, iar în decembrie a primit rezultatul: tumoarea era malignă.
Boala a avansat foarte repede
Boala a avansat extrem de repede. În ianuarie anul acesta, alte două semne au apărut la subsiori. A urmat a doua operaţie. La puţin timp, alte două semne au ieşit pe spate. De la spitalul din Cluj-Napoca a venit şi verdictul crunt: metastază limfatică şi pulmonară. Acum, Marius, omul activ, întotdeauna plin de viaţă, în permanenţă cu zâmbetul pe buze, cel care avea mereu o vorbă bună pentru fiecare, stă acasă, în pat, se roagă şi speră într-o minune.
Înainte şi acum
Îşi priveşte destinul în ochi cu curaj, încearcă să fie optimist, deşi nimic în viaţa lui nu mai e la fel. „Înainte de boală aveam altă putere, mergeam la lucru, puteam să mă mişc…acum stau în casă”. Soţia lui îşi stăpâneşte lacrimile cu greu, îmi poveşteşte i-a binecuvântat Dumnezeu cu o căsnicie frumoasă, plină de înţelegere, de armonie, şi nici măcar nu poate să se gândească ce ar însemna viaţa fără Marius.
Fiecare zi contează
Boala lui Marius, melanom melign modular, este una în care timpul nu ştie să aştepte. Fiecare zi contează, evoluţia este extrem de rapidă. Colegii lui de la Primăria municipiului Sibiu l-au ajutat enorm, au reuşit să-i obţină o consultaţie la o clinică din Viena. După consultaţie, programată pe 9 martie, medicii vor decide ce trebuie făcut mai departe.
Preţul unei vieţi: câteva zeci de mii de euro
Intervenţia este însă extrem de costisitoare, de ordinul zecilor de mii de euro. Colegii din Primărie au strâns cât au putut, la fel şi colegii soţiei lui, de la Judecătoria Sibiu. Femeia are lacrimi în ochi când vorbeşte despre mobilizarea lor excepţională. Nu are cuvinte să le mulţumească suficient.
Andrei şi Paul vor să se joace din nou cu tati
Tot colegii lui au fost şi cei care au încercat să mediatizeze cazul. În speranţa că, citind povestea lui, alţi oameni cu suflet mare şi cu posibilităţi materiale li se vor alătura, astfel încât atunci când specialiştii de la Viena vor decide ce trebuie făcut familia să aibă banii necesari pentru acoperirea cheltuielilor. Pentru că le e dor de el. Pentru că au nevoie să-l vadă intrând pe uşă zâmbind, spunând o glumă. Pentru că vor ca soţia lui să şteargă de pe obraz doar lacrimi de bucurie. Şi pentru că Andrei şi Paul îşi doresc foarte mult să se joace din nou cu tati.
Cei care doresc să-l ajute pe Marius o pot face depunând bani în conturile:
RO 84 BTRL 0330 1201 B556 70 XX – LEI
RO 59 BTRL 0330 4201 B556 70XX – EURO
RO 11 BTRL 0330 2201 B556 70XX – DOLARI
deschise la Banca Transilvania Sibiu, filiala Bălcescu, pe numele Kara Dobref Marius.
Pescarusule argintiu,multumesc ca ai trecut pe aici.Si pentru poezia care e povestea multor copii de care se ocupa asociatia PAVEL.
Nici eu n-am stiut de ei pana nu am citit la Isabellelorelai.Incerc sa ajut si eu cum pot,macar atat sa fac.Am scris in mai multe locuri ca sa vada cat mai multi si sunt sigura ca vor avea surprize placute acei copii.
Isabellelorelai e omul cel mai sufletist pe care-l stiu,pe toti ne ajuta din toata inima.
Iti multumesc inca odata si-ti doresc sanatate si un weekend placut! 🙂
Gabi.
Gabi, ma bucur mult citind ca exista oameni adevarati, cu mult suflet ce gandesc si implinesc fapte bune.
Am auzit de existenta Asociatiei Pavel, dar nu stiam prea multe lucruri
Este induiosator ca doresc sa aduca lumina si bucurie in sufletele triste ale acestor copii loviti nemilos de boala si suferinta.
Soarele de azi sa ne incalzeasca tuturor sufletele, iar pe cei cu vointa si putinta de ajutor, sa-i inzestreze cu forta de actiune.
In cinstea acestei actiuni, dar si pentru toti acesti copiii evocati de tine si de Isabelle, alaturi de care vegheza ingerii virtualului printre care te regasesti si tu, picur un strop de vers cu mult drag:
„In rai nici o minune placuta nu lipsea.
Vazduhul lin, racoare, a crini amirosea,
Caci albele potire in veci tot inflorite
Scoteau din a lor sanuri arome nesfarsite.
Lumina era moale si-ndemnatoare soptii.
Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma noptii.
Prin arbori cantau pasari, prin aer zburau ingeri,
Si nu gaseau rasunet in el a lumii plangeri;
Caci scris era pe ceruri, pe frunze si pe unde:
„Nici umbra de durere aice nu patrunde”.
Pe maluri verzi, frumoase, de rauri limpezite,
Stau sufletele blande, iubinde, fericite,
Gustand in linistire cereasca veselie
Ce-n fiecare clipa cuprinde-o vecinicie.
Dulce-adapost de pace, gradina-ncantatoare…
Avea orice minune, dar ii lipsea o floare.
II
Si iata ca soseste un oaspe de pe lume,
Un suflet alb si tanar pe-un nor de dulci parfume;
Iar sufletele toate ii ies lui inainte,
Primindu-1 cu zambire, cu gingase cuvinte,
Si-i zic: „In raiul nostru bine-ai sosit, copile!
Curand plecasi din viata! Nu plangi a tale zile?”
„Nu, caci am dat o clipa de viata trecatoare
Pe alta mai ferice si-n veci nepieritoare.”
„Si nu ti-e dor acuma de lumea pamanteasca?”
„Nu, caci mai mult imi place intinderea cereasca.”
„Cum? Nu lasi nici o jale pe urma ta duioasa?”
„Ah! las o mama scumpa, o mama dragastoasa
Si vecinic dupa dansa voi plange cu durere!”
Zicand, copilul plange, lipsit de mangaiere,
Si lacrimile-i calde se schimba-n lacrimioare.
De-atunci nu mai e lipsa in rai de nici o floare!”
(Vasile Alecsandri – „Legenda Lacramioarei”)
Pingback: Greenfield blog Autumn Edition » Blog Archive » 15 Februarie – International Childhood Cancer Day
Pingback: Curs gratuit de pus aripi « Isabellelorelai’s Weblog