„Magazinul meu de vise”,remember Ştefan Iordache

stefaniordachedocx1

într-o zi … “de azi” … a veni în LUME

ŞTEFAN IORDACHE !!!

poetul TEODOR PÎCĂ – ” Scumpului Fănică cel Iordache – Scurtă despărţire ”
” Vă las în valea – acestei stinse plîngeri –
Orice sfîrşit vesteşte-un început –
Mă duc eu primul , sunt mai priceput –
Să pun din vreme şeile pe îngeri “

(de la CELLA).

Stefan Iordache – Magazinul meu de vise – 2007
CELLA,n-am uitat de Stefan Iordache,alt om bun nascut in zodia varsatorului.Dar trist,mahnit,dezamagit.Cititi-i ultimul interviu,acolo spune de ce era mahnit.
Ştefan Iordache s-a nascut in 3 februarie 1941, in Calafat, România, (†14 septembrie 2008, Viena, Austria) a fost unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film şi televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Naţional Radiofonic şi Teatrul Naţional de Televiziune, şi a jucat în numeroase filme pentru marele ecran. Ştefan Iordache şi-a petrecut copilăria în cartierul Rahova din Bucureşti, într-o familie de oameni simpli, care şi-au dorit ca fii lor să înveţe carte. În şcoală a fost bun la matematică şi ştiinţele exacte. Studiile teatrale nu au fost prima lui alegere. A dat la Teatru abia după ce a picat, la 16 ani, examenul de admitere la Medicină. După acest eşec, întâmplarea a făcut să fie inclus în brigada artistică a unei cooperative. În anul următor, 1959, a dat la Teatru şi a fost admis ultimul la IATC. A absolvit însă secţia de Actorie a institutului printre primii şi a avut o carieră artistică încununată de succes, până la sfârşitul vieţii. Ultimul său rol a fost Prinţul Potemkin, în piesa Ecaterina cea Mare, de George Bernard Shaw, pusă în scenă, în 2008 la Teatrul Naţional Bucureşti.

A fost căsătorit timp de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, Mihaela Tonitza-Iordache, teatrolog şi profesor universitar. Nu a avut copii.

Ştefan Iordache s-a stins din viaţă la 14 septembrie 2008 într-un spital din Viena. Actorul suferea de leucemie. A fost înmormântat cu onoruri militare în comuna Gruiu.
Rostea apăsat Ştefan Iordache:

„Vreau să fiu îngropat în pămînt românesc, aici, în pămîntul de ţară al comunei, să crească pe mine iarbă românească şi să mă calce talpă de român. Iar cînd păşeşte românul meu peste mormînt să-şi amintească doar atît, aici stă un actor român, Ştefan Iordache”. Era de o modestie tulburătoare. Înaintea fiecărui interviu te ruga să nu cumva să-l numeşti maestru, să nu cumva să i te adresezi cu marele actor, să-i spui pur şi simplu Ştefan Iordache. „După ce joc şi un actor, şi un rege, şi un ziarist, şi un profesor băgat la puşcărie, adesea nu mai ştiu nici eu cine este Ştefan Iordache.”

Interviu.

Posted on februarie 3, 2009, in calendarul zilei, Craciun, cultura, personalitati and tagged , . Bookmark the permalink. 15 comentarii.

  1. Draga CELLA,nu am de ce sa te iert.Tu n-ai nici o vina ca asta e traiul unora dintre noi.
    Nu sunt disperata,stiu cum sa las deoparte gandurile negative de cele mai multe ori,iar bloggeritul ma ajuta,la fel si pisicile familiei.Plus iesitul din casa (mai rar),o vizitez pe mama,acusi vine la mine o prietena cu un copilas de care are grija (parintii-s plecati la munca in strainatate).E asa dragut copilasul si mi-a spus ca ma iubeste si pe mine,asa,dintrodata.
    Multumesc ca vrei sa-mi trimiti carti,dar mai bine daruieste-le celor care intradevar vor sa citeasca carti.
    Nu cred ca mai am rabdare sa citesc carti tiparite,m-am obisnuit cu cititul online.
    Cred ca ar trebui sa vizitez blogurile scriitorilor nostri,le-am cam neglijat.Desi stau mai mult acasa,nu am timp suficient ca sa fac vizite si sa citesc.Sunt atatea de citit…In plus,trebuie sa ma ocup si de blogurile mele.
    In celalalt am scris despre cateva evenimente culturale despre care am aflat azi dimineata.
    Si eu fumez si beau cafea,ceea ce la lipsa banilor si la bolile mele e un lux foarte mare.Bine ca am primit de ziua mea si cafea,asa ca mai am. 🙂

  2. 😦 te rog să mă ierţi draga mea Gabi , mult de tot te rog
    uite , dacă tu vrei , eu îţi pot trimite unele cărţi că ( am un obicei , ce-mi place iau măcar în două exemplare ) avem prieteni scriitori care fac tot ce pot , MINUNAŢI OAMENI,să promoveze cititul ;
    concursul remarcabilei şi minunatei Lucia Verona este un exemplu ; urmează Dropiile Ştefaniei Coşovei şi cred că foarte curînd Daniel Octavian … şi poate-or mai fi …
    SPER SĂ SE IA CA GRIPA !!! 😆
    eu citesc bloguri datorită lor ( vouă ), ei m-au făcut să renunţ la citit ziare 😆 , citindu-i ( vă ) m-am îmbogăţit mult şi parcă sunt şi mult mai liniştită sufleteşte , ziarele mă enervau răuuuuuuu caşi tv-ul ;
    cu cititul este altceva , n-am să renunţ niciodată la CARTE TIPĂRITĂ , iau cînd,cum şi cît pot 😆 că nici pe mine nu mă scot banii din casă 😆 dar eu citesc poezie ( eminamente ) ;
    cărţile sunt singurul meu „lux” … dublate ,normal (încă) de cafele cu ţigări 😆

  3. Pescarusule,cum am i-am raspuns si CELLEI,oricand si oricat poti sa scrii aici,mai ales cand ai cu cine impartasi gandurile frumoase si noutatile din cultura.
    Cine alta daca nu CELLA e omul cel mai potrivit,cea mai buna cititoare?Nici o carte nu-i scapa si ne spune si noua.
    Acum cand iti raspund e deja maine,asa ca-ti urez o zi mai buna! 🙂
    Multumesc pentru fragmentul din “Sarmanul Dionis” a lui Mihai Eminescu”.Sincera sa fiu,nu-mi amintesc sa fi citit pana acum aceste cuvinte pe care le inteleg.
    Chiar daca am citit vreodata,nu am inteles ,asta e clar.

  4. CELLA,mie-mi place sa citesc ce scrii tu.Am aflat multe de la tine si tie trebuie sa-ti multumesc pentru motto-ul acestui articol.
    Nu as fi stiut despre acele versuri daca nu mi-ai fi spus.
    Poti sa scrii aici cat de mult vrei,oricand si orice.
    Ne prinde bine tuturor sa aflam aceste vesti minunate.
    Multumesc,CELLA si ma simt onorata ca treci pe aici si citesti ce scriu,asa cum ma pricep eu. 🙂

  5. Am aflat si eu cam tarziu ca se pot nominaliza si cititorii de bloguri care n-au blog.Multumesc de invitatie,am sa citesc macar cateva pagini pe care le voi gasi pe net,sper.
    Am incercat sa-mi repar greseala si am updatat postul meu cu nominalizarile,adica am nominalizat-o pe CELLA.
    CELLA,sper ca nu te superi ca nu m-am gandit ca se poate nominaliza si cineva care nu are blog! 🙂

  6. Multumesc pentru vizita,Pescarusule argintiu.Si pentru cuvintele frumoase.
    mi-a placut si mie Stefan iordache si am citit interviurile pe care le-am gasit in Jurnalul national.Astfel am cunoscut un om deosebit,il stiam doar ca actor.
    Am aflat mai multe despre omul Stefan Iordache dupa ce s-a stins din viata.
    Am pomenit de el pentru ca am vazut in calendarul zilei ca s-a nascut in aceasta zi din februarie.Si cum mi-am propus ca in blogul meu sa aduc povesti frumoase si adevarate despre oameni,incerc sa ma tin de treaba.
    Bineinteles ca-mi plac si alte povesti,mai mult sau mai putin adevarate,vreau ca aici sa se simta bine oricine se opreste sa se odihneasca la umbra copacilor,pe iarba verde si frageda,ascultand povestile soptite de frunze,de pasarelele din copaci,susurul izvoarelor,povestile lunii,stelelor si soarelor,chiar si cele soptite din adancul pamantului.
    Ce mult a iubit-o pe sotia lui.Tot acum am aflat.
    Inca odata iti multumesc.

  7. Draga CELLA,as cumpara si as citi,dar trebuie sa ma multumesc sa citesc de pe net.
    Nu ti-am spus ca numele meu e Lefterescu?ca la mine-n buzunare si in portofal bate vantul/
    Cu o moneda pe care o pastrez de samanta,ce as putea face?
    Astept sa-mi vina prima pensie.
    Nu-i frumos ce povestesc acum,dar asta e adevarul.Barbatul meu a primit 200 lei la plata si 330 la avans,desi a fost si la servici.
    Acum i-a trimis pe toti acasa,dar il vor chema la lucru cand apar probleme.Asa e in multe firme de la noi.Si fiul meu cel mic castiga putin de cateva luni,mai exact,salariul minim.Bine ca au servici.
    Noroc ca cel mare e la Timisoara si lucreaza intro firma mare si castiga foarte bine.Trebuie sa se descurce,are de platit chirie,taxe etc.
    Am fost cam mahnita astazi…mi-a trecut.

  8. CELLA draga, ma bucur mult ca ne lasi sa-ti simtim caldura sufletului cu fiecare aparitie a ta, iar acum, uite, din nou aflu de la tine noutati despre o alta carte memorabila 🙂
    Cand simti nevoia sa scrii si la mine, te rog nu ezita si fa-o! 😉
    Multumim pentru prilejul acestei discutii, Gabi!
    Sa aveti o seara frumoasa de iarna! 🙂
    Inchei cu acest fragment din „Sarmanul Dionis” a lui Mihai Eminescu”
    „Dacă lumea este un vis — de ce n-am putea să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi? Nu e adevărat că există un trecut — consecutivitatea e în cugetarea noastră — cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan. Să trăiesc în vremea lui Mircea cel Mare sau a lui Alexandru cel Bun — este oare absolut imposibil? Un punct matematic se pierde-n nemărginirea dispoziţiunii lui, o clipă de timp în împărţibilitatea sa infinitezimală, care nu încetează în veci. În aceste atome de spaţiu şi timp, cât infinit! Dac-aş putea şi eu să mă pierd în infinitatea sufletului meu pân’ în acea fază a emanaţiunii lui care se numeşte epoca lui Alexandru cel Bun de exemplu… şi cu toate acestea…”

  9. MULŢUMESC dragă Cora 😆 te citesc şi pe tine chiar dacă nu pun comentarii 😉
    pe DOMNUL ŞTEFAN IORDACHE l-am adorat de cînd îl ştiu şi cartea ( suplimentul minunat la J.N. este la a II-a ediţie şi n-am să am eu niciodată vorbe să-i mulţumesc sensibilului Marius Tucă pentru tot ce şi cum face ) apăre azi aşa ca un omagiu discret MAESTRULUI ;
    ştiind că draga noastră Gabi este dedicată mai mult net-ului aş fi vrut să o fac să ia cartea asta că nu-i nici scumpă şi nici greu de citit şi mai ales că-i minunată de citit ;
    mie-mi plac mult ( şi ) cărţile biografice ( care-s bine scrise şi bine documentate , asta este una dintre ele) :
    prin şi datorită J.N. am şi o biografie a celui UNIC şi IREPETABIL om de televiziune , TUDOR VORNICU ; ei au semnalat apariţia şi nr.de telefon al minunatei autoare ANNIE MUSCĂ ( o profesoară din Moldova , admirabilă , care a făcut din iubire un gest extraordinar – părerea mea – scriind acea carte ) ; eu i-am dat telefon autoarei,am comandat cartea , am semnalat-o şi pe bloguri dar se pare că puţini m-au luat în seamă 😦 ( autoarea a făcut totul din banii ei şi merita încurajată , cartea-i superbă , o restituire absolut necesară )
    m-am lungit , nu-mi prea stă în fire , scuze Gabi 😆
    o zi minunată , aşa cum am eu citindu-vă 😆

  10. Acum vad ca CELLA a fost mai iute decat mine, a lansat inaintea mea invitatia de a citi aceasta carte! 🙂
    Nu degeaba este nominalizata in mod repetat la categoria „Cel mai bun cititor”!
    Felicitari, si tie draga CELLA! 🙂

  11. Gabi, iti multumesc pentru aceasta emotionanta evocare.
    Intamplator sau nu, astazi am cumparat de la o taraba de ziare in drum spre serviciu, cartea de colecţie „Regele Scamator – Ştefan Iordache” de Ludmila Patlanjoglu, ediţia a II-a, apărută la Editura Jurnalul şi ­Editura Curtea Veche.
    De la tine am aflat ca astazi este ziua când marele actor Ştefan Iordache ar fi împlinit 68 de ani. Acest excepţional volum ne apropie tot mai mult de viaţa şi opera regretatului artist.
    Pentru publicul larg, actorul rămâne omul care a slujit cu credinţă şi nobleţe scena timp de 45 de ani. A urcat treptele consacrării cu spectacole ce vor rămâne adevărate lecţii de măiestrie pentru generaţiile care vin. E o pagină importantă în Istoria Teatrului Ro­mânesc. O alta în Istoria Cinem­a­to­gra­fiei Româneşti.
    In carte maestrul marturiseste la un moment dat ca: „Femeia este asemeni pă­mân­tului: ea este matca, ea duce viaţa mai departe. Domină totul şi toate. (…) Eu cred că EA este cea mai mare minune pe care a lăsat-o Dumnezeu pe Pământ! (…) M-am îndrăgostit, pur şi simplu. Era frumoasă, cu sufletul curat, deşteaptă, cu picioarele pe pământ, gospodină. Am iubit-o şi-o iubesc. Mihaela a fost şansa mea. Şi cu asta am spus totul”.
    Era totuşi pregătit să părăsească scena. Mărturisirea lui de la finalul cărţii nu poate fi uitată: „Da, mi-e frică. Mulţi oameni îşi doresc să moară în somn. Dar eu aş vrea să ştiu când mor, chiar dacă m-aş chinui. Poate mai există o şansă. Vreau să lupt cu moartea. Vreau să o văd, să o simt. Am să plec, totuşi, cu regretul că nu am copii. Eu am considerat că înainte de toate e arta mea. Acum, îmi dau seama că aş fi avut timp şi pentru artă, şi pentru copil. Dar e prea târziu. Oi vedea cum m-oi descurca. Vorba aceea: Fiecare moare singur. Kazantzakis spunea: «Pământul e femeia care aşteaptă să fie fecundată de ploaie, de apă. Şi deasupra tuturora – măria sa Soarele». Probabil că, atunci când voi fi pământ, voi simţi şi mai bine mângâierea apei şi mângâierea Soarelui…”.
    O zi frumoasa si la cat mai multe postari interesante!

  12. MULŢUMESC !
    acuma cumpără şi citeşte Regele Scamator ( supliment la Jurnalul Naţional de azi , hai că mai poţi )

  13. Multumesc pentru cuvintele tale care mi-au mangaiat sufletul.
    Ar fi minunat sa se gandeasca cineva si la noi asa dupa ce plecam in acea calatorie.

  14. A inchis usa,a stins lumina si a tras oblonul…..dar nu a plecat.
    A ramas sa ne mangaie sufletele.

  1. Pingback: Cel mai cel varsator « my heart to your heart

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: