Grigore Vieru s-a stins.Odihneasca-se in pace!

Va rog,ajutati-o pe Catalina sa traiasca.Are doar 19 ani si-i mai trebuie 23.000 de euro ca sa fie salvata.

DELIA TITRADE spus,

ianuarie 19, 2009 @ 7:05 pm · Editează

Un doliu vesnic pe cele doua maluri de Prut. Un pod de durere, lacrimi si dor de inca o stea. Se aduna incet, tot mai multe , dincolo de noi si de pacatul ca nu i-am tinut langa suflet, mai mult, mai aproape, mai sinceri decat am fi putut sa fim. Nu plange doar un neam, plange o inima imensa ramasa fara vorbe, plina de cuvinte nespuse si care nu se vor mai scrie nicicand. Este infinit prea putin pentru SINGURA VOCE , aceeasi aici si in Basarabia. A plecat in ziua urmatoare comemorarii Luceafarului. Bunul Dumnezeu i-a vrut alaturi pentru ca au avut acelasi dar unic al iubirii de oameni si tara. GRIGORE VIERU a ramas ca o stea luminoasa pe cerul mintii noastre de romani, ce ne va insoti vesnic! RESPECT, OMAGIU, LUMINA, LINISTE PENTRU “NEODIHNA LIMBII ROMANE”!
In aceasta noapte,inima poetului Grigore Vieru s-a oprit.Odihneasca-se in pace!Condoleante familiei!Cei apropiati se rugau sa se intample un miracol sa-l aiba din nou alaturi de ei pe poetul lor.Spunea un prieten de-al lui ca Grigore Vieru e insasi Basarabia.

Fac parte si eu dintre cei care imi amintesc de cate-un om doar dupa ce moare,despre Grigore Vieru nu am mai stiut aproape nimic de foarte mult timp.Acum am citit si cateva dintre poeziile lui si am aflat mai multe despre omul si poetul Grigore Vieru.De la CELLA am primit acest link in care poetul Adrian Paunescu vorbeste despre prietenul sau care acum s-a stins.

Acasă

de Grigore Vieru

Toamnă târzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahăr.
Mă trezesc dimineaţa
cu toate lăicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
„Mă temeam să nu-ţi fie frig“,
zice mama.
Vin rudele să mă vadă,
vorbesc în şoaptă afară
ca la priveghi,
să nu-mi tulbure somnul
şi ţistuiesc pe cei mici
să fie cuminţi.
Mă aplec să le sărut mâna,
ele şi-o smulg îndărăt:
„Nu trebuie…“
ruşinându-se de pământul
de sub unghii şi din
crăpăturile palmelor.
O, neamule, tu,
adunat grămăjoară,
ai putea să încapi
într-o singură icoană.

Grigore Vieru s-a nascut in 14 februarie 1935, in localitatea Pererîta, fostul judeţ Hotin, azi Republica Moldova.

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul XX”: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:
„Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.”