Monthly Archives: decembrie 2008

Jan Vermeer(31 octombrie 1632 -15 decembrie 1675), pictor olandez

Johannes Vermeer-Girl with a Pearl Earring

Johannes Vermeer - The Lacemaker

Johannes Vermeer – The Lacemaker

Johannes Vermeer - Lady Writing a Letter with Her Maid

Johannes Vermeer – Lady Writing a Letter with Her Maid

Johannes Vermeer - Woman in Blue Reading a Letter

Johannes Vermeer – Woman in Blue Reading a Letter

Johannes Vermeer - Lady Standing at a Virginal.

Johannes Vermeer – Lady Standing at a Virginal.

Johannes Vermeer - Young Woman with a Water Pitcher

Johannes Vermeer – Young Woman with a Water Pitcher

Johannes Vermeer - The Milkmaid

Johannes Vermeer – The Milkmaid

Johannes Vermeer - Christ in the House of Martha and Mary

Johannes Vermeer – Christ in the House of Martha and Mary

Johannes Vermeer - Allegory of the Catholic Faith

Johannes Vermeer – Allegory of the Catholic Faith

Si astazi va invit la o expozitie de pictura care face parte din colectiile culturii universale.Expozitia de astazi ii este dedicata lui Johannes Vermeer, cunoscut mai ales ca Jan Vermeer van Delft (botezat 31 octombrie, 1632, Delft, Ţările de Jos, d. 15 decembrie 1675, Delft, Ţările de Jos) care a fost un pictor olandez, unul din cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai stilului baroc. În timp reputaţia lui Vermeer a crescut tot mai mult, astăzi el fiind considerat unul dintre cei mai mari pictori olandezi ai vârstei de aur, fiind cunoscut mai cu seamă ca un maestru al folosirii luminii în lucrările sale. Întrega sa operă, considerată autentică, cuprinde 37 de tablouri. Cele mai multe reprezintă scene de fiecare zi sau alegorii.

Johannes Vermeer(31 octombrie 1632 -15 decembrie 1675), pictor olandez

Tot in 31 octombrie s-au nascut:

Meindert Hobbema (31 octombrie 1638 – 7 decembrie 1709), pictor peisagist olandez.

Marie Laurencin(31 octombrie 1883 – 8 iunie 1956), pictoriță franceză.

Din blogosfera:

Ulise al II-lea cel Ocoş.Să zbori …

Ulise al II-lea cel Ocoş.Parole, parole, … omeneşti, XXIX

Ulise al II-lea cel Ocoş.Lumini magice

Amintiri din Sighisoara

sighisoara-tower-clockDe Sighisoara ma leaga multe amintiri frumoase din copilaria mea.In vacante mergeam la Sighisoara cu mama al carei frate locuia in acel oras de basm.Am vizitat cetatea Sighisoarei de multe ori si centrul vechi al orasului,dar a fost asa demult ca nu mai tin minte foarte multe.800px-sighisoara_25Unchiul meu avea o casa pe malul Tarnavei si dupa ce a fost inundat de doua ori in anii `70 (am vazut o poza din care se vedea doar acoperisul casei),a emigrat in germania,RFG atunci (apropos,stiti de bancul cu RFG care circula in acea perioada?Intrebare:Unde-ti petreci concediul?In RFG.traducere.Refugiu in Fundul Gradinii). De ce mi-a venit sa vorbesc despre Sighisoara?Pentru ca in 14 decembrie 1280 apare prima atestare documentară a oraşului Sighişoara.Pe meleagurile Târnavei Mari colonisti saxoni au pus atunci bazele unei asezari medievale ce va cunoaste o mare înflorire. Inca din anul 1280, documentele amintesc existenta asezarii Castrum Sex, o mica fortificatie pe plLocalitatea a fost întemeiată în 1190[1], dar prima atestare documentară a aşezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menţionată denumirea germană Schespurch (mai târziu „Schäßburg”). Localitatea este menţionată în anul 1367 ca „civitas” (oraş). Numele românesc al oraşului este atestat în scris din anul 1435. Forma „Sighişoara” a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui „Segesvár” („cetatea Segheş”).
clok-tower-sighisoara
Sighisoara – Cetatea de vis

Siebenburger.

La multi ani,maestre!La multi ani,Aura!

rose_1_bg_100502

La multi ani maestrului Radu Beligan si marii cantarete Aura Urziceanu!Multa sanatate!


radu_beligan
La numai douã sãptãmâni de la Marea Unire, vine pe lume Radu Beligan, în satul Galbeni, judetul Bacãu. Era 14 decembrie 1918. Se spune ca atunci când se naste un copil, apare pe cer o stea. Cea care a rãsãrit atunci, era una cu o luminã delicatã, dar strãlucitoare, steaua unui mare artist, poate cel mai mare, steaua unui om special, lumina unui suflet deosebit.
Cum a devenit actor, ne spune chiar Radu Beligan, într-un interviu realizat cu regretatul Amza Sãceanu, un mare iubitor de artã adevãratã.
„Nãdãjduiesc cã am îmbrãtisat aceastã meserie împins din urmã de o chemare .- spune maestrul. O chemare pe care am simtit-o încã din anii adolescentei si care avea sã se contureze pregnant în ultimele clase de liceu. Simteam nevoia sã mã exprim pe mine si sã comunic cu ceilalti. Era o necesitate tot atât de obsesivã cum e foamea sau setea, sau dragostea.Când am pãsit în teatru am avut simtãmântul cã am fãcut acordul cu sperantele mele cele mai secrete.”
Ce reprezintã publicul pentru domnia sa?
„Cel pentru care trãiesc si mã face sã trãiesc. Fãrã spectatori nici un actor nu fiinteazã. Numai în prezenta si cu reala lui colaborare semnificatiile unei piese se dezvãluie pe de-a întregul, sensurile ei devin tangibile, concrete, iar personajele se cristalizeazã în concret, destinul lor încorporându-se în realitatea vie, obiectivã a fictiunii.”Mai multe aici.

aura_urziceanu

„M-am nascut in Bucuresti, intr-o familie de muzicieni, si pot spune ca am avut parte de o copilarie linistita. Eram o fata cuminte, iar la scoala eram data mereu de exemplu. In afara muzicii, fara de care nu pot trai, imi mai placeau literatura si limbile straine si, iata, s-a dovedit ca mi-au fost de mare folos. Tata a fost un excelent violonist. Am fost inzestrata de la Dumnezeu si de la parinti cu harul de a canta usor orice gen de muzica. Imi aduc aminte ca in casa noastra se audia numai muzica clasica, iar eu eram dornica sa aud si altceva. De aceea, ma ascundeam pe la vecini, unde le ascultam pe Roxana Matei, Aida Moga, care erau atunci in mare voga. Tata se uita la ceas si, cum dispaream un pic, cum intreba de mine. Mai tarziu, cand el a inteles ca muzica era viata mea, a inceput sa ne permita sa ascultam si alte genuri. Va veti intoarce in Romania la sfarsitul carierei? Categoric! Aici este casa mea, pamantul sfant unde m-am nascut. Ma voi intoarce aici, cu sotul meu, atunci cand nu voi mai fi atat de prinsa in concerte si proiecte muzicale. Nu stiu unde ne vom stabili si nu are importanta daca la Bucuresti sau la munte. Oriunde in Romania este frumos. In plus, ori de cate ori am avut ocazia, i-am invitat pe straini sa vina sa ne vada tara, cu oamenii si locurile ei atat de frumoase si speciale...Mai multe aici.

Expozitie de arta

Edvard Munch - Madonna

Am intarziat putin cu „deschiderea”  expozitiei de arta din motive intemeiate.Ieri ne-am amintit de marele Amza Pellea,azi ne-am amintit de Nichita Stanescu.

Donatello - David

Expozitia de arta cuprinde lucrari de pictura si sculptura.Iubitorii de arta si de frumos sunt invitati la expozitie.Intrarea e libera.

Edvard Munch-self-portrait

Edvard Munch (n. 12 decembrie 1863, Loyten, Norvegia, d. 23 ianuarie 1944, Ekely) a fost un pictor norvegian, unul dintre pionerii artei moderne, considerat precursor al expresionismului, mai cu seamă un reprezentant al tradiţiei artistice europene decât a celei norvegiene. A fost prin natura sa un solitar, dar, paradoxal, l-au interesat foarte mult relaţiile interumane, care vor reprezenta esenţa creaţiei sale.

Donato di Niccolò di Betto Bardi cunoscut sub numele de Donatello (*ca.1386, Florenţa – †13 decembrie 1466, Florenţa) a fost un sculptor şi pictor italian, primul şi cel mai strălucit sculptor din pragul Renaşterii. Galerie.

Edvard Munch(12 decembrie 1863-23 ianuarie 1944), pictor norvegian

Ce bine ca eşti, ce mirare ca sunt!

„Ce-o fi fost adevărat în viaţa mea şi ce-oi fi crezînd eu să fi fost adevărat în viaţa mea, Dumnezeu cu mila le mai poate alege una de alta„.

„Am fost absolut liber şi egal atunci cînd am înţeles că ideea de frumos nu-mi aparţine mie, ci ne aparţine tuturora. S-a mistuit în mine dintr-o dată ideea de geniu, ca un fum de ţigară” .Poezia erotica Nichita Stanescu.

nichita_2

Mă las în continuare

Mă las în continuare de mine însumi plâns
ca-n vremea când puneam un ochi albastru
la idee,
şi pe deasupra o sprânceană ca să-l ţină strâns
şi-ntrors din ce e către ce e.

Şi eu m-aş fi dorit un om frumos,
subţire şi pătrat la falcă,
peste stafii victorios
sau cel mai înţelept din arcă.

De coadă aş fi tras în sus
cometa adormind în patu-mi,
bătut în cuie m-aş fi pus
pe cruci de-a lungu-mi şi de-a latu-mi.

Dar mi-a fost dat pe lângă os
să am şi nervi şi chef de viaţă,
şi eu am vrut să fiu frumos
aşa cum legea ne învaţă.

Dar, o, am fost aşa cum sunt,
cum este osul repetat,
din cărămizi, un zid urcând,
haină de lucru şi purtat,

pe care nu pot s-o sfâşiu,
mai neavând un braţ, o gură,
atâta timp cât am să fiu
cu însumi, însumi de-o măsură.

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…

Cântec

E o întâmplare a fiinţei mele:
şi-atunci, fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma fericire, în sus, şi izbeste-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloana sau altceva
mult mai înalt, şi mult mai curând.

Ce bine ca eşti, ce mirare ca sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se , amestecandu-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplarii că sunt.

In 13 decembrie 1983,în camera de gardă a unui spital de urgenţă,la ora 2.00 noaptea, medicul l-a întrebat pe Nichita Stanescu: “Respiraţi mai bine?”Nichita a silabisit: “Res-pir”. Şi sufletul său s-a ridicat la cer, iar trupul se pregătea să ia drumul ţărânei din care s-a născut.

Cântec de dor

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.Varsta de aur a dragostei.

„mã nepoate, fusa, fusa si se dusa”.Remember Amza Pellea

amza1981_200mihai_viteazu1_200nea_marin2_200

„Mã frate-miu, cum zîcea al bãtîrn a lu al bãtîrn, cînd il intrebam io de viata, zîcea „mã nepoate, fusa, fusa si se dusa”. Asa trecu si 1971.
Fu un an bun, de ce sã zîc! Fusai sanatos… Veta sanatoasa, copiii, nepoti, sanatosi, grîu se fãcu, porumb se fãcu, vin se fãcu, ce mai, an cu belsug! An bun, ce mai, ca se mai intimplara si unele lucruri de-mi mearsera la inima! P-aia de la comparativa, de bagasera mîinile pin-la umeri în gestiune, ii dovedi si-i baga acolo unde le ie locu, ca poate le vine mintea la cap, pe nepotul Stanel Brabete, il decora… mã fiecaruia dupe munca si straduinta!
Si cum s-apropria anu de sfirsit, ii zîc lu Veta:
– Mã Veto, fata tatii, ‘ai sã petrecem anu nou cum scrie la carte mã, iote, facem cum vrei tu! Cum vrei tu, asa facem.
Ee, dacã vrei sã facem cum zîc io, zîce ia, ‘ai sã mergem la Bucuresti, sã petrecem anu nou la nasu Pantelica, ca tot a zis iel sã venim. S-as merge si io o data sã petrec si sã n-am treaba! Ca de cînd mã stiu, de anu nou muncesc de dau în brinci!
Mã, zîc, are dreptate muierea! Ia s-o mai scot, mã, în lume, sã fim si noi o data musafiri, ca gazda fusai de cînd mã stiu, de cînd mã stiu, fusai gazda!
Zis si fãcut, plecaram, cu toate ca nu mã prea bucurai, ca al de nasu la Bucuresti nu petrec anu nou, fac un soi de sirbatoare de-i zîce ca la bulion…
Loai io o damijeana de zaibar si un curcan, cozonaci si o oala cu sarmale, ca sã nu mã duc cu mîna goala…”

Ati recunoscut personajul?Sunt sigura ca da,mai ales cei care sunt deja oameni mari…

Vreti sa cititi continuarea povestii?Aici o gasiti.

Amza Pellea a fost un indragit actor roman, nascut in Oltenia, la Bailesti care pe langa calitatile actoricesti, a fost inzestrat cu o extraordinare calitati umane, modestia, bunul simt si bunatatea sufleteasca pe care le avea devenind atuuri prin care oricine l-a cunoscut l-a si indragit. A plecat in lumea dreptilor la sfarsitul anului 1983, fiind inmormantat la cimitirul Bellu din Bucuresti.

Video

Lumini de Craciun din toata lumea

christmas_lights_2sfwchristmas_lights_17sfw

paris_xmas_champs_elysees_getty_images

christmas_lights_48sfwchristmas_lights_45sfwchristmas_lights_44sfwchristmas_lights_40sfwchristmas_lights_39sfwchristmas_lights_30sfwchristmas_lights_27sfwchristmas_lights_25sfw

Si aici sunt lumini de Craciun.

Locul de unde am luat luminile.

Calendarul de Craciun al Universului stelar.

Scrisoarea copilului Lui Dumnezeu

Poate ca urmatoarea povestire e adevarata,nu stiu sa spun exact,dar cred ca poate aduce o mica mangaiere tuturor mamelor care si-au pierdut copilul.De multa vreme  am aceasta scrisoare si mi-a fost foarte greu pana m-am hotarat sa o postez in blogul meu.Acum simt ca e momentul potrivit.

Update:Raluca Petras il asteapta pe Mos Craciun.

Sa nu uitam de scrisorile copiilor pentru Mos Craciun de pe blogul Isabelleilorelai.

„Sally a tresarit de indata ce l-a văzut pe chirurg iesind din sala de operatii. L-a intrebat: „Cum este copilul? Va fi bine? Cand pot sa-l vad?”

Chirurgul i-a raspuns: „Imi pare rău. Am făcut tot ce am putut…”
Sally plangand a intrebat: „De ce se imbolnavesc copiii de cancer? De ce nu-i ocroteste Dumnezeu? Unde ai fost, Doamne, când fiul meu a avut nevoie de tine?”

Chirurgul a întrebat-o:”Ai vrea sa ramai cateva clipe singura cu fiul tău? Asistenta medicala va iesi câteva minute înainte de a fi dus la universitate.”

Sally a rugat-o pe asistenta medicala sa ramana cu ea în timp ce-si lua ramas bun de la fiul ei mangaiindu-i cu dragoste   parul roscat si carliontat.
„Vrei o suvita din parul lui?” a intrebat asistenta medicala.

Sally a dat din cap afirmativ. Asistenta medicala a taiat o suvita din parul baiatului,a pus-o într-o pungă de plastic pe care a dat-o lui Sally.
Mama indurerata a soptit: „A fost ideea lui Jimmy de a dona universitatii corpul sau pentru studiu. Spunea ca asa ar putea ajuta pe altcineva.” La inceput nu am fost de acord, dar Jimmy a insistat:”Mama, nu-mi va folosi după ce am mor. Poate că va ajuta alt baietel sa petreaca o zi cu mama lui.
„A plecat …”, Jimmy al meu a avut o inimă de aur. Intotdeauna se gandea la altii. Întotdeauna dorea sa-i ajute pe ceilalti daca putea. „

Sally a iesit din Spitalul de copii  dupa ce petrecuse ultimele sase luni acolo. Ea a strans întrun saculet lucrurile lui Jimmy pe care l-a asezat în masina pe scaunul de langa ea. Drumul spre casa a fost tare anevoios. I-a fost greu chiar si sa intre în casa goală. A intrat in camera lui Jimmy cu saculetul de la spital , precum si cu pungulita cu suvita din parul fiului ei. A pus masinuta si celelate lucruri din saculet in locul lor obisnuit,apoi s-a intins in patul lui plangand si imbratisandu-i perna.A adormit cu lacrimile curgandu-i siroaie.
La miezul nopţii Sally s-a trezit. Langa ea era o scrisoare. Nerabdatoare a deschis scrisoarea si a citit-o:

„Draga mama, stiu ca iti va fi dor de mine si vreau sa stii ca nu  te voi uita niciodata si nici nu  voi inceta sa te mai iubesc, doar pentru că nu sunt langa tine sa-ti spun “te iubesc”. Te voi iubi mereu,mama,din ce in ce mai mult cu fiecare zi.Intr-o zi ne vom reintalni. Pana atunci,daca doresti,adopta un baietel  sau o fetita! Nu vei mai fi atat de singura. El poate sa stea in camera mea si sa  se foloseasca de lucrurile mele. Daca hotarasti sa adopti o fetita,probabil ca ea nu ar dori  aceleasi lucruri ca baietii. Va trebui sa-i cumperi papusi si lucruri pentru fete, stii tu. Nu fi trista gandindu-te la mine. Aici este minunat;i-am intalnit pe bunicul şi bunica de indata ce am ajuns aici. Mi-au aratat imprejurimile, dar imi va lua mult timp sa vad totul. Ingerii sunt asa de frumosi. Imi place sa ma uit la ei cum zboara. Si, stii ceva? Isus nu arata asa cum il vedem in poze. Dar, cand l-am vazut, am stiut că e El. Insusi Isus m-a luat de mana si m-a dus la Dumnezeu! Si ghici ce, mama? Am stat la Dumnezeu pe genunchi si am vorbit cu el, ca si cum as fi fost cineva important. Atunci i-am spus ca vreau sa-ti scriu o scrisoare, sa-mi iau la revedere de tot. Credeam ca asa ceva nu e permis. Ei bine, stii ce mama? Dumnezeu mi-a dat cateva coli de hartie si stiloul Lui personal pentru a-ti scrie această scrisoare. Cred ca ingerul Gabriel iti va aduce scrisoarea de la mine.Dumnezeu mi-a zis sa-ti scriu raspunsul Lui la una dintre intrebarile tale: „Unde ai fost Doamne cand fiul meu a avut nevoie de Tine?” „Dumnezeu a zis sa-ti scriu ca a fost în acelasi loc cu mine ca atunci cand Fiul Lui era pe cruce. El este intotdeauna langa toti copiii Lui.

„Oh, apropo, mama, in afara de tine,nimeni altcineva nu poate vedea ce ti-am scris.Pentru toti ceilalti aceasta scrisoare este doar o coala de hartie goala. Nu-i amuzant? Trebuie sa-I inapoiez Lui Dumnezeu stiloul acum. El are nevoie de stilou pentru a scrie cateva nume în cartea vietii. In seara asta am să stau la masa cu Isus .Sunt sigur ca va fi o cina deosebita.

„Oh, aproape ca am uitat sa-ti spun. Nu mai am dureri. Cancerul a disparut. Ma bucur foarte mult pentru ca nu mai suportam durerea,iar Dumnezeu nu putea ramane indiferent la suferintele mele.De aceea, El a trimis un Inger sa vina dupa mine. Ingerul a spus ca sunt o livrare speciala! Ce zici de asta?

Semnat cu dragoste : Dumnezeu, Isus si eu,fiul tau. „

Povestea tramvaiului

porto-201-111806-03In 9 decembrie 1894 pe strãzile Bucurestiului a început sã circule primul tramvai electric.La 15  ani dupa aparitia sa din 1879.Au trecut de-atunci…foarte multi ani.Am vrut sa aflu mai multe despre tramvai si am gasit,bineinteles.

Tramvaiul a fost inventat în 1775, de englezul John Outram. Vehiculul destinat transportului în comun circula pe sine din fonta. Era tras de doi cai, dar nu a fost folosit în oras. În 1832, John Stephenson a construit primul tramvai urban, în New York. Acesta facea legatura între Manhattan si Harlem. În 1852, francezul Emil Loubat a avut ideea încastrarii sinelor în pavaj. El a construit linia de pe strada nr. 6 din New York. În 1869 se introduce, în Anglia, tramvaiul cu abur. Dupa 3 ani, în 1873, pentru a reduce poluarea, se încearca alimentarea tramvaiului la cap de linie cu abur supraîncalzit, pentru efectuarea cursei pana la celalalt capat. Tot în 1869 este pus în circulatie, la Timisoara, tramvaiul cu cai. La 28 decembrie 1872 este pus în functiune, la Bucuresti, primul tramvai cu cai din capitala. În 1906 se pune în circulatie, tot în capitala, un tramvai cu abur. Tramvaiul electric apare abia în 1879. Americanul de origine belgiana K.J. Depoele inventeaza tramvaiul electric, construit ulterior de firma Siemens. Primele curse au fost efectuate pe traseul Berlin-Lichtenfelde, alimentarea fiind facuta prin sine. La Expozitia Universala de la Paris este prezentat un tramvai electric la care alimentarea era facuta prin fir aerian, iar la editia din 1882 se prezinta alimentarea prin doua fire. În 1900 firma „Lombat et Gérin” prezinta la Expozitia Universala de la Paris un model perfectionat de omnibus. În 1904 se încearca introducerea acestuia în Sibiu, dar rezultatele fiind nesatisfacatoare. Se renunta la idee atunci si se folosesc tramvaiele. În 1955 se introduc experimental, la Bucuresti si Timisoara, primele troleibuze.
Sursa

O natiune lipsita de artă şi artişti nu poate avea o existenţă.

Anthony van Dyck - Portrait of Marie-Louise Tassis

Pe asta o stiati?”O natiune lipsita de artă şi artişti nu poate avea o existenţă.”(Kemal Ataturk).Din fericire,avem si noi artisti si datorita lor existam.Mai ales datorita artistilor cunoscuti in alte parti,dupa ce noi i-am cam alungat si nu i-am bagat in seama decat dupa ce au trecut la cele vesnice.

Anthony van Dyck - Rinaldo and Armida

„Daca pictura este o nebunie, ea este o dulce nebunie, pe care oamenii ar trebui nu numai sa o ierte, dar chiar s-o caute. Imi privesc chipul si îmi cantaresc sanatatea. Amandoua poarta semnele grijilor, ale ambitiilor si remuscarilor care contorsioneaza fizionomia fiecaruia din noi. Iata de ce ar trebui sa iubim arta. Ea procura acelora care vor sa-si echilibreze viata, calmul, implinirea morala si chiar sanatatea.” (Jean-Baptiste Camille Corot).

Anthony van Dyck - Self portrait

Astazi am vizitat galeria cu picturile lui Anthonis van Dyck , pictor flamand care a plecat dincolo intro zi de 9 decembrie 1641.

Nu numai ca am vizitat-o,dar am adus-o aici,sper sa va faca placere si precis veti avea o zi mai senina,macar in suflet.