Imbrăţişare si poveste de iubire
Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lăsa să-l străbată.Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
Nichita Stanescu
Si o poveste de demult despre iubire si suferinta din iubire.
Intro padure fermecata,in vremuri indepartate traiau doi tineri foarte indragostiti,pastori amandoi: Celadon si Astree.Un pretendent la mana frumoasei fecioare a pacalit-o spunandu-i ca e inselata de iubitul ei.Astree l-a alungat pe Celadon,care,de disperare s-a aruncat intrun rau. Astree credea ca iubitul ei s-a inecat,dar Celadon a fost salvat de nimfele raului.Pentru ca jurase ca nu va mai aparea in fata iubitei sale Astree,Celadon a avut de infruntat multe obstacole ca sa rupa blestemul.Innebunit de dragoste si disperare,ravnit de nimfe,infruntand rivali,chiar obligat sa se deghizeze in femeie pentru a fi din nou langa iubita sa face orice ca sa fie din nou langa Astree.(Honoré d’Urfé, Astreea and Celadon).
Posted on noiembrie 16, 2008, in Uncategorized and tagged iubire, Nichita Stanescu, poezie. Bookmark the permalink. 2 comentarii.
Pingback: Într-o joi cu dragoste, Nichita Stănescu | my heart to your heart
Pingback: Sunt bolnav. Mă doare o rană călcată-n copite de cai fugind.Nichita Stănescu « my heart to your heart