Coloana Infinitului

Update:Constantin Brâncuşi,locul doi într-un clasament al artiştilor secolului XX

http://eexergy.blogspot.com/2008/11/de-la-dalt-la-creion.html;
http://eexergy.blogspot.com/2008/11/n-cutarea-formei.html

La 27 octombrie 1938 a fost inaugurata Coloana Infinitului,sculptura monumentala a lui Constantin Brancusi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Targu Jiu, compus din Coloana Infinitului, Poarta Sarutului si Masa Tacerii concepute si executate de sculptorul roman.

Coloana are o inaltime de 29,35 metri si este compusa din 15 moduli octaedrici, respectiv avand la extremitatile inferioara si superioara cate o jumatate de modul. Modulii erau numiti margele de catre Brancusi.

Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea ei originală a fost Coloana recunoştinţei fără sfârşit şi a fost dedicată soldaţilor români din Primul război mondial căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

Cu toate acestea, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat „trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn”, iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată „Proiect arhitectural”, datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea „un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească”.

În tradiţiile şi datinile poporului român, „Arborele cosmic”este locul de pornire într-o călătorie pe căile mirifice care înlesnesc comunicaţia între pământ şi zonele cosmice,cunoscute sau necunoscute. Escaladarea nu se poate face de către oricine şi oricând. Au acces, cu restricţii şi în anumite condiţii, doar eroii,oamenii iniţiaţi şi o parte din morţi (care au dus o viaţă virtuoasă).

Eroii călătoresc prin propriile lor mijloace supranaturale, pe căi doar de ei cunoscute şi ajutaţi uneori de animale miraculoase.

Oamenii de rând se pot urca la ceruri numai prin iniţiere, tărie fizică şi morală şi dorinţa de a lua contact cu făpturile transcendentale.

Căile oamenilor sunt două: una pe„Arborele cosmic” şi alta pe o „Scară la cer”, ce trece prin „văzduh” (domeniu mitic ce corespunde spaţiului dintre pământ şi primul nivel de ramuri – adică primul cer– al„Arborelui cosmic”).

„Scara vămilor văzduhului”,accesibilă sufletelor morţilor, este un mit consemnat mai ales în perioada feudală de mitologie creştină populară. Această scară îngustă cu trepte înalte – cu diverse variante –urcă oblic până la „Poarta Raiului”.Numele ei provine de la faptul că fiecare treaptă (în fapt a viciilor)alcătuieşte o „vamă” străjuită de doi vameşi: un înger şi un diavol.

Aceeaşi ascensiune a sufletului în cer pentru cazul celor defuncţi,se poate desprinde şi din ritul înmormântării prin trunchiul de lemn al „bradului mortului” – ca şi al „suliţei mortului” în cazul celor decedaţi în floarea vârstei – aşa cum se practica în Gorj, în vremea tinereţii lui Brâncuşi (obicei care, foarterar, se mai poate observa şi acum).

„Cand nu mai suntem copii, suntem deja morti”.

„Voim intotdeauna sa intelegem ceva. Insa nu este nimic de inteles. Tot ceea ce puteti contempla aici, in Atelier, are un singur merit: ca este trait…”

Simbolismul mitic al «Coloanei Infinitului»

“Eu am facut piatra sa cante pentru Omenire”(Brancusi)

Sculpturi Brancusi