Daily Archives: octombrie 19, 2008

Povestea unui fag fermecat

Din motive de toate felurile;fizice,psihice,chimice,tehnice,stiintifico-fantastice etc. nu m-am dus la spectacolul de la castel,asa ca m-am asezat in fata calculatorului sa raspund unui e-mail.Astfel am ajuns si aici,in taramul de povesti si magie.

Si cum ma plimbam pe aici mi-am amintit de o poveste citita de mine mai demult,de fapt e un reportaj din ziarul Adevarul.E povestea unui copac batran caruia i se spune „fagul imparatului”,o poveste frumoasa si adevarata.

„A fost odată ca niciodată un copac fermecat. La rădăcina lui izvora un fir de apă care se strângea în scorbura mare cât roata carului. Frunzele pomului nu cădeau nicicând, iar micul lac din măruntaiele arborelui nu îngheţa iarna.

Oamenii din apropiere veneau mereu şi luau apă, despre care credeau că e vindecătoare, aşa că îşi dădeau cu ea pe piele, să le treacă tot felul de bube, iar tratamentul dădea roade, după spusa muritorilor de rând. Să ştiţi că asta nu e o poveste. Pomul fermecat există. E chiar aici, în România, în Munţii Apuseni.

De copacul fermecat am auzit peste tot în Apuseni. Nu e om să nu-l cunoască. Deşi i se spune „fagul împăratului”, nimeni nu ştie precis de unde vine denumirea asta. Aşa i-a rămas numele, aşa i-au spus oamenii, din generaţie în generaţie…”

Va place povestea si vreti sa stiti mai multe?Link articol.

Povestea trista a crizantemei galbene

Ideea pentru  acest post mi-a venit dupa ce am primit de la Sibilla un dar,niste flori,crizanteme (virtuale).Prin urmare am cautat pe net povesti despre crizanteme si multe poze cu crizanteme,aceste flori de toamna frumoase,de diferite culori si forme,cu petale mici si ovale ,petale ca niste ace,unele ca niste bulgari de zapada.Toate au ceva in comun:mirosul discret,suav si rezistenta.Crizantemele pe care le-am „cules”  le-am adunat intrun slideshow.

Florile de la Sibilla.

Crizantema alba si crizantema galbena
Demult traiau pe o pajiste doua crizanteme frumoase: una alba si una galbena. Intr-o zi le-a vazut un gradinar batran care s-a indragostit de cea galbena. I-a cerut permisiunea sa o ia la el acasa, promitandu-i ca o va face sa arate si mai atragatoare, ca o va hrani bine si o va imbraca frumos.
Crizantema galbena a fost atat de incantata de vorbele gradinarului, incat a uitat complet de sora ei. Cea alba a plans amarnic cand s-a trezit singura in mijlocul campului. Frumusetea ei simpla nu fusese apreciata. Dar mai rau era ca nu avea cu cine conversa si se plictisea ingrozitor.
Crizantema galbena devenea tot mai frumoasa cu fiecare zi ce trecea. Nimeni n-ar mai fi putut recunoaste floarea simpla de pe camp: petalele ei erau lungi si ondulate, frunzele curate si bine ingrijite. Din cand in cand se mai gandea si la sora ei dar numai in trecere.
Intr-o buna zi a venit la batran primarul satului. Acesta cauta o crizantema perfecta care sa serveasca drept model pt blazonul familiei daimyo-ului. Nu i-a placut insa crizantema galbena. El dorea una alba, simpla. La intoarcerea spre casa a dat intamplator peste crizantema alba de pe camp care plangea cu suspine. I-a spus povestea trista a vietii ei si s-a vaitat de prea multa singuratate. Primarul i-a spus ca a vazut-o pe sora ei, crizantema galbena, dar nu i-a placut. Ea era mult mai frumoasa. Auzind aceste vorbe, floarea s-a mai inviorat si-i venea sa sara in sus de bucurie cand a aflat ca primarul intentiona sa o ia de acolo ca sa serveasca drept model pt blazonul daimyo-ului.
A fost transportata cu multa atentie in palachin si cand a ajuns la daimyo, toata lumea i-a admirat perfectiunea. Au venit artisti din toate colturile tarii ca sa o admire si s-o picteze. In scurt timp crizantema nu a mai avut nevoie de oglinda pt ca-si putea vedea chipul pictat pe toate lucrurile de pret ale daimyo-ului: pe cutite lacuite, pe armura, pe imbracaminte, pe asternut, pe perne. Cand ridica privirea, se vedea si pe pereti si pe paravan. A fost pictata in toate ipostazele si locurile posibile. Arata splendid!
In timp ce chipul
crizantemei albe a ramas imortalizat pe obiecte de pret, crizantema galbena a avut parte de o soarta trista: a fost admirat de vizitatori, dar admiratia lor a avut un caracter efemer. Intr-o buna zi a simtit ca n-o mai tin puterile si viata a parasit-o. Capul ei mandru candva, s-a plecat la pamant. Batranul a luat-o si a aruncat-o la gunoi.