Daily Archives: octombrie 13, 2008

Noi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim.

Toti avem zile mai proaste cand sufletul ne este greu si nu ne mai putem bucura de nimic.Simtim nevoia sa plangem,dar nu putem.Ca sa ne fie si mai rau,ne trezim si cu vorbe grele,asa,fara un motiv anume,doar din frustrare sau suparare.Cum sa faci,ce sa faci ca sa depasesti momentul?

Ramona are nevoie de ajutor.Isabellelorelai`s Weblog.

Trăieşte total, trăieşte cu pasiune… În felul acesta, fiecare moment devine de aur, iar întreaga ta viaţă se transformă într-o înşiruire de clipe aurite. O astfel de fiinţă nu moare niciodată, căci atingerea ei seamănă cu aceea a regelui Midas: orice atinge, se preschimbă în aur.

Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie, şi din acest lucru nu rezultă nicio comparaţie. Noi nu le-am permis oamenilor să se accepte pe ei înşişi aşa cum sunt. În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, fără nicio comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare. În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viaţa. Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume. Unii n-au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil. Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. Eşti acceptat de soare, eşti acceptat de lună, eşti acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poţi să îţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul univers. Bucură-te şi savurează acest lucru!

Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior, şi nu există nici persoane egale între ele. Fiecare este unic. Egalitatea este, din punct de vedere psihologic, o aberaţie. Eu cred că fiecare reprezintă o manifestare unică. Trebuie deci să renunţăm la toate ideile de superioritate, inferioritate, egalitate şi inegalitate şi să le înlocuim cu ideea nouă de unicitate. Într-adevăr, fiecare individ este unic. Priveşte doar cu mai multă iubire şi vei vedea că fiecare individ are ceva propriu, un lucru pe care nu îl mai are nimeni altcineva.

Noi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim. A cunoaşte ceva înseamnă a te identifica cu acel ceva. A cunoaşte iubirea înseamnă să iubeşti; a cunoaşte divinitatea înseamnă sa devii divin. Autocunoaşterea înseamnă realizare; cunoaşterea înseamnă să fii.

(Osho)

„Cea mai frumoasa zi”,Alexandru Andries

Alexandru Andries,Cea mai frumoasa zi

La multi ani!

Astazi,13 octombrie este ziua de nastere a lui Alexandru Andrieş (13 octombrie 1954, Braşov).Alexandru Andries e cântăreţ de folk,arhitect,scriitor,poet,traducător,pictor şi grafician.Mai multe povesteste chiar el pe site-ul lui.

„M-am născut în Braşov pe vremea cînd oraşul se numea Stalin, iar data exactă, în caz că vă interesează, este 13 octombrie 1954. Bineînţeles că dacă aţi fi vorbit acum 30 de ani cu oricine mă cunoştea, inclusiv mama, tata, sora, bunica, bunicul, mătuşa, tanti Lica, unchiul Mitică, străbunica şi prietenele ei din vecini, n-aţi fi putut bănui că aveam să devin o persoană cunoscută, cineva bun să dea interviuri, să apară la televizor (rar, aşa-i, dar totuşi!), să-şi dea cu părerea de una, de alta. Aţi fi aflat în schimb că sînt mofturos, că le mănînc sufletul cu încăpăţînarea mea absolut inexplicabilă (…”la noi în familie, nimeni”…), că doar cu cleştele scoţi vorbele din gura mea, şi doar noaptea las din mînă creionul ăla nenorocit cu care-am zmîngălit oricum tot ce se putea zmîngăli prin casă, ba chiar şi prin vecini… Ce bine că acum 30 de ani nu se interesa nimeni de mine, nu-i aşa ? Ştiu, o să vreţi acum să ştiţi cum s-a întîmplat, cum se întîmplă în continuare, cine m-a ajutat, cît m-a costat, de ce aşa, de ce nu altfel, dacă chiar nu am telefon sau… (Nicu Alifantis: „Ai telefon, las’ c-aflăm noi numărul, pîn’ la urmă”…Eu: „Zău, n-am.” Nicu: „Ar fi mai bine să ai. Abia dacă n-ai, e de-a dreptul dubios”…) Dar asta nu-i o carte de interviuri, păreri si gusturi, preferinţe sau dezvăluiri senzaţionale (…”păi dacă n-ar fi fost ceva, avea el faţă să cînte ce-a cîntat, ani de zile ?… Că doar n-o fi nebun !”…), asta e pur şi simplu o culegere de texte de cîntece ca, dacă aveţi vreodată chef să fredonaţi „La Rovine” sau mai ştiu eu ce altă melodie, să puteţi avea cuvintele în faţa ochilor (de cîte ori n-aş fi avut eu nevoie de cartea asta, la concertele în care, fără să mi se fi suflat din sală, n-aş mai fi putut continua propriile mele cîntece !!! …”auzi, şi chiar scrii tu şi cuvintele, şi melodia, să se şi potrivească ?!?”…) Asta-i tot, zău că da. Dacă vă place, e-n regulă. Dacă nu vă place … ştiu şi eu ? Încercaţi şi mîine, cine ştie…”

http://alexandries.free.fr/

Pe 19 octombrie, Alexandru Andrieş va fi prezent pe scena Teatrului Act, într-un recital, cu prilejul manifestării „Teatrul Act – 10 ani”.