„Nu sunt decât o păpuşă de cârpă”

Mai intai trebuie sa ma laud,stiu ca nu-i frumos,dar trebuie sa ma laud cu ceva ce am primit de la unul dintre prietenii mei din blogosfera,Tiberiu Lovin care s-a intors dintro scurta calatorie in Israel.

„In Israel nu vezi caini vagabonzi, dar ai ocazia sa te arunci in privirea pisicilor care misuna cam la fel ca maidanezii nostri. Am vazut destule feline micute, dar am ales trei dintr-o strada pe care am trecut deseori. Acest post este cu dedicatie pentru doamna Gabi, numarul unul la comentarii pe blogul meu. Trebuia sa-i aduc un cadou ) . Un pic mai tarziu si poze pentru toate cititoarele mele. Cu flori, bineinteles”.

Nu-i asa ca-s faine pisicile si cadoul pentru mine?

In continuare vreau sa va vorbesc despre omul cu cel mai mare suflet pe care l-am intalnit, Isabellelorelai.Nu-i ajuta doar pe cei care sunt bolnavi si au nevoie de sprijinul nostru pentru a-si salva vietile,ci si pe tinerii artisti talentati pe care i-a cunoscut in blogosfera,tineri ale caror lucrari ar trebui cunoscute si de editori pentru ca lucrarile lor sa fie publicate.


Mai am ceva pentru toti cei care trec pe-aici.Un textulet pe care l-am primit de la prietena mea,Liana.Nu gresesc daca spun ca e in acelasi ton cu postul meu anterior,”Nimic nu ramane la fel.Toti ne schimbam”.

„Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpuşă de cârpă şi mi-ar oferi în dar o bucăţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ce gândesc, deşi în definitiv aş putea să gândesc tot ce spun, aş da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ceea ce valorează ele ci mai curând pentru ceea ce semnifică. Aş dormi mai puţin şi aş încerca să visez mai mult. De-abia acum înţeleg că pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş merge în timp ce alţii ar sta pe loc, aş rămâne treaz în timp ce toţi ceilalţi ar dormi, aş asculta în timp ce alţii ar vorbi şi Doamne cum m-aş bucura de savoarea unei îngheţate de ciocolată. Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viaţă, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci şi sufletul. Doamne, daca eu aş avea o inimă, mi-aş scrie ura pe un cub de gheaţă şi aş aştepta ca soarele să îl topească. Aş picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti şi o serenadă de Serrat pe care aş oferi-o lunii. Aş uda trandafirii cu lacrimile mele ca să pot simţi durerea spinilor şi sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete. Doamne, daca aş putea primi o fărâmă de viaţă… n-aş lăsa să treacă nici măcar o zi fără să le spun oamenilor ce iubesc, că îi iubesc. Aş convinge fiecare femeie şi fiecare bărbat că la ei ţin cel mai mult şi aş trăi îndrăgostit de iubire. Bărbaţilor le-aş dovedi cât de mult greşesc atunci când cred că nu trebuie să se mai îndrăgostească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că ei îmbătrânesc tocmai pentru că încetează a se mai îndrăgosti. Unui copil i-aş face cadou o pereche de aripi, dar l-aş lăsa să înveţe singur a zbura Pe cei bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine o dată cu vârsta ci o dată cu uitarea. În fond, şi eu am învăţat de la oameni atâtea lucruri… Am învăţat că toata lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte fără să ştie că adevărata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învăţat că ori de câte ori un nou născut prinde cu pumnul lui mic pentru prima oară, degetul mare al tatălui său, îl ţine strâns pentru totdeauna. Sunt o mulţime de alte lucruri pe care aş putea să le învăţ de la voi, deşi, realmente nu îmi mai vor servi la nimic, fiindcă atunci când mă vor pune la păstrare în acea cutie, eu voi fi murit deja. (Testament)”.

Posted on august 25, 2008, in povesti and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. Jamilla,ce cuvinte magice ai scris. Doar un om cu har,un om sensibil poate sa rosteasca ceea ce simte.
    Numai bine,Jamilla!
    Acum trebuie sa plec,s-a facut deja tarziu si am destulde multe de facut,dar a trebuit sa-mi scriu povestea pe blog.Am aflat ca zi e ziua domnului Mihai Malai mare si am simtit ca trebuie sa-i spun La multi ani.(imi place ideea lui cu proiectul cultural”Capitala culturala a Romaniei”.
    Pa! 🙂

  2. absolut superb… si cuvintele devin maini, cu mainile apuci destinul in brate si inveti sa sari peste timp 😉

  1. Pingback: Esti propriul tau rezultat « my heart to your heart

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: