Daily Archives: iunie 29, 2008

Aripi

ANUNT UMANITAR.

Despre zbor am mai povestit.Nu am stiut ca pot zbura pana intro zi cand,pur si simplu am…zburat .Nu mi-a venit sa cred ce minunat e sa simti zborul;ce minunat e sa vezi si sa auzi atatea care au fost niste taine pana atunci.Nu e greu si nu se poate intampla nimic rau.Lasa-te calauzit de sufletul tau liber si vei zbura!Nu reuseste decat cel ce nu vrea,cel caruia ii este teama ca se face de ras,cel care si-a vandut sufletul.

Despre zbor vorbeste frumos si o prietena ,Sibilla.

Avem nevoie de aripi ca sa putem zbura. Exact ca si cum avem nevoie de vise pentru a trăi. Aer pentru a supravieţui. Credem ca avem nevoie de aripi , fie ca sa reusim sa zburam sau sa prabusim la pamant,dar noi avem aripi numai ca nu toti vrem sa acceptam.Cum sa avem aripi?Nu suntem pasari ca sa zburam!Si totusi…
Suntem un fel de păsări cu aripi care doresc să zboare. Toti.Dar, uneori, ne este teama,ne simtim paralizati de frica si nu putem zbura pentru a ne indeplini destinul.
Avem aripi pe care le putem deschide larg ca sa zburam – a zbura e libertatea pura,zburand simtim adierea proaspata a vantului care sufla bland asupra noastra.
Nu tuturor ne este frica de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă vom ne vom prabusi.Gandim:oare vom fi in siguranta, riscam daca zburam in necunoscut, vom obosi si zborul ni se frange…daca cineva ne va impiedica sa zburam?
… Teama ,gandurile noastre ne impiedica sa deschidem larg aripile si sa zburam spre infinit.… Pana in ziua in care ne confruntam cu temerile noastre .Atunci vom reusi sa zburam pana la soare.Sa ne confruntam cu temerile noastre. Aripile sunt credinta si speranta noastra ca putem zbura.
Cine ma contrazice si spune ca nu i-a fost teama de zbor,sa iasa in fata si sa spuna,sa ne invete si pe noi.
Am speranţa că vom putea zbura in inaltimile infinite si ,dupa ce suntem deja in zbor,nu vom mai cadea,iar cand obosim avem „cuiburi” in care ne putem odihni pentru a ne continua zborul spre orice directie dorim.

In continuare e o poveste trista si frumoasa despre zbor pe care am gasit-o pe net.

Adio suflet drag…
Plimbandu-ma prin parc, printre frunzele vestede am zarit un suflet ranit cu aripile frante, cu cicatrici adanci si urme de talpa. Era un suflet plapand, un suflet pur de copil, pierdut si ranit.L-am ridicat incet, l-am privit un timp apoi l-am apropiat de buze si l-am sarutat. Aveam acum in palme un suflet aproape inghetat cu aripi frante si cicatrici adanci. Nu stiam ce sa fac, vroiam sa il asez la loc si sa plec mai departe gandindu-ma ca
pana la urma l-ar fi gasit altcineva. Nu era sufletul meu, nu era problema mea, nu aveam nevoie de o complicatie in plus. Ma uitam la el cum se incalzea in palmele mele si mi-am urat egoismul, mi-am urat nepasarea. Am inceput sa plang si lacrimile fierbinti udau sufletul din palmele mele, sufletul acela cu cicatrici adanci si urme de talpa. Am privit cu uimire cum urmele talpilor dispareau spalate de lacrimile mele si atunci am aflat in mine raspunsul. L-am sarutat din nou si l-am asezat alaturi de sufletul meu. L-am incalzit cu dragoste, l-am hranit cu dezmierdari,
l-am spalat cu lacrimi si i-am vindecat ranile sarutandu-i-le. L -am pastrat inauntrul meu incercand sa il ascund de durere. Nu a fost deloc usor, au fost momente in care sufletul acela chinuit aproape renunta la viata, au fost momente in care eu aproape renuntam la lupta. Dar zilele au trecut si foarte incet sufletul acela ranit si cu cicatrici adanci a inceput sa se vindece. Acum privesc un suflet cu aripi noi, cu cicatrici subtiri si fara urme de talpa. E acelasi suflet pur de copil pe care durerea nu a reusit sa il schimbe. A venit clipa in care sufletul gasit isi va lua zborul punandu-si la incercare aripile noi .Imi deschid acum palmele iar el se inalta timid spre ceruri albastre, spre stele noi, purtat de adieri noi. Il privesc cum planeaza lin, cum se indeparteaza tot mai mult de vechiul adapost. Plang si acum ca si in prima zi dar lacrimile mele sunt de aceasta data lacrimi de fericire. Iubesc sufletul acesta atat de mult incat il pot lasa sa zboare. E poate prima oara cand iubesc. Nu simt durere, nu simt regrete, nu ii reprosez plecarea. Ma uit doar la el cum pleaca si stiu ca nu va uita niciodata nici palmele mele, nici sufletul meu. Zboara suflet drag, iubirea mea iti va veghea somnul, lacrimile mele iti vor spala urmele de talpi, buzele mele iti vor saruta cicatricile, iar palmele mele iti vor fi oricand adapost!
Te iubesc atat de mult incat te pot lasa sa zbori liber, fara sa vreau sa te inchid in colivia de aur a unei relatii. Poti pleca acum, iti simt nerabdarea, te simt frematand. Ai vrea sa ramai, iti e mila de mine. Imi vezi lacrimile, palmele goale si sufletul singur. Dar nu iti fie teama , nu am nici aripile rupte, nici cicartici adanci, nici urme de pasi . Imi apartii si iti apartin, ma regasesc in zborul tau, in fiecare bataie de aripa, te regasesc in fiecare lacrima, ne regasim in fiecare vis. Nu trebuie sa te ating ca sa te simt, nu trebuie sa fi in fata mea ca sa te privesc. Nici timp ,nici distanta si nici oameni nu pot ne pot desparti. Esti in aer, in razele soarelui, in lumina lunii, in sangele meu, in fiecare respiratie, in fiecare bataie a inimii mele
Esti tot ce sunt, sunt tot ce esti.
Adio suflet liber de copil, mereu voi fi cu tine.

” Un suflet iubit este un suflet inaripat. Un suflet inaripat e un suflet liber.”
” Iubirea e cea care ne da aripi si o parghie ca sa legam pamantul de Cer.”

Pentru printese

Aseara am fost la castel si am vazut o printesa adevarata.Avea o diadema cum au toate printesele din povesti si tatal ei,regele,o purta pe umeri ca era prea mica si nu putea sa vada trubadurii care cantau din laute si flaute.

Ce fetita nu-si doreste sa fie printesa?Ce fetita careia parintii si bunicii ii citesc povesti,nu se viseaza printesa din turn care isi asteapta alesul,printul calare pe calul alb care lupta cu balaurul cu sapte capete si o elibereaza din turn,apoi o saruta si o duce la castelul lui unde fac nunta ca-n povesti si traiesc fericiti pana la adanci batraneti ,ba nu,pentru totdeauna.

 

Iata un test pentru printesele de toate varstele.

Teste ce-au s-ateste
cam de ce speţă este
una dintre aceste
4 (patru)

I. Ce culoare ţi-ar plăcea să aibă
scufiţa Scufiţei Roşii
dacă n-ar fi roşie?
1. Antijeg
2. Lila
3. Ro(z)gvaiv
4. Niciuna II. Dacă măria sa Regina
Albinelor ţi-ar dărui una
din aripile ei, ce-ai face?
1. Aş închide-o într-un insectar
2. Mi-aş strecura-o repede în sân
3. Aş privi, de-a curmezişul ei, în zare
4. Aş arunca-o la gunoi III. În ce soi de pădure ţi-ar plăcea
să fii Frumoasa Adormită?
1. Într-una cu (vânătoreşti) trofee
2. Într-un parc cu-o bancă şi-o alee
3. Într-un codru cu pitici şi fee
4. N-am, ca Dvs., rime-n -ee IV. Cu ce ai prefera să se încalţe
Motanul Încălţat al tău?
1. Cu clăpari, iarna, şi adidaşi, vara
2. Cu ghete de lac cu ghetre
3. Cu ciuboţica-cucului, fireşte,
când eu îmi pun pe mine
rochiţa-rândunicii)
4. Să rămână ca la naştere: desculţ V. Dacă ai fi Albă ca Zăpada,
cu ce zăpadă ţi-ar plăcea să
semeni?
1. Cu cea căzând peste ce, toamna, semeni
2. Cu zăpezile de altădată
3. Cu omătul
4. Cu o mătură antizăpadă VI. În ce culoare-ai revopsi
barba lui Barbă-Albastră?

1. În sare-şi-piper
2. În azuriu
3. În culoarea firului de iarbă
4. În foarfecolor

VII. Dacă ai fi Fetiţa cu chibrituri,
ce ţi-ar plăcea să faci din ele?

1. Scobitori
2. Focuri de artificii
3. Castele şi pagode
4. Scrum

VIII. Domnişoarele prinţese
sunt rugate să calculeze cât
fac 1 + 1.

1. 1 + 1 = 2
2. Unul plus una,-nţeleşi între ei, fac (nu-ntotdeauna, dar foarte des) trei
3. Un u plus un u fac (ca trenul): u-u!
4. 1 + 1 = 11

IX. Dintre cei patru Feţi-Frumoşi mai
cunoscuţi, pe care anume l-ai alege?

1. Făt-Frumos măzărean
2. Făt-Frumos din tei
3. Făt-Frumos din lacrimă
4. Făt-Frumos fiul iepei

X. Care ţi-e personajul preferat?

1. Shrek
2. Harry Potter
3. Făt-Frumos în fiecare clipă
4. Eu însămi.

XI.. Ai întâlnit vreodată un licorn?

1. Nu cred
2. Nu ştiu
3. Bineînţeles; şi, mai ales, ades
4. Aiurea

XII. Dacă ai fi Cenuşăreasa, ce
conduri (de sticlă) ai prefera
să porţi?

1. Incasabili
2. Inancrasabili
3. Inclasabili
4. Pasabili

XIII. Superstiţioasele o pot sări.

1. –
2. –
3. –
4. –

XIV. Care ar fi, totuşi, întrebarea?

1. A cui e casa asta?
2. Doamnele şi domnii şoareci sunt acasă?
3. Pereţii caselor se fac şi azi din turtă dulce?
4. Nu vezi că nu-s acasă?

După ce veţi fi răspuns la întrebări,
vă facem computajul (pe computer) al
semnelor ce le acompaniază, anume
.
Apăsaţi pe butonul de mai jos
ca să începem adunarea:

click